Mentor sau profesor

Dacă aș fi întrebată ce mă face pe mine să îndrăgesc liceul din care fac parte sau cum reușesc să-mi găsesc motivația de a rămâne constant implicată în activitățile școlare, aș răspunde fără niciun dubiu că cea mai mare influență asupra mea o au profesorii.

Părerile sunt, totuși, împărțite, mulți ar spune că pasiunea pentru un anumit subiect nu își are rădăcinile în aprecierea pentru un profesor. Totuși, cum se face că întotdeauna elevii privesc materiile care le dau bătăi de cap cu aceeași indiferență cu care tratează profesorul?

Pentru mine, profesorii sunt mentori și, deși nimeni nu mi-a spus asta niciodată, am purtat această sintagmă în minte de fiecare dată când am reușit să creez o legătură profesor-elev. Pasiunea mea pentru literatura și gramatica limbii române? Totul se datorează unei profesoare excepționale. Pasiunea pentru istoria țării noastre, și nu numai? Categoric, meritele sunt ale dascălilor pe care i-am avut de-a lungul anilor. În zadar să mai menționez de pasiunea tot mai mare pentru limbi străine. Recent, pe parcursul susținerii unui examen cu o importanță majoră pentru mine și viitorul meu, îmi răsunau constant în minte cuvintele încurajatoare ale profesoarei.

Totuși, gândindu-mă la portretul unui „profesor ideal”, este imposibil de făcut, pentru că este o combinație a învățătorilor, diriginților și profesorilor care m-au susținut, ajutat și îmbărbătat întotdeauna la nevoie. Consider că atât anii mei de gimnaziu, cât și cei de liceu au avut un rol major în alcătuirea elevei care sunt în prezent.

Am hotărât să scriu acest articol ca o scrisoare de mulțumire către mentorii de care am avut parte de-a lungul timpului. Dumneavoastră vă datorez mulțumiri și aprecieri nenumărate.

Cu drag și stimă,
a dumneavoastră elevă,
Maria Caranica