Mereu cu arma la picior…

Evenimentele din aceste zile (aprilie 2026), mai ales acțiunile care se desfășoară sub impactul războaielor în curs de desfășurare, readuc în memorie unele momente – dacă nu similare cel puțin sub formă de sugestie – din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, așa cum rezultă din consultarea documentelor de arhivă. De data aceasta, supun atenției cititorului documente care ne oferă o imagine a informărilor rezervate lui Nicolae Ceaușescu, informări asigurate prin intermediul organelor specializate din Ministerul Apărării Naționale. Textele respective ca și în altele de același calibru se cer percepute cu strict necesarele rezerve deoarece există varianta de a fi rezultanta unor operațiuni de intoxicare, de diversiune. Prudent, Nicolae Ceaușescu punea litera „V” pe textele cu pricina, iar eventualele măsuri (reacții) făceau obiectul discuțiilor confidențiale (fără stenograme) sau al unor hotărâri adoptate de cele mai multe ori în ședințele Comitetului Politic Executiv (CPEx) și Secretariatului CC al PCR. Prin urmare, nu comentez textele informărilor, ci mă rezum la ilustrarea modului în care se luau multe decizii la nivel înalt.

Cel dintâi document, datat 9 martie 1978, a fost semnat de primul adjunct al ministrului Apărării Naționale, șef al Marelui Stat Major, generalul-locotenent – Ion Hortopan:

„La recepția dată de ambasadorul Ghanei, cu prilejul zilei naționale a țării sale, în ziua de 06.03.1978, atașatul militar al SUA a relatat unui ofițer din Marele stat major – Direcția informații că, recent, între ambasadele SUA și URSS la București s-a adoptat practica de a se organiza întâlniri între membrii cu funcții importante din cadrul celor două ambasade. Întâlnirile se organizaseră prin rotație, o dată pe lună, la una sau alta din ambasade.

La aceste întâlniri participă de obicei cinci invitați de fiecare parte, fără soții, printre care și atașații militari ai celor două țări. Atașatul militar american a mai nominalizat din partea ambasadei SUA, în afara ambasadorului și pe primul consilier T.W. Simons, consilierul cu probleme politice J.P. Tipton și consilierul cu probleme economice I.L. Sanders.

În acest cadru se fac schimburi de păreri asupra unor aspecte ale situației internaționale, între care și probleme care privesc Republica Socialistă România (fără a precizat însă concret ce anume).

Cele de mai sus confirmă politica bipolară dusă de cele două mari puteri care își coordonează – prin contracte la diferite niveluri – poziția față de problemele politice, politico-militare și militare internaționale importante, din diferite zone ale lumii”.

La 28 iulie 1978, ministrul Apărării Naționale, generalul-colonel Ion Coman a prezentat Comandantului Suprem următoarea informare:

„Adjunctul șefului Serviciului de informații al armatei belgiene a relatat atașatului nostru militar acreditat la Bruxelles că în cadrul Comandamentului NATO există unele aprecieri și preocupări cu privire la poziția țării noastre în contextul problemelor majore ale situației internaționale, astfel:

• În cazul declanșării de către Tratatul de la Varșovia a unui război în Europa, România nu va intra automat în conflict, dacă atacul nu a fost inițiat și început de NATO;
• Față de această situație, planurile operative privind riposta pe plan militar din partea NATO asupra României cu mijloace clasice sau nucleare, trebuie revăzute în sensul de a nu determina prin aceasta o schimbare de atitudine din partea guvernului român, putând antrena intrarea sa în război. În acord cu această concluzie, în ipoteza în care, în conflict, trupele române nu depășesc frontierele naționale, iar România nu va permite redeschiderea de baze militare pentru Tratatul de la Varșovia și nici traversarea teritoriului său de către trupele sovietice destinate să intervină în Peninsula Balcanică și strâmtori, NATO nu va lovi obiective de pe teritoriul nostru;
• În cazul în care trupele sovietice vor pătrunde forțat în România (aceasta fiind una din ipoteze în viziunea occidentală), NATO va recurge la executarea de bombardamente clasice sau nucleare (în funcție de situație) asupra concentrărilor de trupe și formațiunilor de servicii sovietice, cât și asupra nodurilor de comunicații terestre, aeriene și navale, de pe teritoriul românesc;
• Începând din acest an, în cadrul statelor majore NATO și în special în cadrul Comandamentului NATO din Sudul Europei – Napoli, vor fi elaborate unele teme de jocuri de război și aplicații, în cadrul cărora se vor prelucra ideile de mai sus, urmând ca ulterior să se elaboreze o directivă operativă care să reflecte concluziile la care se va ajunge.

În aceleași cercuri NATO se apreciază că încercările de presiuni asupra guvernului român din partea URSS și a celorlalte state membre ale Tratatului de la Varșovia nu au dat rezultatele scontate și, ca urmare, în ultima vreme, Uniunea Sovietică ar fi renunțat la formele clasice de presiuni. Există însă indicii că în viitor URSS ar putea trece la alte forme mai periculoase de influențare, folosindu-se de pretențiile teritoriale ale unor țări vecine cu noi, cum ar fi Ungaria și Bulgaria, pentru a încerca în acest fel «supunerea politică a României voinței URSS». Aceasta ar fi un «război al nervilor» declanșat de Uniunea Sovietică, care, însă, nu ar da rezultate în prezent.

Cele de mai sus evidențiază că în cadrul Comandamentului NATO se acordă o mare atenție elaborării unor studii în care este luat în calcul modul de acțiune în cazul declanșării unui eventual conflict militar în Europa, studii în care problemele referitoare la România ocupă un loc important”.