Mesii de debara

Oficial, avem guvern! Perioada interimară a României s-a încheiat. Însă, intrăm oare într-o perioadă mai bună, mai stabilă, care să rezolve problemele țării? Răspunsul este: nu. Vom traversa o perioadă dificilă, rezultat al guvernărilor ineficiente și dezastruoase ale tuturor cabinetelor anterioare, care au penetrat adânc economia țării, îndatorând România dincolo de capacitățile sale. Îndatorări ale căror efecte nu sunt încă vizibile în viața noastră de zi cu zi.

Unde s-au dus aceste investiții? Și de ce România nu poate fi o țară sustenabilă, care să nu depindă de împrumuturi pentru a realiza reforme, investiții, infrastructură de calitate ș.a.m.d.? Nu le vedem, dar ele au un efect distructiv asupra economiei, iar povara este dusă, zi de zi, de fiecare dintre noi.

Pe data de 18 mai, o mare parte a populației a votat pentru așa-zisa „normalitate”, „onestitate”, „parcurs european”. Însă s-au trezit – sau nu – în aceeași „normalitate”, aceeași „onestitate” și același „parcurs” al paradigmei partidelor de stat care ne-au adus în această situație.

Și, astfel, ne-am trezit cu două „mesii” scoase din debara, așteptate de această majoritate a populației pentru a ne scoate din impas. Însă, sper ca mulți dintre aceștia să fi realizat între timp că acest impas va fi adâncit prin tot felul de măsuri mesianice, dar ineficiente din multe puncte de vedere. După cum spunea noul premier, va fi un „guvern de sacrificiu”. De sacrificiu este și componența care îl formează. Pentru că, pentru astfel de măsuri, ai nevoie de competență, multă muncă și asumare – de o competență colectivă. Însă cu cine să-și facă premierul treaba, când avem un cabinet de habarniști, niște figurine de vitrină, numiți pe criterii de loialitate, nu de competență? Un guvern format din corporatiști obosiți și anosti, din activiști guralivi, care acum trebuie să dovedească faptul că pot guverna și că își pot respecta angajamentele pentru care au fost votați.

Dar am văzut deja că unele dintre aceste angajamente au fost simple vorbe goale în perioada campaniei electorale. Realitatea este redefinită și reinterpretată imediat după preluarea puterii. Când vorbesc despre angajamente, mă refer, de pildă, la majorarea TVA-ului – cea mai mare minciună electorală a președintelui ales, care a garantat în scris că, pe durata mandatului său, această taxă nu va fi majorată.

Acesta este paradoxul în care trăim și despre care scriam și în ultimul meu articol: momentul în care te declari „anti-sistem”, dar aduci la guvernare aceleași partide care, în ultimele luni, au pierdut din legitimitate și încredere – nu că s-ar fi bucurat vreodată de prea multă. Este paradoxul „consensului de la Bruxelles”, în care toate partidele mimează opoziția, dar de fapt joacă în aceeași piesă, pe același scenariu impus din afară sau autoasumat din oportunism. Cine crede că aceste partide s-au trezit, brusc, să facă reforme și curățenie în stat, este fie credul, fie naiv.

Avem același tip de guvern, cu aproape aceiași oameni – unii schimbați doar de fațadă, sub forma aceleiași tâmpenii interbelice numite „rotativă guvernamentală”. Insa in mentalul colectiv este inca proaspat impregnat ultima rotativa guvernamentala Ciucă-Ciolacu, exact aceeasi rotativa care a dus situatia tarii unde se afla ea astazi. Toată mascarada negocierilor care au durat o lună, în care se negocia, se certau, apoi negociau din nou, zi și noapte, a produs un cabinet dezamăgitor, cu miniștri numiți strict politic, nu pentru că ar fi competenți. În centrul dezbaterilor publice din această săptămână s-au aflat doi miniștri de la USR, vedetele cabinetului Bolojan: Ionuț Moșteanu, numit la Apărare, și doamna Oana Țoiu, la Afaceri Externe. Întrebarea de pe buzele tuturor a fost: au acești oameni competența necesară sau ce anume îi recomandă pentru asemenea funcții? Răspunsul pare a fi loialitatea politică și supunerea față de partid.

Ionuț Moșteanu, unul dintre puciștii Elenei Lasconi, a avansat spectaculos direct în fotoliul de la Apărare. Dacă ne uităm în CV-ul său, în afară de experiența în trădare și ticăloșie marca USR, nu îl recomandă nimic. Nici doamna de la Externe nu este mai diferită: este produsul laboratoarelor globalismului promovat de Klaus Schwab, fiind selectată direct de la World Economic Forum. Așa cum ironizau unii pe rețelele de socializare, are experiență în conferințele WEF, unde se promovează noțiuni precum sorosismul, iubirea necondiționată pentru conflictul din Ucraina și metodele de a submina parteneriatul strategic dintre România și SUA, direcționând influența geopolitică spre un alt stăpân – eterna Franță.

Acesta este guvernul pentru care s-a negociat o lună întreagă? Aceasta este meritocrația cu care defila mereu USR-ul? Și nu, nu este vorba de misoginism, așa cum au sugerat unele voci din spațiul public, ci de două dintre cele mai importante ministere pentru statalitatea României și pentru relaționarea internațională: Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor Externe. Într-un climat geopolitic tot mai instabil și periculos, cu relații externe tot mai tensionate și cu poziția internațională a României în declin, aceasta este soluția oferită de USR?

Deja este irelevant să mai comentăm structura actualului guvern, în afară de faptul că avem cinci vicepremieri – soluția găsită pentru deficit fiind, paradoxal, un guvern mai mare și un set de măsuri care ne vor ustura pentru o perioadă. Este totuși amuzantă agitația televiziunilor de propagandă care, acum câteva luni și săptămâni, defilau zi și noapte cu Nicușor Dan, iar acum se dezic prin nemulțumirea față de acțiunile noului guvern și față de indiferența cu care actualul președinte tratează dosarele cele mai importante, aflate la cheremul său. Dar ce au crezut oare? Că România chiar va deveni mai onestă? Că actualul președinte va lupta împotriva sistemului care l-a propulsat în această funcție? Acest președinte, deocamdată, vede doar deficit și cifre – direcția lui este una liniară, nu multidimensională, așa cum ar trebui să fie în cazul unui președinte cu adevărat preocupat de problemele țării.

Problemele care au apărut sunt urmarea directă a unei incompetențe dezolante și a jocurilor politice făcute doar în favoarea lor, nu a oamenilor de rând. E ironic și chiar naiv să crezi că un guvern care a provocat aceste crize îți vrea binele sau are vreo intenție sinceră de a repara ce a stricat. Însă rahatul – scuzați-mi limbajul – în care se află acum țara îi obligă, în al doisprezecelea ceas, să se prefacă măcar că le pasă. Altfel, ar fi mers înainte fără nicio jenă cu aceleași măsuri oncogene, care au îmbolnăvit România din temelii.

(Autor: Roland-David Sólyom)