Metavers, universul fictiv în care totul este perfect, cel puțin teoretic

De ceva vreme, o anumită parte din presă a fost copleșită de discuții despre metavers. Totul a început după ce Facebook a anunțat că își schimbă numele în Meta, pentru a face o schimbare strategică și o investiție semnificativă în crearea unui univers virtual. Ciudat, știu. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenul sau conceptul, poate chiar doctrina, metaversul promite o realitate digitală în care participanții poartă un set de ochelari de realitate virtuală (precum se pune la țară pleopană la cai sau obrază, ochelari de cal, ca să vadă doar drept înainte), și pot naviga printr-o versiune stilizată a lor, numită avatar, prin locuri de muncă virtuale, locuri de divertisment și să asiste la alte interacțiuni, îndrăznesc să scriu fictive, imaginare. Participanții vor putea lua parte la jocuri captivante, vor avea abilitatea de a achiziționa unele bunuri virtuale pe parcurs, având la dispoziție de la accesorii digitale pentru avatarurile lor, până la mărfuri digitale de colecție încă nedefinite. Unele dintre cele mai extinse viziuni pentru metavers includ o monedă digitală și o economie a creatorilor care proiectează și comercializează aceste bunuri virtuale din magazinele virtuale, generând în cele din urmă bani din lumea reală. Proprietarul metaversului va colecta, bineînțeles, „bucățele, firimituri” financiare din diferitele tranzacții și, mai mult ca sigur, își va folosi cunoștințele despre fiecare ființă din metavers pentru a le vinde bunuri reale și virtuale. Va ciuguli ceva și marele pui, așa zis capitalist.

Dacă tot ceea ce am scris anterior vi se pare familiar, inclusiv faza cu puiul, este posibil să fi fost expuși la ultimul impuls al metaversului, anterior acestuia de acum, la începutul anilor 2000. Companii serioase, precum IBM și produse de divertisment, precum Second Life, care încă funcționează, au susținut capacități și caracteristici foarte asemănătoare, inclusiv aceleași birouri virtuale, concerte și cumpărături pe care Mark Zuckerberg le-a demonstrat în anunțul său privind marca Meta. Susținătorii metaversului remarcă faptul că puterea de procesare, costurile și rețelele au constrâns aceste prime iterații ale metaversului, probleme pe care un deceniu de evoluție tehnologică, alături de o mica pandemie, le-a rezolvat în mare parte. Sunt de acord, ochelarii VR sunt mai simpli în zilele noastre, dar încercați să purtați un set de ochelari de un kilogram timp de câteva ore și vedeți cum vă simțiți gâtul până la prânz. A fost nevoie de o pandemie globală pentru a forța pe toată lumea să creadă în metavers. Puterea incredibilă a companiilor de social media, alături de consternarea recentă îndreptată împotriva acestora, provine din capacitatea lor de a aduna date despre noi și de a determina rapid ce conținut ne captivează și ne face să revenim. Cu toții am avut experiența stranie cu dispozitivele noastre care încearcă să ne vândă un produs la câteva minute sau ore după ce l-am menționat prietenilor noștri. Realitatea este mult mai rea decât pare. Dispozitivele noastre au devenit atât de bune la modelarea și clasificarea comportamentelor noastre și la prezicerea a ceea ce este probabil să cumpărăm în continuare, încât își dau seama că suntem interesați de ceva cam în același timp în care suntem capabili să verbalizăm acest interes. Imaginați-vă că, mai degrabă decât orele petrecute pe rețelele de socializare alimentând aceste mașini de colectare a informațiilor, întreaga dumneavoastră viață și toate interacțiunile dumneavoastră sunt afișate. Mai degrabă decât să știe doar că am cumpărat o pereche de căști audio, metaversul ar putea urmări ce melodie m-a făcut să îmi mișc capul pe ritm, dacă și cum am dansat la spectacolul virtual (ciudat, știu) și ce avatare mi-au atras atenția. Pare periculos să furnizezi atât de multe date oricărei entități, cu atât mai mult uneia cu un model de afaceri bazat pe utilizarea științei creierului și a modelării comportamentale sofisticate pentru a te face să petreci mai mult timp cu produsele sale. Adăugați un strat suplimentar de întrebări morale și filozofice profunde pe care le creează un univers digital expansiv și imersiv. Luați în calcul acest lucru, stimați cititori. Dacă metaverse devine obligatoriu, oare ce se întâmplă cu cei care nu-și pot permite hardware-ul care oferă acces la metavers, o cheltuială care reprezintă salariul anual al oamenilor din mai mult de jumătate din țările lumii? Avem încredere în titanii din tehnologie pentru a deveni zei, la propriu, într-un univers digital care este creația și proprietatea lor? V-am arătat ce se naște din joaca de-a Dumnezeu (https://www.cristoiublog.ro/joaca-de-a-dumnezeu-robotii-umanoizi-si-rostul-vaccinarii/). Din punctul meu de vedere, fiind student la un program care implică studierea atentă a istoriei, îmi este greu să nu văd paralele între viziunile unui univers digital utopic și utopiile imaginate de către diverși tirani care, în cele din urmă, au eșuat teribil. Dar, fiindcă mereu există un mare dar, până când tiranii au eșuat, mulți dintre noi au plecat, frânți și zdrobiți. Pe când cei care se îndoaie, cei care prezintă plocoane și se încârligă, precum mult prea multe vietăți din ziua de astăzi, nu le denumesc în mod intenționat oameni, fiindcă nu merită această onoare, au continuat să existe, dar din păcate nu au trăit niciodată.

Opinia domnului Patrick Gray, un om care a petrecut peste două decenii oferind servicii de consultanță strategică companiilor din Fortune 500 și brandurilor de top din întreaga lume merită luată în considerare. Gray subliniază că este atât fascinant, cât și descurajant, faptul că tehnologia ,,s-a izbit” frontal cu etica, iar impactul activității liderilor în domeniul tehnologiei atinge acum chestiuni umane reale și foarte profunde. Înainte de a ne pune ochelarii și de a ,,sări” cu ambele picioare virtuale în metavers, merită să ne gândim, să reflectăm și să vorbim cu prietenii, colegii și comunitățile noastre despre impactul negativ al metaversului. Avem oportunitatea și chiar obligația, de ,,a ajuta” organizațiile să decidă ce este drept pentru oamenii care muncesc pentru ei, dar și ceea ce este bun pentru clienții lor și pentru lume, în general. Pe finalul materialului meu, subliniez din nou că este esențial să ne gândim bine înainte de a susține și lansa ,,codurile”, înainte de a (ne) conecta (la) dispozitivele care fac ca totul să se întâmple, la propriu. Cabalinele poartă ochelari pentru cai, tot niște ochelari VR, deoarece distorsionează viața reală. Doar fiindcă văd exclusiv drept înainte, nu înseamnă că pe margini nu se află pericole, riscuri și amenințări. Sau, chiar mai grav, doar fiindcă nu vezi, nu înseamnă că nu te afli pe marginea prăpastiei sau chiar în prăpastie. Cei mai mulți sunt orbi, unii sunt chiori, alții privesc. Iar cei mai puțini văd. Totul depinde de dumneavoastră. Puteți să trăiți sau puteți doar să existați, cumpărând pământ virual de aici: https://www.superworldapp.com/?gclid=Cj0KCQiAweaNBhDEARIsAJ5hwbc2X04uYD8KOsTpuUBH0tf35BzUwfBOVKZhZd8h0W0AQwFWj8n6ioQaAo5nEALw_wcB. Într-o săptămână, s-a vândut pământ virtual în valoare de 300 de milioane de euro, iar asta doar la o agenție. Unii experți estimează că metavers valorează 100 de miliarde de dolari. Când eram mic, glumeam alături de prieteni, râzând de cineva care este atât de naiv încât să cumpere ceva imaginar. Nu-mi retrag cuvintele, dar nici nu râd. Acum chiar că nu mai are haz. În prezent, situația este de-a dreptul înspăimântătoare. Dacă strămoșii noștri ar vedea ce se întâmplă, ar da timpul înapoi și ar alege să nu supraviețuiască. Triste vremuri trăim. Iar eu, precum nebunul din pustie, nu mă vaccinez și refuz și să iau parte la metavers. Nu doresc doar să exist, doresc să trăiesc.