Mihaela Olaru stă de vorbă cu personalitățile ca și cum ar spune la Radio „Noapte bună, copii!”

Mi-am făcut un destin din a descoperi jurnaliști.
Nu pot uita că la rîndul meu am fost descoperit și făurit ca jurnalist de un alt jurnalist, la vremea respectivă, el, Maestru, eu, Ucenic.
Sînt convins că presa noastră are nevoie mai mult ca niciodată de Maeștri care să descopere jurnaliști și apoi să le îndrume destinul.
Cum mi se spune, uneori deoarece nu se găsesc alte formule de prezentare politicoasă, Maestre, sufăr, pentru că nu conduc o gazetă sau o televiziune ale cărei spații să le închiriez unui jurnalist descoperit de mine.
Am însă la dispoziție cristoiublog.ro, pe care n-am încă bani (îl finanțez exclusiv din ce mai cîștig eu ici colo din activitatea de colaborator) să-l transform într-un site. Cînd descopăr un talent în lumea asta mare a presei noastre independente îi ofer imediat o rubrică în care să se exprime.

Mihaela Olaru, cea care debutează acum pe cristoiublog.ro e cunoscută mai ales ca autoare de interviuri la 6TV, în cadrul emisiunii sale săptămînale Povești de viață.
Nu e o emisiune ușoară.
Povești de viață au toți oamenii.
Singurele care interesează sînt cele ale personalităților.
Numai că personalitățile sînt greu de adus în fața camerei de luat vederi dintr-un studio de televiziune.
Sînt ocupate cu profesia și, în plus, au mai acordat zeci de interviuri despre viața lor.
Nu mor să mai dea un interviu.

Mihaela Olaru a reușit să convingă peste 30 de personalități să lase baltă treburile cotidiene, să vină pînă în Panduri, unde e sediul televiziunii 6TV și să piardă timp prețios povestindu-și viața.
Una dintre calitățile apreciate de mine la jurnaliști e talentul de a lucra cu personalitățile. Pentru a obține un interviu sau doar o declarație de la o personalitate într-o lume a concurenței sălbatice între ziare și televiziuni trebuie în primul rînd un talent deosebit de a-i cuceri pe necunoscuți.
Trebuie apoi să știi să răsfeți orgoliile și hachițele personalităților.
Nu în ultimul rînd trebuie o perseverență ieșită din comun, ceva în genul, Te dă afară pe ușă, tu intri pe fereastră.

N-aveam nici un chef să merg la o emisiune despre viața mea, mai ales că înregistrarea era programată în timpul meu de lucru la cărți.
Mihaela Olaru a reușit să mă convingă.
Am înregistrat interviul, care va fi difuzat azi, 14 noiembrie 2019, pe 6TV la ora 18.

Pentru mine un interviu dat e un posibil răspuns la întrebarea Are talent ziaristul care mă interoghează?
Mihaela Olaru dovedește seriozitate în pregătirea interviului.
Lucru rar în presa noastră eminamente urechistă.
Un interviu cu o personalitate, mai ales cînd aceasta a vorbit și scris mult despre ea însăși, implică buna cunoaștere a interlocutorului, mai ales în privința elementelor biografice.
Ca om care știu ce-am zis pînă acum despre mine și despre ce s-a scris despre mine, pot depune mărturie că Mihaela Olaru a găsit acele momente și acele fapte din biografia mea care să-mi trezească amintiri interesante și, evident, ziceri noi.

Pe parcursul interviului m-a intrigat un anume fel de a fi al moderatoarei.
Am dat sute de interviuri pînă acum. Toate m-au obișnuit cu o anume agresivitate a jurnalistului chiar și cînd mi se zîmbea larg.
Nu-mi dădeam seama prin ce se deosebea Mihaela Olaru de autorii de interviuri din presă, unii chiar celebri.

Am rugat-o pe Mihaela Olaru să-mi trimită linkuri la alte emisiuni, cu alte personalități. După vizionarea mai multor dialoguri mi-am dat seama de noutatea adusă în interviu de Mihaela Olaru.
E vorba de impresia – nu știu cum e în realitate, cînd nu face jurnalism Mihaela Olaru – de practicarea jurnalismului bun la suflet.
Ea stă de vorbă cu personalitățile ca și cum ar spune la Radio Noapte bună, copii.

Am aflat cu prilejul acestui interviu că Mihaela Olaru scrie pe Facebook.
Mihaela Olaru e o avocată cu o îndelungă experiență profesională.
A umblat și umblă prin tribunale ca prin viață.
După ce am primit cîteva texte postate de ea, i-am propus să scrie săptămînal pe cristoiublog.ro despre întîmplările din viața ei de avocat.
Pentru a dovedi că în Justiție e ca-n viață.
Iată primul text.

Ion Cristoiu

Mihaela Olaru – Prin tribunale ca prin viață
Cînd parfumul de femeie a dispărut pentru a lăsa loc fricii

Acum câțiva ani buni, undeva în centrul Bucureștiului, destul de devreme, îmi aduc aminte că era ora 6.00, iar în sunetul de ceas deșteptător, mă trezeam cu mult entuziasm pregătindu-mă să merg la instanță.
Nu mă trezeam pentru o activitate oarecare, ci pentru o activitate specială care mă leagă de profesia de avocat și pasiunea de a practica avocatura, așa cum am învățat-o de la maestrul meu, prof. univ. dr. av. Ioan Dobrin.

Tânără avocată fiind, prinsă în miresmele profesiei, am plecat spre Tribunalul București, emanând în jurul meu parfum de femeie, completat de un entuziasm fermecător și o dorință puternică de reușită în aceea zi frumoasă de toamnă. Nu era deloc simplu ce îmi doream ca rezultat, fiind vorba în esență de punerea în libertate a doi tineri pe care îi asistam într-un dosar de mare amploare, cunoscut sub numele de „Dosarul Sportivilor”. Era un lucru greu de realizat, chiar dacă în teorie se prezuma că starea de libertate este o stare normală.

Am intrat în sala de judecată, timorată puțin de imaginea copleșitoare a unei boxe pline cu inculpați, m-am așezat în bancă, cred că eram în rândul trei, la mai puțin de un metru lateral dreapta de acei sportivi aflați în arest preventiv. Cine ar fi crezut atunci că în acea sală de judecată plină de lumină, în care pe măsură ce trecea timpul se aduna o încărcătură de furie, eu fiind singura „femeie și avocat”, din cele aproximativ 40-50 de suflete care se aflau acolo, într-o ședință de judecată care se desfășura cu ușile închise.

Era o atmosferă înspăimântătoare la prima vedere, însă ce a urmat, a lăsat în urmă o pagină scrisă din viața mea.
A început ședința de judecată și urma să se pună în discuție măsura prelungirii arestării preventive a inculpaților. S-a făcut liniște în sală și din neant, intră pe ușă, cu un aer risipitor de aroganță, procurorul de caz. În câteva fracțiuni de secundă, parcă văd și acum, furia, dorința puternică și nestăpânită a inculpaților de a sări din boxă, cu cătușe la mâini și al ataca pe cel care îi trimisese în arestul Poliției Capitalei atunci, iar mai târziu trimiși definitiv după gratii pentru mulți ani, unii dintre ei primind condamnări la ani grei de închisoare.

Cine ar fi crezut că acea zi frumoasă de toamnă, va rămâne în amintirea mea și peste ani. Îmi aduc aminte, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, cum procurorul de caz a fugit spre ușa din spatele sălii de judecată, aceea fiind una din cele două intrări în sala de judecată, încercând cu disperare să-și asigure scăparea. În acel moment, în fața mea, am văzut niște figuri violente, pline de ură, gata să sară din boxă, niște tineri însetați de răzbunare și un procuror vizibil pierdut și lipsit de apărare.
Din păcate ușa din spatele sălii de judecată era încuiată și nu aveai cum să ieși. În acele momente de tensiune maximă, m-am retras puțin în spate, sperând că nu vor ajunge la mine.
Starea de panică se instalase în sala de judecată, iar în acele momente simțeam cum judecătorul este pe punctul de a scăpa situația de sub control, iar cei care asigurau paza și securitatea, erau într-o stare de tensiune maximă.
Am văzut cum sportivii care se aflau în boxă în calitate de inculpați, aproape că erau pe punctul să sară din boxă, însă credința mea a triumfat atunci, deoarece ușa din fața sălii de judecată s-a deschis brusc și au intrat de îndată mascații, unul și unul.
Parfumul din aer, nu mai semăna cu cel de femeie, era mai degrabă o frică amestecată cu dorința de a nu fi asistat niciodată în viață la un astfel de moment care părea desprins dintr-un scenariu de film.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Mihaela Olaru stă de vorbă cu personalitățile ca și cum ar spune la Radio „Noapte bună, copii!””

  • Felicitari! Autenticitate si o blandete a naratiunii, complementare autenticitatii si blandetii naturale a Mihaelei Olaru, un om prin excelenta bun (uman si profesional!)

  • Un procuror fuge de niște tipi închiși în boxă. Cît era de speriat acel om? 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Interviu Dan Barna

Joi, 12 decembrie 2019, a debutat la emisiunea Gândurile lui Cristoiu, seria de interviuri dedicată candidaților la prezidențiale care nu au intrat în turul al 2-lea. Analiza prestaței lor făcută chiar de ei; ce concluzii pentru cariera politică viitoare trag din experiența primului tur?; ce vor face mai departe?
La această primă emisiune invitat a fost Dan Barna, președintele USR. Redăm mai jos înregistrarea integrală a emisiunii.

Circulă pe Net
Am venit. Am văzut. Am filmat

Vila Hadriana. Tivoli