Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Mihail Frunze, fiul unui felcer moldovean din Crimeea, bolșevicul care avea să schimbe istoria Rusiei

Tatăl său era paramedic (felcer) român (originar din gubernia Kherson) și mama sa era rusoaică, iar el avea să schimbe istoria Rusiei. De ce am ales să scriu un articol despre un fost comunist? Deoarece respect oamenii care își asumă orientările politice și sunt pregătiți să plătească chiar prețul suprem pentru ele. Fie că sunt naziști, fasciști, liberali, socialiști, comuniști, țărăniști etc., oamenii care sunt dispuși să sufere orice tratament inuman pentru orientarea lor politică, îmi trezesc doar sentimente de respect, pentru consecvență, asumare și verticalitate. Dar, ca să nu existe clovni care să mă acuze că sunt alb sau negru sau galben sau cum visează ei, țin să subliniez că a respecta nu este egal cu a susține sau a împărtăși. Așa și eu, vă respect opinia, dar nu v-o împărtășesc. De aceea și trăim în democrație, nu? Pentru unitate în diversitate. Nu pentru cancel culture sau comuniști de rit nou. Revenind la domnul Frunze, nu mai zic Dumnezeu să-l odihnească deoarece mai mult ca sigur că nu era un om religios, sau poate că mă înșel, sub roșul aprins care îl înveșmânta, poate că exista și nițel alb, s-a născut în anul 1885 în Pishpek (în prezent Bishkek în Kârgâzstan), pe atunci un mic oraș de garnizoană al Rusiei imperiale din partea kârgâză a Turkestanului rusesc (regiunea Semirechye). Viitorul erou al cauzei revoluționare și-a început studiile superioare la Verniy (actualul Almaty), iar în 1904 a urmat cursurile Universității Politehnice din Sankt Petersburg. Mai apoi, Frunze a devenit membru activ în Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia (RSDLP). La cel de-al doilea Congres al RSDLP de la Londra (1903), Vladimir Lenin și Iulius Martov, cei doi lideri principali, s-au confruntat și au produs o divizare ideologică, din cauza unei neclarități referitoare la tactica de partid care ar fi trebuit să fie urmată (Martov pleda pentru un partid mare de activiști, în timp ce Lenin dorea un grup mic de revoluționari profesioniști cu un grup mare de simpatizanți). Frunze, în vârstă de 18 ani, s-a situat de partea majorității lui Lenin, așa-numiții bolșevici (,,majoritari”), în opoziție cu minoritatea lui Martov, menșevicii (sau ,,minoritari”). O decizie care, în timp, s-a dovedit a fi norocoasă.

La doar doi ani după cel de-al doilea Congres, Frunze a devenit un lider important în Revoluția din 1905. El a condus muncitorii din industria textilă aflați în grevă în Shuya și Ivanovo. După încheierea mișcării, Frunze a fost arestat în 1907 și condamnat la moarte, a fost încarcerat și a petrecut mai multe luni pe culoarul morții în așteptarea execuției. Sentința i-a fost comutată în muncă silnică pe viață. După 10 ani petrecuți în închisorile siberiene, Frunze a evadat în Chita. Acolo a devenit redactor al săptămânalului bolșevic Vostochnoe Obozrenie (Revista de Est). În timpul Revoluției din februarie 1917, Frunze a condus miliția civilă din Minsk înainte de a fi ales președinte al Sovietului Bielorusiei. Ulterior, a mers la Moscova și a condus o forță armată de muncitori pentru a ajuta în lupta pentru controlul orașului. După Revoluția din octombrie 1917, Frunze a fost numit (1918) comisar militar pentru provincia Ivanovo-Voznesensk. În cursul Războiului Civil Rus dintre anii 1917-1922, a fost numit șef al Grupului de Armate de Sud al Frontului de Est al Armatei Roșii (martie 1919). După ce trupele lui Frunze l-au învins pe amiralul Alexander Kolchak și Armata Albă la Omsk, Leon Troțki (șeful Armatei Roșii) i-a încredințat comanda generală a Frontului de Est (19 iulie 1919). Frunze a alungat insurgenții basmachi (chiar vă recomand să citiți mai multe despre Basmachi Revolt/Basmačestvo) și trupele Armatei Albe din Turkestan. A cucerit Khiva în februarie și Bukhara în septembrie 1920. În noiembrie 1920, armata lui Frunze a cucerit Crimeea și a reușit să îl împingă pe generalul alb Piotr Wrangel și trupele sale în afara Rusiei. În calitate de comandant al frontului de sud, Frunze a supervizat și distrugerea mișcării anarhiste a lui Nestor Makhno în Ucraina și a mișcării naționaliste a lui Symon Petliura. În decembrie 1921, Frunze a vizitat Ankara, în timpul Războiului de Independență al Turciei, în calitate de ambasador al RSS Ucraineană, și a stabilit relații turco-sovietice. Mustafa Kemal Atatürk l-a apreciat drept aliat și prieten, până într-acolo încât a amplasat o statuie a lui Frunze ca parte a Monumentului Republicii din Piața Taksim, din Istanbul. În 1921, Frunze a fost ales în Comitetul Central al Partidului Bolșevic Rus. La data de 2 iunie 1924 a devenit candidat membru al Biroului Politic, iar în ianuarie 1925 a devenit președinte al Consiliului Militar Revoluționar. Susținerea lui Grigori Zinoviev de către Frunze l-a adus în conflict deschis cu Iosif Stalin, unul dintre principalii adversari ai lui Zinoviev. Anterior, cei doi fuseseră în relații amiabile, deoarece Stalin își manifestase respectul față de colegul său revoluționar din vechea gardă și fost deținut politic. Frunze se remarcase în rândul liderilor comuniști deoarece avea o viziune foarte creativă și aproape nemaintâlnită asupra chestiunilor legate de politică. A câștigat respectul și admirația tovarășilor săi și datorită succesului său în urmărirea unor obiective militare complicate și a rezistenței sale în perioada în care partidul comunist era ilegal. A fost considerat un potențial succesor al lui Lenin, datorită forței sale atât în chestiuni teoretice, cât și practice de avansare a agendei partidului comunist, precum și datorită aparentei sale lipse de ambiții personale separate de partid. Însă, chiar în perioada sa de glorie totală, Frunze suferea de un ulcer cronic. Deși medicii i-au recomandat o intervenție chirurgicală, el a preferat tratamente mai conservatoare, de tip ,,băbesc”. Oare presimțea ceva? După un episod deosebit de grav în anul 1925, Frunze a fost spitalizat. Stalin și Anastas Mikoyan au venit împreună și au intrat în vizită deodată, subliniez acest lucru deoarece este un aspect extrem de important, puteau veni deodată și să intre separatca să-l viziteze și i-au impus necesitatea unei operații. Cu puțin timp înainte de a muri, Frunze i-a scris soției sale (Sofia Popova–Frunze): ,,În prezent mă simt absolut sănătos și mi se pare ridicol să mă gândesc și mai mult să mă supun unei operații. Cu toate acestea, ambii reprezentanți ai partidului o cer extrem de insistent.” Frunze a murit în timpul unei intervenții chirurgicale la data de 31 octombrie 1925. Având în vedere politica internă a partidului, au existat zvonuri că Stalin sau un alt rival ar fi ordonat în secret moartea sa. Există zvonuri conform cărora lui Frunze i s-a administrat o doză de cloroform care depășea de șapte ori doza normală. O cifră teoretic norocoasă, practic fatidică. Frunze a fost înmormântat în Necropola Zidului Kremlinului. În prezent, mormântul său este unul dintre cele douăsprezece morminte individuale situate între Mausoleul Lenin și zidul Kremlinului. În 1926, capitala Bishkek, Kârgâzstan, a fost redenumită Frunze în onoarea sa. A revenit la numele anterior în anul 1991, după dizolvarea Uniunii Sovietice. Frunze încă este comemorat în oraș: statuia sa se află în fața gării principale. O stradă și un muzeu din centrul orașului îi poartă numele. În plus, muzeul conține casa sa din copilărie, o căsuță care a fost instalată în interiorul unei structuri moderne mai mari. În Shuya se află un alt muzeu memorial dedicat lui Frunze. Mai multe sate din Rusia au fost denumite în cinstea sa. Străzile din multe orașe rusești poartă numele său. Iar cel mai important omagiu, Academia Militară Frunze din Moscova, una dintre cele mai respectate din fosta Uniune Sovietică, a fost numită în onoarea sa. Divizia a 2-a sovietică de pușcași a fost cunoscută anterior sub numele de Divizia a 2-a de pușcași cu steagul roșu din Belarus, în memoria lui M.V. Frunze. Există stații denumite Frunzenskaia în onoarea sa în metroul din Moscova, Sankt Petersburg și Minsk, iar la un capăt al stației se află o sculptură în piatră cu chipul său. Districtul Nemyshlyanskyi din Kharkiv, Ucraina, a fost numit anterior Districtul Frunzensky. În 2016 a fost redenumit cu numele actual pentru a se conforma legilor de decomunizare. După moartea sa, prenumele pentru băieți Frunzik (aproximativ „Micul Frunze”) a devenit destul de popular în Caucaz și în Turkestanul sovietic. Cel mai notabil dintre aceștia este probabil Frunzik Mkrtchyan (un actor armean. Mkrtchyan este considerat pe scară largă unul dintre cei mai mari actori ai perioadei sovietice dintre armeni și URSS în ansamblu. A primit prestigiosul premiu „Artistul Poporului” al URSS în 1984”. Nava de luptă rusă Poltava a fost redenumită Frunze în onoarea sa, în ianuarie 1926, la fel ca și al doilea crucișător de luptă nuclear din clasa Kirov (în prezent „Amiral Lazarev”) în 1981. După cum am subliniat și anterior, Generalul Frunze este onorat cu un loc chiar în spatele lui Ataturk, în Monumentul Republicii, situat în inima Pieței Taksim, în Istanbul, Turcia.

Închei articolul cu niște informații referitoare la academia anterior amintită. Înființată în 1918 pentru a pregăti ofițeri pentru Armata Roșie nou fondată, academia este una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ militar din Uniunea Sovietică. Inițial intitulată Academia de Stat Major General al Armatei Roșii, asumându-și un rol similar cu „predecesorul” său de dinainte de revoluție, Academia Militară Imperială Nicolae, a fost redenumită Academia Militară în 1921 și apoi Academia Militară M. V. Frunze în 1925, evident în onoarea lui Mihail Frunze, care fusese comandant al academiei. A devenit o școală superioară de stat-major prin adăugarea cursurilor pentru ofițerii superiori de comandă în anii 1930, înainte ca acestea să fie transferate în 1936 la nou înființata Academie Militară a Statului Major General. Până în acest moment, mulți dintre cei mai înalți comandanți ai Armatei Roșii erau absolvenți ai academiei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un număr mare de membri ai personalului și de studenți au fost chemați la luptă. Mulți au primit decorații și premii, inclusiv 244 de Eroi ai Uniunii Sovietice și 18 de două ori Eroi ai Uniunii Sovietice. Instruirea și cercetarea la academie au continuat pe toată durata războiului. Academia a continuat să formeze ofițeri superiori pentru Forțele Armate Sovietice după război, acționând ca o treaptă pentru cei care erau înclinați spre funcții de comandă înalte înainte de a participa la Academia Militară a Statului Major General. Aceasta a fost considerată cea mai prestigioasă dintre toate academiile militare sovietice, primind ofițeri cu gradul de căpitan sau mai mare pentru un curs de trei ani de studii care îi pregătea pentru comandamentele superioare. Academia oferea, de asemenea, diplome de cercetare și postuniversitare în diverse aspecte ale studiilor militare. Între 1934 și 1988, 722 de absolvenți ai academiei au primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, în timp ce academia a primit Ordinul Lenin, Ordinul Suvorov de primă clasă și Ordinul Revoluției din Octombrie. Academia a continuat să funcționeze și după dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. În 1998 a fuzionat cu Academia militară Malinovski a Forțelor Blindate și cu cursurile de pregătire a ofițerilor Vystrel pentru a forma Academia de Arme Combinate a Forțelor Armate ale Federației Ruse. Eu consider că Frunze a fost un om care chiar și-a pus amprenta asupra Lumii și implicit a scris o parte din istorie în stilul său.

YouTube player

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *