Ministrul, Educația și Cercetarea

Trebuie să avem curajul să spunem că este momentul să spunem că sectorul privat să fie prioritatea zero a României și nu învățământul, nu sănătatea. (Florin-Vasile Cîțu, Ministrul Finanțelor)

În timp ce preocuparea capitală a ministerului Educației este de a găsi „inspirația” în stabilirea structurii anului școlar 2020 – 2021, guvernul din care face parte și Monica Anisie dezbate de ochii lumii dacă să mărească sau nu alocația pentru copii cât și calendarul alegerilor anticipate.

Nu am văzut spre exemplu o dezbatere despre finanțarea învățământului preuniversitar. Dacă este normal ca statul să finanțeze școlile private? De câțiva ani școlile private primesc finanțare la fel ca cele de stat. Fără discriminare! Instituțiile de învățământ private funcționează dintr-un buget alcătuit din taxele școlare. Observând trendul în creștere al acestor școli, statul s-a gândit să le ofere o finanțare per elev, la fel ca și celor de stat. Nu întâmplător mulți politicieni au investit în școli private. Rezultatul? Cele private își maximizează profitul și păstrează un ecartament considerabil în comparație cu cele de stat. Cu alte cuvinte, investiția în învățământul de stat este minimalizată, partea substanțială din fondurile care ar trebui să ajungă la copii din mediul „de stat” este transferată către privat. Astfel multe dintre școli, în special în sate și comune,  sunt vitregite de resursele care ar putea să le ofere o șansă reală la educație și copiilor proveniți din familii care nu-și permit să plătească o taxă pentru a merge la privat.

Conform datelor de pe site-ul ministerului,  costul mediu pentru un elev în anul 2018 a fost de 4413 lei. Sunt sute de școli private care funcționează în România și mii de elevi care le frecventează. Rezultă un „ajutor” substanțial pentru școlile private de ordinul milioanelor de euro. Având în vedere că acestea oricum au profit din taxele per elev (care depășesc o mie de euro în medie și pot ajunge până spre 20 000 de euro) primesc o sumă semnificativă și de la stat. În schi

mb școlile de stat sunt obligate să se descurce doar cu această finanțare. Consecința?

Un elev dintr-o școală privată are mult mai multe oportunități ca unul dintr-o școală de stat. În acest timp ne plângem că nu găsim bani în buget, că nu putem mări alocația pentru copii și că salariile din învățământ vor fi probabil înghețate.

Zilele trecute ministrul educației și cercetării a participat la două emisiuni. Una la Radio România și alta la Digi24. La ambele emisiuni întrebările realizatorilor (sau prezentatorilor) au fost aproximativ identice iar subiectele nu au acoperit problemele reale ale sistemului.

Alături de liderul de sindicat într-o emisiune la Radio România Actualități, ministrul educației a vorbit puțin. Nu a avut nicio reacție când Marius Nistor a propus anularea unei sesiuni de bacalaureat pe motiv că programul profesorilor este și așa încărcat. Nu ne gândim că participarea la emisiune cu un lider favorabil de sindicat a făcut parte dintr-o strategie de comunicare pe principiul că atunci când nu prea ai ce spune… aduci pe unul care comunică. Cum în propria echipă nu ai comunicatori (am scris în postarea  trecută  despre echipa ministrului), găsești la Sindicate. Faptul că ministrul educației nu l-a contrazis pe liderul de sindicat (fără rezultate față de categoria pe care o reprezintă) când a propus anularea unei sesiuni de bacalaureat, ne demonstrează că nu elevul este principalul element al educației ci profesorul. Iar structura anului se face după necesitățile și nevoile (concediul) profesorilor și nu al elevilor.

Actualul ministru nu se ocupă doar de educație ci și de cercetare. Cum să te ocupi de cercetare când în viața ta nu ai avut o minimă cercetare din punct de vedere științific, rămâne o enigmă?!

Pentru acreditarea școlilor doctorale (nu știm dacă și a Academiei Naționale de Informații) ministrul va propune să avem comisii cu membrii externi. Cu alte cuvinte, să vină cei din afară, să ne valideze școlile doctorale. Eventual să ne traseze și direcția cercetării!

Monica Anisie este activă în mediul online. Spre exemplu ne îndeamnă „să îi vedem, cu adevărat, pe cei din jur”. Mai mult, îi mulțumește unui profesor pentru că: „este și va fi omul care mi-a îndrumat pașii spre cunoaștere, m-a învățat să gândesc, să îmi dezvolt gândirea critică și mi-a dezvoltat pasiunea pentru lectură”. Cum explică profesorul de limba română, ministrul educației „să îi vedem, cu adevărat, pe cei din jur” sau „este și va fi omul care mi-a îndrumat pașii” reprezintă o altă enigmă.

Într-o altă postare, Monica Anisie se exprimă: „dacă stau bine şi mă gândesc”. Vă dați seama dacă nu stă bine? Cu privire la Educație, ministrul ne explică punctul său de vedere: „trebuie să recunoaștem faptul că nicio diplomă de studii nu atestă calitatea de a fi om. Educația este un proces de creare a omului.” O altă enigmă!

Spre exemplu realizatorii de la RRA sau Digi24 nu au întrebat-o pe Monica Anisie și nici aceasta nu a ținut să spună cum de la Liceul Goethe un profesor cu 9,45 la titularizare a fost înlăturat,  iar orele sale i-au fost date soției unui senator PDL. Cei care vă gândiți că au fost colegi de partid și se ajută, să știți că nu. Monica Anisie nu ar face așa ceva!

În schimb, ministrul își dorește predictibilitate și a primit semnale că semestrele nu sunt egale.

Strategia cu elevii care își doresc considerăm că este una falimentară dar optimă pentru procesul de a manipula masele de naivi. Elevul trebuie să vină la școală. Elevul trebuie să fie preocupat să învețe. Se presupune că de aceea există minister, diferite comisii, inspectori, directori, profesori. Aceștia ar trebui să coopereze pentru a optimiza procesul de învățământ pentru elev.

Astfel am ajuns într-un punct în care nu ne mai permite să ne jucăm cu acest Minister. De acesta depinde educația generațiilor de azi și de mâine!

Certitudini:

• Bugetul educației pentru 2020 este mai mic decât cel din 2019.
• Mulți dintre inspectori au fost înlocuiți cu cei ai PNL.
• Echipa ministrului este una din preuniversitar.
• Echipa ministrului nu are nicio tangență cu cercetarea.