Mircea Lucescu – un destin schimbat de războiul din Ucraina

Nu voi scrie despre viețile curmate de conflict. Nu voi scrie despre viețile compromise de lupte prin răni pe care nu vreau să le calific. Asta, deoarece avem o viață și așa marcată de prea multe realități negative.Îmi permit să scriu, în schimb, despre fostul mare fotbalist și actualul antrenor de succes care a fost, este și va fi Mircea Lucescu.

Sâmbătă, la ora 2.00, o mașină l-a adus prin noapte pe Mircea Lucescu la București, după un drum de 20 de ore care a început Kiev.
A plecat din Ucraina cu toată conducerea tehnică a echipei de fotbal Dinamo Kiev, formație pe care o antrenează încă din anul 2020.
A coborât din mașină, și-a pus un fular în jurul gâtului și a plecat acasă după câteva vorbe rostite în fața jurnaliștilor care au dorit să surprindă acest moment.
Un destin schimbat de luptele care au loc în Ucraina.

Scriu de câteva decenii despre personajul Lucescu tatăl, dar și despre Lucescu fiul. Asta deoarece în familia sa mai este o figură aparte, fiul său, actualul antrenor Răzvan Lucescu.
Am urmărit mereu seriozitatea cu care s-au pregătit, indiferent de rolul care îl aveau. Jucător în iarbă, ori tehnician alături de gazon.

Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945, la Bucureşti. Şi-a început cariera de jucător în 1961, la Şcoala Sportivă nr. 2 Bucureşti. După doi ani, a fost transferat la Dinamo Bucureşti (1963-1965), perioadă în care debutează în prima divizie de fotbal, potrivit lucrării „Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România”.

Între 1965-1967 a jucat în eşalonul secund la Ştiinţa Bucureşti (fostă Sportul Studenţesc), după care a revenit la Dinamo, echipă unde a evoluat până în 1977 şi la care a obţinut cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) şi o Cupă a României (1967-1968).
Şi-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). A avut 360 de prezenţe în prima divizie, marcând 78 de goluri.

Jucător de atac, extremă dreaptă veritabilă, Mircea Lucescu a fost selecţionat de 70 de ori în prima reprezentativă a ţării. În 1966, debutează în echipa naţională ca jucător în eşalonul secund. Este, apoi, unul dintre componenţii de bază şi căpitan al reprezentativei noastre participantă la CM din Mexic – 1970 şi la CE din 1972, când fotbaliştii tricolori s-au calificat în sferturile de finală. În 1974, a doborât recordul celor 48 de prezenţe în echipa naţională (deţinut, timp de 35 de ani, din 1939, de celebrul Iuliu Bodola), ajungând la 70 de selecţii în prima reprezentativă.

În toamna anului 1981 se retrage din activitatea competiţională, după care a început activitatea de antrenorat la Corvinul Hunedoara. A reuşit, chiar din primul an, promovarea în Divizia A cu această echipă, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în clasament, ceea ce i-a permis participarea în Cupele Europene.

A fost antrenorul echipei naţionale a României (1981-1986), cu care a reuşit calificarea la Campionatul European de fotbal din Franţa – Euro ’84. A condus echipa naţională în 59 de partide. A antrenat apoi pe Dinamo Bucureşti (din 1986), formaţie cu care a câştigat un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990), obţinând şi o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).

În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formaţiile Pisa, Brescia şi Reggiana, izbutind să le promoveze în prima divizie, dar nereuşind să le menţină acolo mai mult de o ediţie de campionat. Apoi, în 1997, revine în ţară, fiind numit antrenorul echipei Rapid Bucureşti, cu care a câştigat, în 1998, Cupa României.
La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reuşind să câştige campionatul 1998-1999.

Din 2000 până în 2002, Mircea Lucescu antrenează echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câştigat Supercupa Europei (2000) şi campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la rivala Beşiktaş Istanbul, cu care cucereşte, în primul an, campionatul şi ajunge în sferturile Cupei UEFA.

Începe acum marea aventură din Ucraina.
A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Şahtior Doneţk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma sa, Şahtior a cucerit opt titluri de campioană naţională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) şi şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.
După prolifica perioadă petrecută la Şahtior, a antrenat între 2016 şi 2017 echipa rusă FC Zenit Sankt Petersburg, iar apoi, timp de doi ani (2017-2019), reprezentativa naţională a Turciei.

Mircea Lucescu este absolvent al Academiei de Ştiinţe Economice.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic şi pentru întreaga activitate”.

La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea preşedintelui României, Ordinul Naţional „Crucea României” în grad de Cavaler, „în semn de înaltă apreciere a întregii activităţi fotbalistice şi a performanţelor obţinute ca antrenor, încununate prin câştigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul”.

În 2010, a figurat între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de către Federaţia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului (IFFHS).
La 18 ianuarie 2013, a primit, alături de alţi antrenori, titlul de cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara.

Într-un clasament al celor mai buni antrenori în perioada 1996-2012, dat publicităţii în februarie 2013 de IFFHS, Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu se aflau la egalitate pe locul 51.
În 2013, Mircea Lucescu a figurat între primii 20 de antrenori ai lumii (locul 16, graţie performanţelor realizate cu Şahtior Doneţk), conform unui clasament stabilit de portalul sportiv american Bleacher Report.
În 2014, Adunarea Generală a Federaţiei Române de Fotbal (FRF) a votat acordarea titlurilor de membri de onoare ai FRF mai multor oameni de fotbal, printre care şi Mircea Lucescu.

La 19 martie 2019, a fost inclus de revista France Football pe lista celor mai buni 50 de antrenori din istoria acestui sport, ocupând locul 41.
A urmat aventura cu Dinamo Kiev, întreruptă brusc de evenimentele din confruntarea Rusia – Ucraina.
Sperăm ca ele să se termine cât mai rapid, cu convorbirile dintre delegațiile celor două state de care se vorbește tot mai mult.

Mircea Lucescu