Misiune în Ucraina cu 8 ani în urmă; o șansă ratată

Facebook îmi trimite, spre aducere aminte, un text publicat pe pagina mea fix cu opt ani în urmă.
Îl reiau aici, pentru că mi se pare pilduitor în actualul context, dar și din perspectiva desfășurării evenimentelor petrecute în anii scurși din 2014 până azi.

Reamintesc că în 2014, în urma unei înscenări puse la cale de servicii străine deranjate de linia politică promovată de mine în relațiile cu Ucraina, cozile de topor din DNA începuseră deja de trei ani urmărirea împotriva mea pentru așa numite fapte de corupție pe care nu le comisesem niciodată și care nu au fost niciodată dovedite. Cu toate acestea, Parlamentul european mă trimitea la Kiev într-o misiune de cea mai mare importanță strategică, ținând seama și de expertiza mea în regiune.

Din anunțul călătoriei, publicat acum opt ani și pe care îl puteți reciti aici, rezultă că echipa care se deplasase acolo în numele UE încerca să negocieze și să pună în aplicare un acord între conducerea oficială și legitimă a statului ucrainean, din acel moment, și forțele de opoziție, multe intens susținute din Occidentul euro-atlantic, pentru detensionarea situației, ieșirea din criză pe căi politice democratice și revizuirea Constituției în sensul transformării republicii prezidențiale în republică parlamentară (cu un președinte păstrând totuși puteri semnificative), dar și al adoptării unei structuri statale mai elastice, de tip federal, care să reflecte diversitatea etno-culturală, socio-economică și geo-politică a Ucrainei, garantând în acest fel și integritatea teritorială a statului și securitatea vecinilor. (Acest ultim aspect nu este pomenit explicit în textul reprodus aici, dar el s-a aflat pe agenda negocierilor purtate inclusiv cu guvernul și președinția.)

Înțelegerea la care s-a ajuns a fost aruncată în aer prin intervenția intempestivă a asistentului Secretarului de Stat al SUA, Victoria Nuland, precum și prin acțiunea unor lunetiști “anonimi”, care au început să tragă în populație de pe acoperișurile blocurilor din jurul pieței Maidan, centrul protestelor “pro-europene”, provocând revolta opiniei publice interne și internaționale. Pe valul acestei revolte a avut loc lovitura de stat care a răsturnat Guvernul țării și a determinat fuga din țară a Președintelui Ianukovici. Peste ani s-a dovedit că lunetiștii cu pricina nu au fost trimiși de guvernul ucrainean, așa cum s-a afirmat inițial. După îndeplinirea misiunii ei au dispărut în neantul din care au venit.
Imediat după aceea s-a produs anexarea Crimeii de către Rusia și a izbucnit mișcarea secesionistă din Donbas, evenimentele urmând cursul care a ajuns la criza de azi cu reverberații la scară mondială.

Acestea sunt fapte. Aceasta este istoria. Mai departe fiecare poate judeca.
Atunci am fost implicat în încercarea de a da o șansă păcii și Ucrainei. Ar fi fost o pace justă și o Ucraină stabilă. Proiectul căruia m-am dedicat și eu s-a dovedit a fi fezabil, dar nu și durabil.
Astăzi este mai puțin important să găsim vinovații. Important este să găsim calea pentru restabilirea păcii, încrederii și siguranței în folosul tuturor.