cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Misteriosul tovarăş Raul Castro

3. Cum dau o mînă de ajutor CIA

Despre Fidel Castro nu trebuie prea mare efort pentru a afla amănunte aproape complete:
Viaţa lui de pînă acum e ştiută pe de rost de marele public. Nu numai din miile de cărţi şi articole despre el, dar şi din discursurile, intervenţiile şi articolele sale.
Despre ce face acum şi cum se simte, aşa cum se vede, e lesne de aflat de la însuşi Fidel Castro.

Deşi El Comandante a fost discret cu viaţa sa personală după retragere, din cînd în cînd, prin intermediul unui moment dat de Televiziunea cubaneză sau a unui Comunicat, s-a ştiut că trăieşte, că scrie, că urmăreşte atent cele ce se întîmplă în Cuba şi în lume, ba chiar că primeşte vizite mai mult sau mai puţin oficiale.

Puterea a trecut însă în mîinile lui Raul Castro.
Despre Raul Castro e mult mai dificil de aflat ceva, cu toate că după preluarea şefiei s-au scris chiar şi cărţi despre el.
Raul Castro, fratele mai mic al lui Fidel Castro, deşi cel de-al doilea om în Cuba, s-a definit, din 1959 pînă acum, ca un personaj misterios.
Apariţiile sale publice sînt destul de rare.
După preluarea puterii a apărut de puţine ori în public.
El însuşi a proclamat că va evita mediatizarea.

Prin exilaţii din Miami, dar şi printr-o întreagă istorie zbuciumată, America are un interes crucial în a urmări ce se întîmplă în insulă.
Explicabil de ce, în clipa cînd Raul Castro a preluat puterea, CIA-ul şi-a dublat eforturile şi fondurile pentru a afla cît mai multe despre Raul Castro.

Pe vremuri, pentru români Soarele răsărea la Moscova.
Nu numai pentru că Moscova era la Răsărit de Bucureşti.
Acum pentru români Soarele răsare la Washington.
Chiar dacă Washigton e la Apus de Bucureşti.
La şapte ore distanţă.

Pe vremuri, datoria cetăţenească a românului era să dea o mînă de ajutor KGB.
Se înţelege că azi a fi un bun român înseamnă a colabora cu CIA.
Conştient de această înaltă îndatorire, de cum am citit că Agenția strînge date despre Raul Castro, m-am năpustit la notiţele de călătorie în Cuba.

Ce am aflat eu despre Raul Castro cît timp am stat la Havana?
Spre disperarea mea patriotică, nu mare lucru.
Ca toţi vizitatorii Cubei, m-am concentrat asupra lui Fidel Castro.
Dacă aş fi ştiut că cinci ani mai tîrziu, Fidel Castro bolnav fiind, va trece în plan secund, lăsînd locul lui Raul Castro, m-aş fi dat peste cap să aflu cît mai multe lucruri despre fratele mai mic.
Am dat, totuşi, răscolind prin hîrtii, luînd la mînă documente, broşuri, exemplare din Granma, Granma International, Juventud rebelde, peste aceste însemnări.
Pe care, bun român postdecembrist, le pun la dispoziția CIA.

Mi-am amintit că în holul hotelului din Complexul Las Terrazas (70 de dolari pe noapte), unde m-a dus o excursie plătită de mine la Havana (în dolari), numeroase afişe, bătute în ţinte pe pereţi, chemau personalul cubanez, care lucra în plină putreziciune imperialistă, să vină sîmbătă, 7 aprilie, în Candelaria, la Tribuna Abierta de la Revolucion.
Astfel de afişe îţi săreau în ochi peste tot: pe ziduri, pe copaci, pe botul maşinilor.
N-ar fi fost normal ca ghidul să ne spună nouă, celor din grup, despre ce-i vorba?!

Şi nu numai pentru că e de datoria oricărui ghid din lume de a da turistului mură în gură, ci şi pentru că nu putea fi exclusă prezenţa printre membrii grupului a unor comunişti ca mine.
Unii dintre noi dăduseră poate o căciulă de bani nu ca să mănînce un pui prăjit, ci ca să vadă cum luptă poporul cubanez împotriva imperialismului american.
Eu eram un favorizat al sorţii.
Cumpărasem (la negru!), de la Havana, Granma, Órgano oficial del Comité Central del Partido Comunisto de Cuba.

În dreapta, jos, o notiţă, intitulată „Mîine, Tribuna Abierta de la Revolucion în municipiul Candelaria”, dezvăluia că „mîine, sîmbătă, la 8,30, dimineaţa, pe stadionul de fotbal al Consiliului Popular al oraşului Candelaria, Pinar del Rio, 25000 de compatrioţi din acest municipiu şi din împrejurimi se vor aduna pentru a realiza Tribuna Abierta de la Revolucion, cerînd eliminarea Legii asasine de colonizare a Cubei, legile criminale Helms-Burton şi Torricelli, încetarea blocadei genocide şi a războiului economic pe care Statele Unite le-a impus Cubei”.

Lucru important:
Notiţa anunţa că manifestarea va fi transmisă în direct la Televiziunea Cubaneză, la Radio Rebelde şi Radio Habana International, iar la 6 după-amiază, va fi difuzată în reluare pe canalul Tv Cubavision.
Sincer să fiu, citind notiţa, m-a mirat de amploarea mediatică dată momentului. Ştiam că, în Cuba lui Fidel Castro, Tribuna Abierta de la Revolucion se ţinea mai des decît iarmaroacele la noi.
Ce-i apucaseră pe cei de la Centru de-au decis transmiterea şi retransmiterea manifestării la posturile centrale de radio şi TV?

Un articol din Granma, 8 aprilie, m-a luminat.
La Tribuna de la Candelaria participase, prezidînd-o, Raul Castro, la vremea respectivă prim-vicepreşedinte al Consiliului de Stat, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, al doilea Secretar al Biroului Politic al Partidului Comunist Cubanez, Maximus General al Forţelor Armate.
Mai mult, alături de locuitorii Candelariei şi ai localităţilor învecinate – San Cristobal şi Los Polacios, au protestat împotriva legilor Torricelli şi Helms-Burton şi membrii unei delegaţii de tineri şi studenţi argentinieni, aflaţi în vizită în Cuba.

Mai mult decît sugestiv intitulat „Pinarenos reafirmă că pe imperialişti îi aşteaptă un gigantesc Giron” (Aluzie la eşecul debarcării în Cuba, pe plaja Giron în Golful Porcilor, a mercenarilor anticastrişti din 17 aprilie 1961), articolul se încheie astfel:

„În ritmurile muzicii cubaneze din şesuri pînă în munţii care adăpostesc atîtea comori naturale, cu Sarea şi orhideele sale sau cu Rezerva Mondială a Bioseferei Sierra del Rosario, a răsunat ecoul sentinţei de condamnare a legilor anticubaneze, profitînd că pe imperialişti îi aşteaptă un gigantesc Giron”.

Ferice de cei care citesc Granma!
Li se pot aburi privirile de amintirea frumoaselor vremuri ale prozei revoluţionare!
Legile Helms-Burton şi Torricelli au fost adoptate de SUA în 1992.
Embargoul a fost decis în 1962.
Cubanezii din Las Terrazas erau chemaţi să protesteze mîine dimineaţă, în sîmbăta lor liberă, împotriva unor măsuri luate acum 9, respectiv 39 de ani!
Cu toate acestea, ghidul nu scosese o vorbuliţă despre ele.

(Va urma)


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *