Modernizarea României a început cu introducerea Planului urbanistic

Ajung cu lectura eseului Principatele Române în epoca modernă la capitolul dedicat Regulamentelor organice. Autorul eseului – Anastasie Iordache – le face praf. Motivul? N-au adus Principatelor Române independența dorită. Au servit Rusiei, Putere Protectoare.

Anastasie Iordache citează însă din studiul Principatele Române sub ocupația rusă, operă de căpătâi a lui Ioan C. Filitti, că, potrivit Regulamentelor organice, la București:

• orice proprietar de teren care voia să construiască trebuia să supună planul spre aprobare Sfatului orășenesc;
• casele trebuiau construite numai din cărămidă și acoperite cu șindrilă
• urmau a se desființa, într-un anumit termen, dughenele de scânduri și nuiele, precum și prispele de lut
• proprietarii aveau de plătit o taxă pentru curățirea curților și trotuarelor de două ori pe săptămână
• se interzicea umblarea liberă prin oraș a câinilor, se permitea numai legați
• se interzicea înhumarea în jurul bisericilor, înființându-se cimitire pentru fiecare confesiune
• urma să se aducă apa în București prin tuburi de fier
• urma să se creeze 50 de cișmele
• lățimea străzilor era obligatorie de 6 stânjeni

Măsuri revoluționare sunt luate și în domeniul, extrem de sensibil, al închisorilor:

• închisorile erau mutate din biserici, ocne, mănăstiri, clopotnițe de biserici în spații de curățenie și siguranță
• deținuții urmau a fi îmbrăcați, hrăniți, asigurați cu lumină și căldură pe banii statului
• s-a decis redactarea unui Regulament al închisorilor.

Măsuri de modernizare spectaculoasă au fost luate și în Justiție, Finanțe, Comunicații, Vamă, Sănătate, învățământ.
Despre adevărurile astea scrie pe larg Anastasie Iordache. Și în primul volum, și-n al doilea, tipărit în 1998. Tot la Albatros.

Când vine vorba însă de aprecierea generală, el face praf anii Regulamentelor organice. Diferența dintre realitatea creată de Regulamente și judecata autorului sare în ochi. Ceva nu e în regulă. La început, mi-am zis că e produsul unui antirusism.
Crâncen la unii istorici din anii Ceaușescu.

M-am mai gândit și mi-am dat seama că alta poate fi explicația. Asemenea mai tuturor istoricilor noștri, Anastasie Iordache nu-i dublat de un gazetar. Ca atare, el nu fixează Regulamentele organice în contextul concret al momentului. Momentul de după 1821 se definea prin prăpastia dintre realitățile din Principate și realitățile Europei civilizate. Dinicu Golescu, în însemnare a călătoriei mele, impresii de călătorie din Transilvania Ungaria, Austria și Italia între 1824 – 1826, dă seamă de șocul produs asupra unei inteligențe de înapoierea din Principate. Țările Române erau în urma Europei cu o sută de ani nu din punctul de vedere al orânduirii social-politice, ci din punctul de vedere al civilizației.

Anastasie Iordache face corp comun cu toți istoricii erei moderne a României, recunoscând că Regulamentele organice au reprezentat un salt uriaș în civilizarea lumii românești, în pătrunderea masivă a progresului material, dar mai ales în reforma administrativă. Și cu toate acestea, le denunță pentru că n-au introdus în Principate ideile Revoluției Franceze: Libertate, Egalitate, Fraternitate.

Autorul deplânge faptul că separația puterilor în stat nu fusese introdusă de adevăratelea, că Adunarea obștească nu era un Parlament veritabil, că miniștrii nu răspundeau de fapt în fața Adunării obștești.

Puteau fi așezate aceste realități ținând de liberalismul Revoluției Franceze în Principatele rămase în urmă cu vreo sută de ani? Nu era, oare, nevoie mai întâi să fie un minimum de drumuri, să avem cât de cât trotuar în București, să devină realități cele două publicații (doar două?) în limba română?

Sunt întrebări pe care mi le-am pus în Afganistan, șocat de realitatea de Ev Mediu în care avuseseră loc așa-zise alegeri libere și corecte. Sunt întrebări pe care mi le pun în România uimit de încăpățânarea Uniunii Europene de a introduce acquisul comunitar la Ceamurlia de Jos, unde sătenii cresc găini în cotețe de nuiele și cred că acquis e un soi de chiu din zicerea Chiu şi vai.