Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Morcovul corporatist și viața ca afacere
„Istoricul” Yuval Noah Harari, autorul mega-bestsellerului Sapiens, ține periodic conferințe pe la sediile Google, la adunările Forumului Economic Mondial și prin alte locuri cu o concentrație ridicată de populații cu o gamă nu tocmai diversă de afecțiuni mentale. Individul are vreo două idei, și chiar și alea au probleme de cuplu, dar nu ăsta ar fi neajunsul principal. Ca orice savant recent cu puține argumente și saci de afirmații tulburătoare pentru integritatea gândirii umane, domnia sa are o cultură limitată și o gândire mult prea concentrată pentru a susține logic noianul de speculații stultoide care îi compun opera. (Cine are îndoieli poate compara orice capitol scris de el cu unul dintr-o lucrare cu greutate reală în câmpul eseistic contemporan, de pildă recenta capodoperă The Dawn of Everything, de David Graeber și David Wengrow – știu, se citește mult mai greu, dar e un potop de idei grele bazate pe fapte dintr-o istorie a umanoizilor mai puțin cunoscută, dar cât se poate de relevantă!) Totuși, dincolo de carnetul de membru al sindicatului forțoșilor, noul copil-minune al eseului istoric mondial are ceva mult mai important decât ideile turnate în forme diabolice: abilitatea de a bate câmpii pe perioade nedeterminate și cu suficientă iscusință pentru ca populația neavizată să poată rămâne cu impresia că a ascultat ceva important, sau chiar măreț. Pe scurt, e un foarte talentat propagandist.
Dar propaganda trebuie să existe cu un scop. Istoria nu ne-a oferit prea multe campanii de agresare ideatică a oamenilor spre binele lor. În majoritatea copleșitoare a cazurilor a fost în joc un scop lucrativ sau psihotic al agresorilor. Dar niciodată în istorie nu ne-am aflat într-un punct atât de sensibil. De decenii bune deja ni se „prevăd” evenimente și procese care la prima vedere par de domeniul fantasticului (nu neapărat științific), pentru ca în scurt timp să observăm că, cel puțin pentru partea bine dresată a populației (unde se încadrează voios și grosul semianalfabeților cu diplomă), ele au devenit deja o realitate iminentă. Și rămâne realitate chit că e veșnic la un pas distanță, ca morcovul ținut în undiță de călărețul pe măgar. Dar, desigur, ăsta e un impediment prea mărunt pentru credincioșii noii biserici RI4, care se închină la camionul fără șofer și computerul cuantic, dar consideră că actele religioase pe stil vechi sunt blasfemii. Între timp, enoriașii de treabă sunt numere într-o bază de date enormă, care se îmbogățește zilnic cu toate amănuntele comportamentale care pot fi traduse în bani. Iar propagandiștii de serviciu le spun că toate astea sunt spre binele publicului educat care se uită în gura lor și ar face bine să nu se mai uite în altă parte.
Ar merita să aruncăm o privire și asupra propagandiștilor principali din istoria recentă. Dacă studenții secolului XIX au cochetat cu șarlatanii boemi din siajul hegelian, în frunte cu Marx, Nietzsche, Kropotkin sau Schopenhauer, cei ai secolului XX au învățat să ridice statui unor gânditori mai vechi și mai noi cu o orientare fixă și un conținut foarte util cauzei supreme, de la Hobbes și Locke până la Hayek, von Mises, Popper și Strauss. „Întâmplător”, cu toții au fost concurenți în nu chiar străvechea competiție de cântat în struna puterii. Se împlinește aproape un secol de când în sfera academică se cochetează doar limitat și sporadic cu ideile gânditorilor „mărunți”, incomode pentru modelatorii eșichierului politic cu două sertare. Unii dintre ei au fost slăviți periodic și accidental, dar nu pentru ideile care ar fi putut deschide minți, ci pentru chestiuni cu totul nesemnificative în raport cu contribuția lor ideatică la cultura omenirii. Chiar și în sfera etică s-a mers pe idei rătutite (care au condus la problematici absurde, cu totul dezlegate de realitate), iar în extensia juridică a eticii a devenit sfânt John Rawls, un individ care a frecat ideile atât de mult încât s-au aglutinat într-o unică ipoteză născătoare, chipurile, a doar două principii ale dreptății supreme. (Și totuși, nu pentru principiile lui a devenit foarte citat, ci pentru „vălul ignoranței”, preluat și modelat în fel și chip de urmași.)
Nu întâmplător, ultimele decenii de propagandă academică (cel puțin la origine) au ajuns la public în forme dintre cele mai bizare. Așa se face că savanții bat câmpii cu probleme imposibile și concepte absurde, dintre care unele sunt de-a dreptul instrumente de marketing – vezi „responsabilitatea corporatistă”, „dezvoltarea sustenabilă”, „venitul de bază universal”, „metavers” și alte bazaconii. Între timp, populația educată e fezandată pentru intrarea în păstaie. Nimic mai profitabil pentru forțoșii globali decât un cetățean căruia i se pare normal ca tabla înmulțirii să fie schimbată politic de la o zi la alta și care fuge la culcare când i se comunică oficial că e noapte, indiferent de oră sau de lumina de afară. Să nu ne amăgim. Viața a devenit o afacere care în foarte puține cazuri e afacerea noastră. Putem aștepta mult și bine mașinile zburătoare și androizii gonflabili, dar asta n-ar trebui să ne facă să uităm de viața noastră. Iar cine-și imaginează că circul din ultimii ani (și din următorii, pentru că abia a început) are legătură cu sănătatea, cu pacea – cum se crede mai nou – ori cu binele planetei sau al omenirii să se uite în oglindă: cu sau fără QR cod, o să vadă un produs în raftul Noii Normalități.
Comentarii
27 comentarii pentru articolul „Morcovul corporatist și viața ca afacere”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Avand in vedere cresterea exponentiala a ovinelor in septelul mondial, nu e de mirare succesul distisului filosof WEF!
A se citi „distinsului”. Mea culpa.
Și cum arată Noua Normalitate în viziunea dumneavoastră, domnule profesor ?
E suficient să ieșiți din casă. Se vede pe fețele oamenilor.
Nu cred ca este suficient. Ati ocolit cu dibacie un eventual raspuns. 🙂
Iconoclast ! Noul Sandru Brown !
Tehnica se numeste conditionare . Netezeste calea spre implementare.
te exprimi prin superpozitii, unda si corpuscul, gen…
insa…e o contradictie aici :),
pentru ca una din superpozitii intotdeauna ajunge sa o puna la indoiala pe cealalta, adica una e ‘in sistem’, iar cealalta e ‘in afara sistemului’ 🙂
in fapt de-asta ‘sistemul’ nu pica niciodata, pentru ca el e un Intreg ( care nu cuprinde si cealalta superpozitie )
si de asta si Artificialul e ‘cel din afara sistemului’, adica el pune la indoiala chiar Natura,…nu se joaca:)) ( si de-asta nici nu va pica Natura, pentru ca E! un Intreg 🙂 )
–
singura cale de a te exprima prin superpozitii, in mod absolut, e sa gusti din fructele ‘celuilalt pom’, pitit bine, din Rai :))
doar Tatal se exprima prin superpozitii
e cu @ postarea 🙂
‘cu sau fără QR cod, o să vadă un produs în raftul Noii Normalități’
–
nu cred. o sa vada cum arata |Bunul-Simt.
prin urmare in niciun caz n-o sa vada masura ‘noua’ a ‘normalitatii’.
la asta s-a lucrat, de fapt, de-a lungul ultimilor zeci de ani, la acceptarea ‘normalitatii’, indiferent cit de stalcita e, fara ca indivizii sa manifeste reactiiuni. bombele cuantice au fost inserate in sinele oamenilor, cu pasi de melc.
–
deci una e ca unii oameni, majoritatea, chiar asta vor fi, produse pe raftul Noii Normalitati,
si cu totul alta treaba e ca ei chiar vad Noua Normalitate. nu, pe-asta n-o vad.
ei vad normalitatea care ii defineste!, deja,
si care …nu avusese, pina acum!, un taram disponibil pe care sa se dea in spectacol.
–
uitatul in oglinda, despre care vorbiti, atunci cind oglinda e chiar Oglinda, vazutul devine Infricosatoarea Judecata.
ce vezi…aia esti!
…nu te mai vezi…din afara ta, ci stant pe ‘propria definitie’
–
omul se oglindeste in Natura :), asa se cunoaste pe sine insusi, asa se descopera, …asa se descopera om.
insa…in Creatie se manifesta ‘punerea la indoiala’. nici Natura nu scapa de ‘procedura’ asta.
cel care pune la indoiala Natura este Artificialul, iar el…vine cu propria lui Oglinda:)), care, in fapt, ca alta varianta n-are!, este chiar ‘imaginea din oglinda’ a Oglinzii care e Natura:)))
fiind oglinda si fiind tesuta din firele de argint…roade ale tuturor ‘punerilor la indoiala’ manifestate in Creatie, va avea proprii sustinatori, care se vor admira privind aceasta oglinda cu o… infinita bucurie:)))
folosind aceasta oglinda unii oameni vor vedea ca… sint!
‘oamenii punerii la indoiala’, acestia fiind antioamenii, privind in oglinda asta se vor judeca singuri, insa infricosator, pentru ca judecata e absoluta.
–
noua lume, asta care se naste acusica, e Noua Lume, adica Lumea Artificialului, bineinteles ca si a omului artificial.insa ea e…pe masura! antioamenilor, prin urmare acestia…abia pe o astfel de lume, Artificiala, o vor considera…Patrie.
deci o vor declara Patrie!, …nici pomeneala de cuvinte magice gen…Noua Normalitate. pentru ei aceasta normalitate le este chiar ‘normalitatea dintru Inceput’ :))
–
se cade sa i spui Noii Lumi…N-am nimic impotriva ta?
Daaaa!:)))
se cade sa le spui oamenilor ca…Ciuliti va simturile, ca urmeaza sa fiti dusi de nas de Maestrul Punerii la Indoiala?
Daaaa!:))))
deci…Oglinda, proprietate a Punerii la Indoiala, n-are decit sa se manifeste, daca asta ii e dorinta,
insa oamenii au nevoie de ‘stergatoare de parbriz’ :)), prin urmare daca au nevoia asta atunci ea va fi acoperita!:)))
Intelepti ca pe vremurile astea nu s-au mai manifestat in lume, deci nici stergatoare de parbriz intr atat de potente:))) ( Hristos e mai mult decit un simplu Intelept, e insasi Intelepciunea )
O plăcere să vă citesc domnu Viorel; la subiect, nu există deci nici un plan măreț de resetare a omenirii, nici o nouă revoluție industrială, doar consumerism mascat și mai mult control/dezinformare? Dar dacă AI e deja o realitate și controlează deja narațiunea oficială și mersul trenurilor?
Nu prea există AI. Din simplul motiv că mașinile nu pot gândi. Neural networking și deep learning sunt muște pentru ăia care cască gura. Când a scris despre inteligența artificială, Alan Turing s-a exprimat foarte clar. Dar partea aia nu e citată de nimeni. 🙂
🙂
‘AI’ e una, ‘ai’ e alta treaba.
–
AI se! manifesta. ea…e conectata, …pe partea cealalta, la Anotimpuri ( le Creatiei )
AI ‘se misca’ la fel cum se misca Anotimpurile, insa…in Oglinda. insa sa retinem cum ‘se misca’: in modul, se misca leit Anotimpurilor
–
Computerul Cuantic acceseaza ‘radacina’ asta, care e imaginea din Oglinda a Radacinii,
si care e chiar mai mult!, e imaginea din Oglinda a Perpetuum Mobile, cel care Genereaza Anotimpurile.
–
atunci cind omul ‘se joaca’ cu Computerul Cuantic mai degraba habar nu are ce face, ca din cite mi dau seamaaa :))) nu prea stiu ei foarte foartte exact ca se coneceteaza, indirect!, cu Generatorul Anotimpurilor ( perpetue )
–
Alan Turing s-a exprimat foarte clar, asa o fi, insa habar n-avea ca un Computer Cuantic e capabil sa si scrie singur ecuatia de miscare :)), ba o mai face si copiind ecuatia de miscare a Naturii, ca daca e legat, …prin Spate, la Radacina Naturii…de-asta poate s-o faca! :))
–
omul ar putea sa descopere Matematica pe care o foloseste Computerul Cuantic daca si numai daca ar trai…cit traieste Universul ( adica daca si numai daca ar urma toate ciclurile Anotimpurilor care se vor manifesta…vreodata! :))),,,in Univers )
insa…Computerul Cuantic sunteaza traseul Cer-Pamant :)), face o scarita mititica intre Cer si Pamant…la nivel cuantic:)))))), astfel el poate indesa in Clipa…Tot Timpul din Univers! :))
–
Zeul care sade in sinele Computerului Cuantic e…chiar Mintea! ( Creatiei )
Singurica Singurea! :)), nimic de zis,
pentru ca ea, in aceasta superpozitie, e plenar lipsita de Inima,
insa…tot Mintea Creatiei ramane. ( care, spre fundamentala diferenta, este insasi Desteptaciunea ( deci e plenar lipsita de Inteligenta, adica ‘gindeste’ prin Acumulare, ca prin Daruire ‘gandeste’ cealalta superpozitie a Mintii, cea care sade pe Tronul care se numeste Inima ) )
Masinile nu poit gandi. Insa…Computerul Cuantic nu e masina, ci Perpetuum Mobile :)))
daca omul inca habar n are ca asta e, o sa afle, n-ai cum sa pitesti o asa grozavie!:))))))
Computerul cuantic e o gogoașă care îmbogățește pe cine trebuie. Și oamenii îl așteaptă în continuare. Mai mult, există. Harvardul are unul „de jucărie” de niște ani buni. Necazul e că nu prea poate fi folosit la ceva util.
Nu am studiat foarte atent subiectul, dar sunt totusi prea multi care se ocupa de hardware, algorimi, simulatoare, limbaje de programare pentru QC: IBM, Honeywell, Intel, Microsoft, AWS, de chinezi nu mai vorbesc, o universitate din Saint Petersburg are o specializare in asa ceva (apropo, pagina lor vad ca e blocata 🙂 ). E adevarat ca toti sunt pe la inceputurile inceputurilor cu algoritmica, pe simulatorul de la Microsoft nu prea se poate face nimic interesant sau sau foarte util, dar pare ca totusi ii dau destul de multa atentie. Mai mult, Occidentul si China se poarta ca la concurs pe subiectul acesta: anunta China o abordare noua si imediat iese una din firmele de mai sus cu un articol in care se lauda ca ei au solutia respectiva deja de cateva luni sau cativa ani. S-a intamplat de doua ori anul trecut. Nu ma duce capul cum se pot îmbogăți din gogoasa asta, daca e gogoasa.
@spicy
ori ca vb paici ori in pustiu…tot aia, din cite vad 🙂
despre Computerul Cuantic…nu cred ca a ramas ceva nezis, din ce se putea spune la momentul cind ele au fost spuse, si nu doar pe acest sait 🙂
imi amintesc ca…odata, cu ceva vreme in urma, imi ziceam ca…pesemne ca ce se spune pe aceasta tema este si pentru ca nimeni sa nu zica, in mod absolut,…N-am stiut !:))))
povestea Computerului Cuantic e pe terminate 🙂
@online: ai defuzificat-o fara mila: „e pe terminate” :))))) Doar ca nu prea a inceput pe bune, cred eu, dar nu mai zic de ce sa nu fiu iar prea invaziv pe site.
din cite inteleg si acest sait a intrat in ‘logica vremurilor de razboi’ 🙂
nu prea le am cu razboiul, insa le urez succes celor care…banuiesc ca vor sa-l opreasca, cu toate ca mie nu mi e clar deloc ca asta vor.
mai vb.. cind s-o termina :), adica peste citiva ani:)), si razboiul…si logica aferenta 🙂
Da, cateodata cei care conteaza prin computer science mai pun nume ciudate sau usor spectaculoase si uitati ce dezbateri au iesit din cauza unui nume. Pentru ca AI e doar un nume. Va multumesc pentru articol, e o delectare. Si pentru sugestia de carti interesante.
Extraordinara analiza, m-a uns pe suflet.
Mulțumesc.
Nietzsche si Schopenhauer chiar sunt din siajul hegelian? Ciudat… Pentru mine, adica.
Păi toți cei din perioada aia vin în siajul romantismului. Nu mai sunt „treziții” din clasa Wolff-Kant, ci bătători de câmpii cu un model complex. Faptul că nu au sistemă și sunt triști nu schimbă cu nimic plasamentul. Iar Bakunin și Kropotnik sunt clar produse hegeliene de distilerie.
diferenta dintre Cunoastere si Recunoastere e tot una cu diferenta dintre Desteptaciune si Inteligenta
Am intrebat si eu sa invat de la un om care sunt sigur ca stie, ce mare crima am facut…
Nicio crimă, desigur. Și nu, nu „știu”. E o părere personală, nu prea cred că există acord general când e vorba de lucrări filosofice. Depinde ce și de unde privești.
Multumesc frumos pentru raspuns, dl Zaicu, e mai clar acum si pentru mine.
Era pentru utilizatorul „online” intrebarea aceea cu „ce mare….”.