Naționala de fotbal a României nu găsește antrenor

Am așteptat, cu multă răbdare, numirea unui selecționer în fruntea echipei naționale de fotbal a României. Când scriu aceste rânduri, calendarul arată 9 ianuarie, 2022.
La rândul său, ceasul demonstrează că este ora 18,55. Duminică seara nu cred că se mai întâmplă ceva, așa că ne va apuca o nouă săptămână fără a avea un înlocuitor pentru Mirel Rădoi.

Ce s-a întâmplat până acum pe frontul dificil al negocierilor?
Marele Gheorghe Hagi a refuzat.
Răzvan Lucescu, școlit pe la mari instituții ale antrenorilor europeni, cu ajutorul și stimulat de celebrul său tată, Mircea Lucescu, a refuzat și el.
Cel mai în formă tehnician din campionatul intern, asta și prin prisma clasamentului Ligii I, domnul Dan Petrescu, a refuzat și el.

Cine mai este pe listă? Strălucitorul Adrian Mutu, Edi Iordănescu, fiul renumitului Anghel Iordănescu, dar și domnul doctor Ladislau Boloni.
Acum, cele mai mari șanse le are ultimul tehnician menționat în acest șir de nume celebre.

Personal, l-am sunat la telefon pe Boloni când era antrenor în Belgia și am făcut un interviu.

Pentru orice gazetar sportiv, o conversație cu fostul internațional de fotbal Ladislau Boloni, fie ea și de doar câteva minute, este un eveniment, în condițiile în care interlocutorul este acum antrenor la o echipă de club din Belgia, iar timpul său este extrem de bine calculat. Dar, vorba cunoscută deja, cine nu insistă, nu reușește, a fost valabilă și pentru mine în acest caz…

A.B.: Domnule Boloni, este o mare bucurie să vă am interlocutor! Pentru început, aș vrea să să-mi spuneți care sunt gândurile despre Târgu Mureș, orașul în care, la 11 martie 1953 vă nășteați?
L.B.: Ce pot să vă spun? Un om care se naște în aceste oraș, nu poate să spună, desigur, decât lucruri frumoase. Fiecare om din România spune lucruri frumoase despre orașul în care a apărut pe lume, că doar este orașul cel mai iubit, nu? Așa este, de exemplu, Craiova pentru un om din Craiova, ori Timișoara pentru cel din Timișoara. Pentru mine, orașul acesta Târgu Mureș a fost și este este un loc special pentru că eu am trăit acolo mereu în liniște. Târgul Mureș este un oraș tihnit, care nu este agitat, iar calitatea raporturilor dintre oameni este una specială. Spre deosebire de alte orașe, unde domină zarva, petrecerile și tot felul de evenimente marcate cu mare zgomot, la noi în oraș, cel puțin pe vremea mea, era tihnă, iar oameni trăiau într-un loc unde suveran era calmul, unde domina atmosfera liniștită, iar relațiile dintre oameni erau mult mai calde, mai apropiate. Cum să vă spun dvs., un om din Târgu Mureș nu este mai deștept, neaparat mai frumos, dar este unul special. Așa am simțit eu mereu și eram tare mândru pentru asta. Domnul Bunescu, cunoașteți orașul Târgu Mureș? Pentru noi, el era cel mai frumos, cu clădirile sale renumite, precum Prefectura, apoi Teatrul vechi, ori Palatul Culturii, Sala Oglinzilor…Sunt lucruri care nu se găsesc oriunde. Mă gândesc mereu la facultatea mea unde se ajungea pe o stradă aparte. Apoi, mai este drumul până în Piață…Sigur, mai sunt multe lucruri de refăcut, dar pentru mine, orașul Târgu Mureș este cel mai frumos!
La Timișoara este un climat bun pentru afaceri, Craiova este cu mult zbucium, nu mai vorbesc de București din acest punct de vedere, iar orașul Cluj Napoca are un aer aristocrat. În această linie, Târgu Mureș este…special.

A.B.: Cu ce vă mai ocupați, ce face, în general, domnul Boloni?
L.B.: Pot să vă spun că acum lucrez la o carte. Este vorba despre… mine. Am terminat primele 200 de pagini și am ajuns cu istoria mea la meciul cu Italia. Nu știu dacă știți…
A.B.: Da, sigur, nu se poate uita așa ceva! A fost un meci România – Italia, jucat pe Stadionul „23 August” din București (actualmente Arena Națională). România a câștigat cu scorul de 1-0, în fața echipei italiene, care era, la acea vreme, campioană mondială.
L.B.: Da, apoi vine perioada în care am fost fotbalist la formația „Steaua București”.
A.B.: Iar apoi ați început activitatea de antrenor…
L.B.: Da, dar cartea se va referi numai la activitatea mea de jucător de fotbal. Eu asta povestesc în acest volum, nimic altceva.

A.B.: Vă mulțumesc. Vă urez să fie aveți rezultate bune în campionatul de fotbal al Belgiei, patronii să fie mulțumiți, jucătorii să fie bine, iar dumneavoastră satisfăcut.
L.B.: Sănătatea este cel mai mare bun. Am călătorit mult și am ajuns la această concluzie, sănătatea este pe primul loc.

A.B.: Sigur, în calitate de medic, știți mai bine care este rolul sănătății.
L.B.: Să fim toți sănătoși, să avem toți liniște în familiile noastre. Aceasta este cea mai importantă.

A.B.: Atunci, numai bine pentru familia dumneavoastră!
L.B.: Mulțumesc asemenea!

În primul mandat pe banca primei reprezentative, încheiat pentru că a vrut să plece la Sporting, Ladislau Boloni a înregistrat șase victorii, o remiză și trei înfrângeri.
Primul antrenor al echipei naționale de fotbal a României a fost în anul 1922 numitul Teofil Moraru. A rezistat până în 1923. Să vedem cine o să fie acum? Dar și cât va rezista el?