Naţiunea Germană obţine informaţii secrete – Mobilizare Informativă Generală

Primul german care acordă o atenţie sistematică activităţii de informaţii este împăratul Otto al IV-lea, aflat în fruntea Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană între anii 1209-1215. Principala sa preocupare în domeniu îl viza pe rivalul său, Filip de Suabia. Pasul următor în activitatea culegerii de informaţii este realizat de Maximilian I, rege al Germaniei (1486-1519) şi împărat al Sfântului Imperiu (1493-1519). În sprijinul acţiunii de extindere a dominaţiei casei de Habsburg în Europa apuseană, el organizează reţele informative externe şi pune la punct activitatea de interceptare a corespondenţei. Sunt înfiinţate, pe întreg teritoriul Imperiului, „cabinetele negre“, în care se colectează informaţiile de interes provenind din corespondenţă.

Prin înţelegeri realizate cu conducătorii altor state, Maximilian obţinea informaţii secrete din alte zone de interes pentru politica sa externă, aşa cum a făcut-o, spre exemplu, cu Ştefan cel Mare, domnitor moldovean care dispunea de bune posibilităţi informative la Moscova şi Istanbul. Consolidând realizările predecesorului său, Carol Quintul (1519-1556), a dezvoltat latura contrainformativă organizând supravegherea străinilor. Reţelele sale informative externe acopereau aproape întreg spaţiul european, vizând în special marile centre: Londra, Istanbul, Moscova. Ferdinand I, rege al Ungariei şi Boemiei (1526-1564) şi împărat al Sfântului Imperiu (1556-1564), este un promotor activ al spionajului şi operaţiunilor de influenţă în zona Est-Europeană. Un exemplu edificator îl constituie misiunea maghiarului Ioan Belsius, care a devenit confident al domnitorului moldovean Despot-Vodă (1572-1574) şi care îl informa sistematic pe împărat, în conformitate cu instrucţiunile primite. Împăratul Rudolf al II-lea (1576-1612) întreţine, la rândul său, o activitate intensă de informaţii, preponderent externă. Sunt folosiţi, în special, agenţi secreţi itineranţi, sub acoperire de emisari sau trimişi imperiali ori consilieri pe lângă cancelariile străine.

Spaţiul românesc se afla permanent în sfera interesului informativ secret. În această perioadă, care a precedat instituţionalizarea în domeniul serviciilor secrete, este de remarcat faptul că activitatea de informaţii a fost permanent dublată de cea de influenţă în direcţia determinării unor state de la graniţa Imperiului de a se situa în prima linie a rezistenţei faţă de expansiunea Otomană. In acest context, este de semnalat implicarea Bisericii Catolice, în special prin Ordinul Iezuiţilor, în sprijinirea activităţilor informative secrete.

O categorie specială de agenţi avea ca misiune determinarea trădării comandanţilor, a dezertorilor şi trecerii lor de partea inamicului. Regele ordona, în situaţii de tensiune sau război iminent, „mobilizarea informativă generală“, localnicii având obligaţia să-şi aducă o contribuţie efectivă la culegerea informaţiilor sub ameninţarea suportării de sancţiuni în caz de nesupunere.

what-did-espionage-look-like-in-medieval-europe

Foto: https://about-history.com/what-did-espionage-look-like-in-medieval-europe/