Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor
Nausica Mircea
Nausica, un nume predestinat
Pe Nausica Mircea am cunoscut-o ca om cu preocupări politice. Invitată la un interviu de domnul Ion Cristoiu, am ghicit-o din prima, dar nu am vrut să o dezamăgesc. De fapt, am ghicit-o de la discuția telefonică avută cu ea înainte de interviu. Prea mult bun simț, prea directă, prea sinceră, prea vulnerabilă. Ideal, în altă lume, ar fi fost numai bună pentru politică. Apoi am rugat-o să scrie fără să știu de pasiunea ei pentru scris.
Nausicaa este un personaj mitologic, o prințesă. În Odiseea lui Homer o găsim pe Nausica. După ce Ulise a naufragiat, a ajuns în fața prințesei gol, murdar și flămând. Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de mâncare.
Pe Nausicaa o găsim în literatura postantică, în muzică și pictură, un personaj cu suflet bun.
Prezentarea pe care și-o face mai jos Nausica Mircea se încheie așa: „…cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți”.
Cora Muntean
Mamă, designer, om al muncii, artistă, visătoare incurabilă (încă visez că o să vină Moș Crăciun), om implicat și dedicat, uneori superficial și naiv.
Am absolvit facultatea de Drept în 1998, dar mereu am visat să fac litere, să scriu, să am o casă cu verandă și să mă pot bucura de natură, de lumină, de soare și de ploaie. Și să scriu tot ce gândesc și trăiesc. Am spus, sunt o visătoare!
Realitatea e cu totul alta sau „viața bate visarea”. Zilnic, am un program care mă scoate din reverie, sunt presată de termene, calitate, execuție, clienți, rutina unei munci în domeniul textil, care ne-a transformat în mici roboței. Nu văd decât tighele greșite, dimensiuni neconforme, câte o ață uitată. Desigur, văd și partea finală, care mă încântă, dar care nu ar fi posibilă fără atenție sporită.
Însă, în liniștea casei, atunci când sunt eu cu mine, fără zumzete și forfotă, fără zgomot de meciuri, Instagram,Tik-Tok etc, scriu. Am caiete întregi cu schițe, desene, texte și astă îmi oferă acea bucurie pe care fiecare dintre noi ar trebui să o trăiască atunci când face ceea ce îi place.
Am terminat un liceu de profil uman, mereu mi-a plăcut să scriu. Prima mea reușită a fost în clasa a treia. Am făcut o compunere, iar învățătorul meu mi-a dat plus10. Nu era așa o notă mare pe vremurile noastre. Pentru mine a fost un semn de încredere în mine. Le scriam prietenelor mele scrisorile amoroase, le făceam copiilor lor compunerile pentru la școală (și luam mereu 10).
Îmi place ceea ce fac. Iubesc să fac haine frumoase, compuneri frumoase și, cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți.
Precum iubirea, și politica: Începe cu dulcegării și sfârșește cu farfurii sparte
„Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani și dragostea nu poate fi dobândită cu forța”, scria Emile Zola, și chiar avea dreptate. Privesc, de mai bine de o lună, spectacolul ...
Lunga boală a sufletului e moartea sigură a speranței
Nu am mai scris de ceva timp, dar cred că nici nu aș fi avut de spus nimic care să capteze în vreun fel atenția voastră. De ce? Pentru simplul ...
Ne-am săturat de supereroi, vrem să avem curaj să aprindem un bec
Am obosit să văd atât de multă forfotă pentru nimic pe scena noastră politică și, chiar dacă nu sunt analist politic, ca simplu cetățean al acestui stat, îmi permit să ...
Cei care le știu pe toate și țin neapărat să aibă dreptate stau doar pe margine
Sincer! Am o profesie foarte frumoasă și sunt atât de bucuroasă că acest lucru îmi dă posibilitatea să interacționez cu enorm de mulți oameni, care mai de care mai diferiți ...
Ura prezentului nu poate distruge chiar toată istoria
Am fost invitată, prin natura meseriei, la un eveniment cultural care a avut loc într-o localitate frumoasă și învăluită în parfum de podgorie istorică, și anume la Cotești, Vrancea. Aici ...
Cu adevărat, fiecare om ne învață o lecție. Unii, să nu fim ca ei
Lecțiile se învață la orice vârstă, în orice moment și în diverse moduri. Oamenii pe care îi întâlnim nu apar întâmplător. O propoziție atât de des folosită, devenită clișeu, însă ...
Despre „mulțumesc”, un cuvânt atât de mângâietor
Dintre toate cuvintele românești, „mulțumesc” este unul care mângâie. Și pe cel care-l spune și pe cel care-l primește. În tumultul acestor vremuri tulburi și invadate de mizerie umană, de ...
Se pun mai multe etichete pe oameni decât pe produse
Viața ca o etichetă sau despre cât de ușor picăm pe panta discreditării prin etichetarea superficială a oamenilor, a evenimentelor, a lucrurilor. Am ajuns să nu etichetăm doar obiecte ci ...
Trecute vieți de Domni și Doamne
Această perioadă, aflată sub zodia concediilor, a atmosferei îmbietoare a teraselor, a freneziei străzilor pline cu oameni, de forfota nunților și a evenimentelor, care, în sfârșit, au putut avea loc, ...
Două americance, nu la Paris, ci la Focșani
Astăzi am să povestesc despre prietenii mei americani. Da! De vreo două luni de zile s-a mutat în orașul nostru, mic și cochet, o familie de americani, veniți cu treburi ...
Noi ne săpăm singuri groapa și ducem economia, cât mai e din ea, de râpă
De o vreme, nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu auzi că se mai retrage un lot de înghețată străină de pe piață. Este o adevărată palmă pe ...
Alegerea de a răspunde răului cu rău sau bine ne aparține
Fiecare om are drumul lui, unic, plin de ocolișuri sau neted, uneori domol, alteori abrupt, uneori marcat de dorința schimbării, alteori lăsat într-o letargie totală. Chiar dacă ne dorim schimbări ...
