Ne așezăm cuminți pe patul de moarte al libertății

Cumva, „să moară capra vecinului” a devenit un exercițiu național. Doar că, de data aceasta, dacă moare capra vecinului, moare capra noastră. A tuturor.
Pentru că nu e vorba doar de capra lui Ion Cristoiu, canalul YouTube suspendat 7 zile pentru că s-ar fi încălcat politicile providerului.

Nu știu când, în istoria noastră, s-a întâmplat exact asta și am ales moartea caprei vecinului, poate pe vremea când sărăcia era mult mai uniform repartizată între români și nevoia tuturor de a scăpa de ea, de a parveni, prea puternică. A rămas nevoia de a parveni care nu era însă specifică poporului roman, ci ciocoilor noi. Cumva, de prea multă vreme, mereu alte generații de ciocoi au învățat să se ridice pe umerii noștri, spre infinit. Sunt tot mai siguri pe ei, mai perfecționați și mai abili. Dar și mai nemiloși.

Cei care speră că suspendarea unui organ de presă este o lecție doar pentru Ion Cristoiu, pe ideea „bine i-au făcut, vorbea prea mult”, „cineva trebuia să îl pună la punct pe Cristoiu”, se înșală!
Cristoiu, cu aerul lui de iobag al presei, e poate ultima redută de  „je-m’en-fichisme” (mă doare-n cot!) publicistic pe banii proprii, nu pe ai altora, răzbind într-un sistem tot mai omogen de glasuri bine concertate.

Pumnul pus în gura unui ziarist devine un precedent periculos dar, cinstind vorbind, nu este primul. Din martie 2020, de la începutul acestei declarate pandemii, au mai fost „impedimente”, cu nume mai mici, mai puțin notorii, cu gazete on-line sau canale media închise, înfierate ca fiind nocive, de cei care le-au blocat accesul la marele public. Nici în acele cazuri suspendarea activității sau închiderea lor nu a fost rezultatul unei hotărâri judecătorești, ci a unor oameni „de bine”, preocupați să ne facă pe toți, cu forța, să vorbim aceeași limbă.
Ca și azi, aproape nimeni nu a reacționat la măsurile luate, pentru că frica „păzește pepenii”, zice românul.

Acum, în cazul lui Ion Cristoiu, nu știu dacă tot din frica de a nu păți la fel tace marea presă, lăsând impresia că măsura ar fi un fleac, acolo! Sau poate că nu-i mai pasă de existența unor abuzuri, deși ele se întâmplă chiar contra ei, crede că, fiind în grațiile mai marilor zilei, nu i s-ar putea întâmpla una ca asta.
Doar că, în nici o democrație reală nu pot fi suspendate, pur și simplu, publicații, indiferent de motiv.

O spun așa: articolul 30 din Constituția României¹, articolele 1-3 și 9 din Carta Europeană a Libertății presei², articolul 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului³, articolul 10 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului⁴, articolul 70 raportat la 75 din codul civil român⁵, ca să enumăr doar câteva dintre reglementările interne și cele internaționale la care România este parte.

A bătut câmpii Cristoiu, a dezinformat? Legea spune că, în asemenea situații, răspunderea este a autorului sau a editorului, dar eventuala pedeapsă, într-un stat democratic, trebuie aplicată doar de către o instanță imparțială, în respectul textelor de lege de mai sus și a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care dă dreptul oricui la un proces echitabil.
Nu știu cei care au suspendat canalul românesc YouTube cum se face? Pot consulta un avocat – altă breaslă care, în ultimele săptămâni, se încearcă pusă la colț.

Altfel, o dată linșată libertatea de exprimare, ne vom întoarce la cele două ore de program TV pe zi. Ca în epoca lui Ceaușescu, vom vedea și auzi toți exact același lucru, fără să ieșim din rând, vor înflori din nou, în sertare, opere de artă pe care nu le va putea citi nimeni, nici chiar dacă sunt scrise genial – nici măcar prietenii apropiați, prea speriați să ne împărtășească opiniile – îi vom ascunde pe Cioran sau pe Ionescu prin cotloane, ca să nu se afle că am auzit de ei și, poate, o vreme, vom regla radioul spre o nouă Europa liberă sau cum se va chema ea atunci, dacă va mai fi cazul.

Nu e un scenariu, unii dintre noi l-am trăit deja și ne amintim cum era să fii obligat să faci „cap limpede”, adică să revezi în tipar o revistă întreagă sau să asculți, înainte de difuzare, o emisiune radio sau TV, pentru a nu scăpa – tu, sau colegii tăi – în textele scrise sau editate, cuvintele prohibite, aflate pe listele de partid și de stat. Da, existau asemenea liste, existau asemenea cuvinte care te lăsau fără loc de muncă, te aruncau pe linie moartă sau în închisoare. Noi, cei mai maturi, ne amintim, cu durere!
Sau ați putea să ne credeți, voi, cei mai tineri, căci deșteptul învață din greșelile altora, iar numai prostul repetă greșelile, fără a învăța nimic!

Sigur, nu-l iubim toți pe Ion Cristoiu, nici nu trebuie. Dar, cumva, azi, capra vecinului a devenit chiar capra noastră, a fiecărui jurnalist în parte.
Dacă nu băgăm de seamă, noi, „câinii de pază ai democrației”, ne așezăm cuminți pe patul de moarte al libertății de exprimare și, corelativ, al libertății cetățeanului de a primi informații, din surse diverse, complexe, chiar controversate.

Am câștigat această libertate acum 30 de ani, suntem gata să renunțăm la ea, după exact 30 de ani?
Dacă tăcem acum, prefăcându-ne să credem că pedepsirea lui Cristoiu e doar problema lui, înseamnă să acceptăm că, mai devreme sau mai târziu, putem fi reduși, cu toții, la tăcere.
Chiar dacă nu ne place omul, noi, ziariștii români suntem azi, cu toții, Ion Cristoiu.

Remember legislația enunțată:

1* Art. 30 din Constituția României – Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

 2* Carta Europeană a Libertații Presei
Art. 1 Libertatea presei este vitală pentru o societate democratică. Autoritatile statului trebuie să o susțină și să o protejeze, să respecte diversitatea media jurnalistică în toate formele sale de diseminare cât și în misiunile sale politice, sociale și culturale.
Art. 2 Cenzura este strict interzisă. Trebuie să existe garanții că jurnalismul independent, în orice media, este liber de persecuții, represalii, interferențe politice sau de reglementare ale statului. Statul nu va supune unui proces de autorizare presa și media online.
Art. 3 Dreptul jurnaliștilor și media de a aduna și disemina informații și opinii nu trebuie să fie amenințat, restricționat sau sancționat. (…)
Art. 9 Publicului trebuie să-i fie garantat accesul liber la orice media sau sursă de informații, natională sau internațională.

 3* Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene
Art. 11 Libertatea de exprimare și de informare.

• Orice persoană are dreptul lal libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontier.
• Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.

4* Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Art. 10

• Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie li libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei făra amestecul autorităților publice și fără a tine seama de frontiere (…)
• Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri au sancțiuni prevăzute de lege, care consituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatrea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

5* Cod civil român
Art. 70 (1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.
Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la  75.
Art. 75: (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.