Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Ne așezăm cuminți pe patul de moarte al libertății

Cumva, „să moară capra vecinului” a devenit un exercițiu național. Doar că, de data aceasta, dacă moare capra vecinului, moare capra noastră. A tuturor.
Pentru că nu e vorba doar de capra lui Ion Cristoiu, canalul YouTube suspendat 7 zile pentru că s-ar fi încălcat politicile providerului.

Nu știu când, în istoria noastră, s-a întâmplat exact asta și am ales moartea caprei vecinului, poate pe vremea când sărăcia era mult mai uniform repartizată între români și nevoia tuturor de a scăpa de ea, de a parveni, prea puternică. A rămas nevoia de a parveni care nu era însă specifică poporului roman, ci ciocoilor noi. Cumva, de prea multă vreme, mereu alte generații de ciocoi au învățat să se ridice pe umerii noștri, spre infinit. Sunt tot mai siguri pe ei, mai perfecționați și mai abili. Dar și mai nemiloși.

Cei care speră că suspendarea unui organ de presă este o lecție doar pentru Ion Cristoiu, pe ideea „bine i-au făcut, vorbea prea mult”, „cineva trebuia să îl pună la punct pe Cristoiu”, se înșală!
Cristoiu, cu aerul lui de iobag al presei, e poate ultima redută de  „je-m’en-fichisme” (mă doare-n cot!) publicistic pe banii proprii, nu pe ai altora, răzbind într-un sistem tot mai omogen de glasuri bine concertate.

Pumnul pus în gura unui ziarist devine un precedent periculos dar, cinstind vorbind, nu este primul. Din martie 2020, de la începutul acestei declarate pandemii, au mai fost „impedimente”, cu nume mai mici, mai puțin notorii, cu gazete on-line sau canale media închise, înfierate ca fiind nocive, de cei care le-au blocat accesul la marele public. Nici în acele cazuri suspendarea activității sau închiderea lor nu a fost rezultatul unei hotărâri judecătorești, ci a unor oameni „de bine”, preocupați să ne facă pe toți, cu forța, să vorbim aceeași limbă.
Ca și azi, aproape nimeni nu a reacționat la măsurile luate, pentru că frica „păzește pepenii”, zice românul.

Acum, în cazul lui Ion Cristoiu, nu știu dacă tot din frica de a nu păți la fel tace marea presă, lăsând impresia că măsura ar fi un fleac, acolo! Sau poate că nu-i mai pasă de existența unor abuzuri, deși ele se întâmplă chiar contra ei, crede că, fiind în grațiile mai marilor zilei, nu i s-ar putea întâmpla una ca asta.
Doar că, în nici o democrație reală nu pot fi suspendate, pur și simplu, publicații, indiferent de motiv.

O spun așa: articolul 30 din Constituția României1, articolele 1-3 și 9 din Carta Europeană a Libertății presei2, articolul 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului3, articolul 10 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului4, articolul 70 raportat la 75 din codul civil român5, ca să enumăr doar câteva dintre reglementările interne și cele internaționale la care România este parte.

A bătut câmpii Cristoiu, a dezinformat? Legea spune că, în asemenea situații, răspunderea este a autorului sau a editorului, dar eventuala pedeapsă, într-un stat democratic, trebuie aplicată doar de către o instanță imparțială, în respectul textelor de lege de mai sus și a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care dă dreptul oricui la un proces echitabil.
Nu știu cei care au suspendat canalul românesc YouTube cum se face? Pot consulta un avocat – altă breaslă care, în ultimele săptămâni, se încearcă pusă la colț.

Altfel, o dată linșată libertatea de exprimare, ne vom întoarce la cele două ore de program TV pe zi. Ca în epoca lui Ceaușescu, vom vedea și auzi toți exact același lucru, fără să ieșim din rând, vor înflori din nou, în sertare, opere de artă pe care nu le va putea citi nimeni, nici chiar dacă sunt scrise genial – nici măcar prietenii apropiați, prea speriați să ne împărtășească opiniile – îi vom ascunde pe Cioran sau pe Ionescu prin cotloane, ca să nu se afle că am auzit de ei și, poate, o vreme, vom regla radioul spre o nouă Europa liberă sau cum se va chema ea atunci, dacă va mai fi cazul.

Nu e un scenariu, unii dintre noi l-am trăit deja și ne amintim cum era să fii obligat să faci „cap limpede”, adică să revezi în tipar o revistă întreagă sau să asculți, înainte de difuzare, o emisiune radio sau TV, pentru a nu scăpa – tu, sau colegii tăi – în textele scrise sau editate, cuvintele prohibite, aflate pe listele de partid și de stat. Da, existau asemenea liste, existau asemenea cuvinte care te lăsau fără loc de muncă, te aruncau pe linie moartă sau în închisoare. Noi, cei mai maturi, ne amintim, cu durere!
Sau ați putea să ne credeți, voi, cei mai tineri, căci deșteptul învață din greșelile altora, iar numai prostul repetă greșelile, fără a învăța nimic!

Sigur, nu-l iubim toți pe Ion Cristoiu, nici nu trebuie. Dar, cumva, azi, capra vecinului a devenit chiar capra noastră, a fiecărui jurnalist în parte.
Dacă nu băgăm de seamă, noi, „câinii de pază ai democrației”, ne așezăm cuminți pe patul de moarte al libertății de exprimare și, corelativ, al libertății cetățeanului de a primi informații, din surse diverse, complexe, chiar controversate.

Am câștigat această libertate acum 30 de ani, suntem gata să renunțăm la ea, după exact 30 de ani?
Dacă tăcem acum, prefăcându-ne să credem că pedepsirea lui Cristoiu e doar problema lui, înseamnă să acceptăm că, mai devreme sau mai târziu, putem fi reduși, cu toții, la tăcere.
Chiar dacă nu ne place omul, noi, ziariștii români suntem azi, cu toții, Ion Cristoiu.


Remember legislația enunțată:

1* Art. 30 din Constituția României – Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

 2* Carta Europeană a Libertații Presei
Art. 1 Libertatea presei este vitală pentru o societate democratică. Autoritatile statului trebuie să o susțină și să o protejeze, să respecte diversitatea media jurnalistică în toate formele sale de diseminare cât și în misiunile sale politice, sociale și culturale.
Art. 2 Cenzura este strict interzisă. Trebuie să existe garanții că jurnalismul independent, în orice media, este liber de persecuții, represalii, interferențe politice sau de reglementare ale statului. Statul nu va supune unui proces de autorizare presa și media online.
Art. 3 Dreptul jurnaliștilor și media de a aduna și disemina informații și opinii nu trebuie să fie amenințat, restricționat sau sancționat. (…)
Art. 9 Publicului trebuie să-i fie garantat accesul liber la orice media sau sursă de informații, natională sau internațională.

 3* Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene
Art. 11 Libertatea de exprimare și de informare.

  • Orice persoană are dreptul lal libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontier.
  • Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.

4* Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Art. 10

  • Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie li libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei făra amestecul autorităților publice și fără a tine seama de frontiere (…)
  • Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri au sancțiuni prevăzute de lege, care consituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatrea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

5* Cod civil român
Art. 70 (1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.
Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la  75.
Art. 75: (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Ne așezăm cuminți pe patul de moarte al libertății”

  • De ceva vreme, urmaresc cu interes acest site-blog. Mi se pare si mie o mizerie ceea ce s-a intamplat cu contul de youtube al domnului Cristoiu, dar!!!… discutam si cu niste prieteni in legatura cu aceste acte de totalitarism corporatist: uitam ca tot ceea ce scrieti dvs (cod civil, conventii internationale) se aplica institutiilor reprezentative, cele ce tin de stat si de uniunile inter-statale in raport cu individul/indivizii. In cazul de fata, este vorba de un conglomerat PRIVAT (detinut de firma Alphabet); am intrat toti (facandu-ne conturi si dorind sa fim ‘luati in seama’) in aceste malaxoare PRIVATE, iar acum ne miram ca fiecare dintre ele raspunde intereselor papusarilor care se afla in spate (sa nu uitam ca fondurile de investitii care sunt in spatele Youtube sunt si in spatele cola, suplimente alimentare, sampoane si, foarte probabil, Pfizer…). Daca ceea ce, bine-intentionat, doamnele/domnii acestui blog au postat pe youtube contravine intereselor proprietarilor, nu imi dau seama in ce fel sunt constransi (conform legislatiei) sa posteze/afiseze. Intreba domnul Cristoiu de ce este sanctionat dupa 50 de zile? Pentru ca doar dupa 50 de zile s-a intamplat sa deranjeze distributiei catre populatie a produsului. Ar trebui sa ne schimbam perspectiva vis-a-vis de aceste conglomerate (corporatii). Nu sunt niste binefacatori sau filantropi (sa ofere oricui drept de expresie intr-o marinimie exacerbata), decat in masura in care le reprezinta interesele… sau nu le deranjeza interesele!

  • Pe internet este deja un curent mai larg al cenzurii: Facebook, Twitter, Youtube, toate au taiat anul acesta la sânge pe motiv de pandemie. Iar pe alocuri a intrat in acest malaxor chiar si presedintele Americii, deci bietul Ion Cristoiu n-are nici o șansă.
    Argumentul lor (cam stupid) e ăsta: dacă lăsăm opinii contrare celei oficiale, oamenii pot muri. Desigur, oamenii pot muri și dacă ascultă versiunea oficială, dar asta nu îi privește. Dezbaterea a murit și subiectul pandemie e tabu. La fel și eficiența măștilor sau a vaccinurilor. Despre utilitatea măsurilor anti-pandemie, despre lockdown, despre absurdități și contradicții se poate vorbi, dar in șoaptă. Oricine spune ceva mai tare, e asaltat de o ceată întreagă de „activiști”, cum a fost și cu Cristi Puiu. Iar daca insisti, ti se suspenda contul, site-ul, contractele cu guvernul, etc.
    Libertatea presei (sau de opinie) e tot mai marginalizata.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog