Spitalele suport Covid au costat zeci de milioane de euro și sunt goale, pentru că sunt improprii. Arafat și Voiculescu evacuează bolnavii din spitale

Ne cocoțăm, din nou, pe morți

12 ianuarie – o zi care a arătat, din nou și din nou, cât grotesc și mârșăvie invadează sufletele noastre, cât de multă nemișcare și nepăsare există în noi. Acea zi în care nu spui nimic, aștepți să treacă, pentru ca timpul să ia, ca o apă mare, toată mizeria lăsată de suflete sterpe de bunătate.

În urmă cu un an, în aceeași zi, murea Cristina Țopescu. Ați auzit pe cineva să își reamintească? Nu cred. Chiar dacă atunci s-au cocoțat toți pe această știre, toți empatizau și se lamentau cât de mult o cunoșteau și o iubeau, dar nimeni nu îi deschidea ușa casei.

Marți, o altă știre tristă ne-a mișcat și ne-a revigorat simțurile, iubirile, prieteniile. A murit Bogdan Stanoevici. Covid, firește! Nu alte sute de infecții care și-au făcut cuib în spitalele noastre și despre care nu se discută.
Citeam cum fiecare își exprimă, într-o formă sau alta, un regret, o laudă, o părere, dar nimeni nu intra în esența și substratul adevăratei probleme care ne macină.

Da! Cu adevărat, omul acesta era rezervat în privința virusului, era împotriva purtării măștii, dar se considera un om sănătos, își și făcuse testul de câteva ori, dar aceste argumente nu ne pot transforma în aplaudacii răului. Uite! Vezi ce a pățit! Așa îi trebuie!

Doamne, cât de negru îți poate fi sufletul pentru a te bucura de asemenea dureri și nenorociri, cât de mult îți poți dori, pentru un amărât de rating, să vinzi suflete și să creezi monstruozități mediatice.

Am văzut iarăși oameni scoși de la naftalină care se lamentau și se erijau în apărătorii dreptății, corectitudinii și perfecțiunii. Oameni ale căror chipuri străluceau de bucurie că au acum ocazia să explice că toți trebuie să fim o turmă, că toți trebuie să fim roboței încolonați într-o gândire unitară, fără urmă de umanitate și normalitate.

E dureros, e chiar înspăimântător să privești acest spectacol ce se va stinge, fără aplaudaci, în doar câteva zile, iar noi să rămânem atât de superficiali și nepăsători la acest microb care invadează, cu o rapacitate terifiantă, sufletele noastre. Nu covidul, nu sistemul medical infecțios ne omoară, ci răul ce ne ține captivi și ne hrănește sufletele.

Câte zile or să mai treacă până să ne cocoțăm, din nou, pe o tragedie, cât timp până ne vom bucura de răul pe care-l vedem în jur. Doar pentru a exclama: „Am avut dreptate!”. Chiar dacă nu este așa.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Ne cocoțăm, din nou, pe morți”

  • Toată această perioadă ne-a divizat și a creat ură între oameni, cei pro-măsuri sau pro-mască sau pro-vaccin cu cei care sunt împotriva sau pur si simplu mai sceptici. Am tot scris pe aici despre asta, și o văd în continuare, această ură față de ceilalți care nu sunt la fel, care sunt, vezi Doamne, „împotriva sistemului”, și culmea că această ură vine din partea celor care au pe buze „arată că îți pasă”, adica cei care ar avea empatie. Ce se întâmplă în ziua de azi este peste puterea mea de înțelegere. Și nu văd să se amelioreze aceasta abrutizare, mai degrabă se propagă. De multe ori mă înfurie, alteori mă întristează. Ce vremuri trăim….

  • Cristina Topescu este un mort normal, Stanoevici este un mort cu Covid. Da bine propagandei. Oare de ce laudam mortii din cauza Covidului si nu laudam medicii, dar mai ales natura ca din 80 mil. imbolnaviti de covid sau vindecat 97,5%.. Acesta cifra poate fi mai adevarata decat cea a mortilor. Depinde pentru ce o vei folosi si in favoarea cui.