Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Negustoria dintre Presă și Politică

1. Vara lui 1914. În România ca şi-n lume, nu se bănuia că în curînd va veni ciclonul primei conflagraţii mondiale. Popoarele, ca şi indivizii, n-au instinctul catastrofelor inevitabile. Sînt asemenea călătorilor dintr-un avion ce va rămîne într-un singur motor peste o jumătate de oră. Iau prînzul pe tăvile din faţă, sînt niţel iritaţi că brînza e prea moale şi li se scurg ochii după fesele bombastice al stewardesei.

La Bucureşti, Camera şi Senatul au decis revizuirea Constituţiei. Aflaţi la guvernare, liberalii lui Ionel Brătianu şi-au impus punctul de vedere. A început campania electorală pentru Constituantă. Conservatorii, ajunşi în Opoziţie, tot mai slăbiţi de frămîntările interne, dar şi de micşorarea bazei sociale, pentru că moşierimea e pe toboganul Istoriei, se dau de ceasul morţii să obţină ceva voturi.

Disperarea naşte monştri.
Astfel se ajunge la susţinerea lui Constantin Mille, atotputernicul director al Adevărului, pentru un loc la Colegiul II, Camera Deputaţilor. Alianţa sună ca dracu`. Mille e total opus politicii conservatoare. Ar avea drept notă comună cu partidul marilor moşieri doar antipatia faţă de liberali. Şi, totuşi, conservatorii sînt decişi să şi-l asume în calitate de deputat independent.

Motivul?
Îl dezvăluie Constantin Bacalbaşa în Bucureştii de altădată:

„Cînd, în casa lui Alexandru Marghiloman s-a adus în discuţie sprijinirea candidaturii lui Constantin Mille, unii fruntaşi s-au împotrivit. Dar Marghiloman şi Filipescu au sprijinit combinaţia pe motivul, foarte puternic, cum că, în timpul campaniei electorale , concursul ziarului «Adevărul» va fi de cel mai mare folos”.

O combinaţie electorală între un partid puternic şi un şef de trust de presă doar în schimbul concursului pe care l-ar putea da Trustul în campania electorală.
Parcă am mai citit undeva despre o asemenea negustorie.
Veche, iată, de aproape un secol!

2. Cum dracu’, mi-am zis ori de cîte ori am citit despre Ciuma neagră din 1350, provocată de şobalani, dar pisicile, pisicile unde erau?!
Cartea de drăcii L’Histoire de France pour ceux qui n’aiment pas sa (Istoria Franţei pentru cei care nu iubesc aşa ceva), îmi răspunde, abia acum:
Pisicile nu erau, pentru că fuseseră masacrate.

În 1233, o bulă papală declara pisicile negre creaturi ale Diavolului.
În 1330, un alt Papă scoate pisicile în afara legii.
Primarul Londrei purcede la masacrarea pisicilor chiar în timpul marii epidemii.

Sărmanele pisici! ar exclama iubitoarele de feline.
Sărmanii oameni!, exclamăm noi, iubitorii de oameni!

3. Satiricul Arghezi despre spectacolul cu Faust, de Goethe, în regia lui Soare Z. Soare:

„Timp de patru ore a circulat Faust pe dinaintea noastră, fără să-l fi putut ghici. El se găsea în Faust ca primul ministru în expres: trece trenul şi ziarele spun că a trecut în tren şi primul-ministru“. (T. Arghezi, „Faust la Teatrul Naţional“, în Cuvîntul liber, 10 octombrie 1925).

4. Un domn întîlnit la BAR vine special la masa mea pentru a-mi mărturisi că i-a plăcut expresia mea:
Internetul – fast-food-ul gîndirii.
Unde dracu’ am folosit eu formula asta?

Nu e o întrebare retorică.
Din cînd în cînd autorii de interviuri ajung pe lista lor de vedete şi la numele meu.
Mă caută, îmi cer un interviu, sînt de acord să-l dau, ziaristul de obicei tînăr, se prezintă la mine acasă împreună cu fotoreporterul publicaţiei.
Cît eu vorbesc, fotoreporterul se învîrte în jurul meu, ca şi cum ar calcula de unde să mă muşte ţăcănind neobosit din declanşator.
Din numărul de clănţănituri trag concluzia că a dat gata o mie de clişee.
Ce dracu’ face cu ele?!

Cu unele excepții, n-am avut parte de întrebări incitante, care să joace rolul fitilului aprins faţă de inteligenţa mea pe post de dinamită.
Şi asta din simplul motiv că intervievatorii sînt fătuce şi guguştiuci, piţifelnici ai presei, paraşutați în redacţii direct de pe băncile şcolii populare de scris care e Facultatea de Jurnalism.

Se înţelege că nu-mi cunosc nici viaţa, nici opera, nici hachiţele.
La fel de bine puteau să-i ia interviu piciorului drept de la scaunul meu de birou.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Negustoria dintre Presă și Politică”

  • Eu nu mi-aș mai face nicio grija și nu mi-aș mai pune nicio întrebare, dacă as fi în locul dumneavoastră, Maestre ! Toți guguștucii nu sunt interesați decât de știri de senzație, adevărate sau nu, pentru ca urmăresc cu o rapacitate de nedescris doar banii și faima, faimă care este una îndoielnică, dacă este să ne luăm după numărul de știri false transmise în ultimul timp și care dezorientează intenționat cetățeanul de rând ! De aici și pana la o panicare în masa a populației nu mai este decât un pas De ce ? Pentru ca cei ce vor veni în viitor la conducerea României sa dea impresia ca au salvat o nație dezorientata, asa cum au făcut-o actualii politicieni în perioada pandemiei !

  • Cu 2 ani înainte, in 1912 moare la Berlin ,Ion Luca Caragiale.A părăsit tara, mutându-se împreună cu familia la Berlin, din cauza umilințelor trăite și sătul de nedreptăți.

  • Domnule Cristoiu,

    Credeti ca dl. presedinte Putin tine cont de biserica ortodoxa in actiunile lui ? O fi citit profetiile sfintilor rusi, greci, români, sirbi, etc. ? Ei au profetit in mare, adica fara fapte ce ar putea fi prinse exact in timp si spatiu.
    Acum o sa sara in sus corectorii politici fiindca am indraznit sa folosesc acest cuvint cazut in derizoriu, domnul, la adresa presedintelui Putin. Cindva dusmanii se respectau parca. Apropo genociduri se fac de cind lumea putem spune. Sunt relatate citeva si in vechiul testament. Razboiul in sine e un genocid.
    Ar fi multe de dezbatut dar timpul este extrem de limitat.
    O zi placuta va doresc.

    Mihai.

  • Când ai politicieni de top, ai și presă cu jurnaliști de calibru mare. Dar așa, cum e azi la noi, totul e plat! Cele două categorii, politicieni și ziariști, care trebuia să rămână antagonice, și-au dat mâna pe bani mulți! Întâlnirile lor sunt scene de teatru! Își dau unii altora replici dinainte învățate, așa cum au cerut regizorul și scenaristul! Până și cronica e scrisă dinainte, să nu se piardă prioritatea!

  • Inteligenta defineste Viitorul.
    atunci cind Inteligenta Artificiala defineste Viitorul, simulind Realitati pina o gaseste paia leita ‘dorintei unora’, Viitorul are aceeasi masura, e Artificial.
    simularea Realitatilor e ‘politica’, iar inserturile de tip butterfly effect sint date in grija ‘presei’.

    udarea unei Realitati generate artificial se numeste ‘minciuna’…doar o vreme, dupa care ‘minciuna’ urmeaza ‘traseul clasic’, Anotimpurile,
    in final ea aratand asa:
    Artificialul.

    Minciuna cu m mare este Artificialul, iar ea se hraneste exclusiv cu negustoria dintre presa si politica, desfasurata pe Taraba numita Inteligenta Artificiala.

    ‘simulatoarele de Realitati’ se desavarsesc…fix pe dos si cu capul in jos, adica astfel: Realitatea va fi ea insasi o simulare… matematica ( cu m mare ).
    ––-
    presa s-a mai dat odata in stamba, pe vremea lui Barabas, pe care l-a si eliberat,
    acum face tot asa, insa o face din pozitia presei…nascute a doua oara, adica a presei ajunsa la portile desavarsirii.
    presa de azi e leita presei de pe vremea lui Barabas, tot pe ‘barabas’ il va elibera, atata tot ca ea s-a dezvoltat in stil fibonacci, intre timp,
    azi fiind cu un picior in curtea desavarsirii.

    • Negustoria dintre Presa si Politica se manifesta prin superpozitii.

      Civilizatia a imbratisat o paia care, mai demult, l a eliberat pe Barabas, iar acum, daca tot a ajuns star, il urca pe Tron,
      …care si el are disponibila exprimarea prin superpozitii,
      pentru ca Iubirea n are nimic impotriva unei astfel de manifestari.

  • Mai bine A. Marghiloman vorbea cu „fosta”, adica Elisa Stirbey, mutata cu vesela si tacamuri in curtea lui Ionel Bratianu.
    Doi ani mai tarziu era evident un ménage à trois: Ionel Bratianu+B.Stirbey+Regina Maria. Marghiloman n-a avut premonitii.
    Ca sa-mi treaca scarba o sa beau un marghiloman (cafea cu coniac).
    –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
    Nota : condescendenta implica si dispretul. (prostii nu inteleg acest gen de amabilitate).

  • FELICITARI DOMNULE ION CRISTOIU PENTRU ARTICOL
    DE FAPT FELICITARI PENTRU CE ATI FACUT DIN PRESA ROMANEASCA IN ULTIMII 30 ANI
    TOATA STIMA!!!
    Valentin-Ionut Constantinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *