Nicolae Ciucă: Am convenit ca până la soluţionarea acestor probleme să nu îmi depun mandatul şi să îmi asum în continuare responsabilitatea funcţiei de premier

„Nicicînd nu a apărut cuiva d. Maniu într-o ţinută mai de… neglijée, nebărbierit sau cu pieptănătura nepusă la punct”

Am găsit timp să răsfoiesc o carte luată de la un anticar din Piața Amzei, furată de la BCS (așa scrie pe cotă, o fi vorba de Biblioteca Centrală de stat de pe vremuri?) și pusă deoparte în vederea repartizării în biblioteca mea de acasă. Se intitulează În halat și papuci și cuprinde un prim volum din reportajele de viață personală publicate duminică de duminică în revista Încotro? publicație de informație și satiră politică, economică și artistică, apărută – zice prefața la carte – în iunie 1931. „Prezintare” la primul volum explică originalitatea posturii de în halat și papuci:

„Fiindcă în halat și papuci, omul e mai om decît în frac impecabil ori pompoasă uniformă. În halat și papuci oamenii nu mai apar nici așa de buni, nici așa de răi, nici așa de proști și nici așa de inteligenți, cum sînt sau cum ar voi să fie crezuți.”

Volumul cuprinde reportaje despre omul Dr. C. Angelescu, C. Argetoianu, Armand Călinescu, Dem. Dobrescu, I.G. Duca, Grigore Filipescu, M. Ghelmegeanu, N. Iorga, Dr. N. Lupu, Virgil Madgearu, Iuliu Maniu, G.G. Mironescu, V.V. Tilea, Al. Vaida Voievod. Citesc în viteză Dem. Dobrescu, I.G. Duca, Iuliu Maniu, C. Argetoianu, Armand Călinescu, N. Iorga. Autori sînt Victor Rodan, Tudor Șoimaru, L.G. Legrel. Rețin din lectura în mers următoarele fragmente: Despre Iuliu Maniu

„Pe D. Iuliu Maniu, pînă la prima d-sale retragere la Bădăcin nu-l văzuse nimeni decît în jachetă sau corectă haină la două rînduri, cu ghete negre, guler tare şi tare înalt, palton simplu pe talie, melon sau canotieră. Exista, la unii din prietenii d-sale credinţa că d. Maniu doarme chiar în acest costum sobru şi elegant, care-l caracterizează; în ultima vară, d. Maniu a mai fost văzut cînd în costum alb, de dril, cînd în cămaşă cu guler moale, dar în orice caz, nicicînd nu a apărut cuiva d. Maniu într-o ţinută mai de… neglijée, nebărbierit sau cu pieptănătura nepusă la punct, şi aceasta nu numai aici la Bucureşti, ci şi la Cluj, şi la Baia de Arieş, moşia d-sale din Ardeal, şi la Bădăcin şi în campanie electorală.

Ce să mai vorbim de d. Iuliu Maniu în halat și papuci, cînd d. Maniu nici n-are halat iar prima pereche de papuci din viața d-sale i-a fost dăruită, după ce a împlinit 55 de ani, de către un prieten politic. Nu știm precis de cine; probabil însă că a fost un partizan, nemulțumit că n-are cum să ție, potrivit tradiției, papucii șefului!…”

Din aceeași carte consemnez:

Cum o făcea pe onorabilul Carol I

Pe cînd, sub trecuta guvernare naţional-ţărănistă, d. Armand Călinescu era subsecretar de Stat la Interne – prin 1930 sau 1931, cînd trecuse, odată cu d. Ion Mihalache, la acest departament – sună, la 7 dimineaţa, telefonul.
La telefon era d. Iorga, care-şi exprima stăruitor dorinţa de a vedea imediat pe d. Călinescu.

Se ştie că Napoleon, cînd inspecta cîte un regiment, se interesa întîi, prin aghiotanţi, de vreo cîţiva soldaţi, care luaseră parte la glorioasele bătălii ale Consulatului sau Imperiului. Pe urmă, cînd trecea prin faţa lor, la un semn discret al aghiotantului, se oprea şi se prefăcea că recunoaşte veteranul: «Ai fost la Austerlitz, nu-i aşa?» sau «Ai luptat sub comanda mea la Marengo…» sau: «Te ştiu de la Lodi şi de la Milesimo…».

Nu numai că soldatul în chestie era încîntat, dar întreg regimentul rămînea emoţionat de amintirea aceasta recunoscătoare, pe care Împăratul o păstra vitejilor lui luptători, pînă şi celor mai umili.

Iar regele Carol I îşi nota tot ce vorbea cu oricine, în orice împrejurare. Cînd personajul revenea în audienţă, chiar şi după zece ani, înainte de a-l primi, Regele îi scotea fişa şi o citea la repezeală. Pe urmă, în cursul audienţei, spunea aşa, uşor:
– Da, da! Mi-aduc aminte! D-ta, cînd ai mai fost la mine, acum zece ani, mi-ai vorbit de această idee, a unui al doilea pod peste Dunăre…

Vă închipuiţi bucuria celui primit în audienţă, la constatarea că a izbutit să frapeze atenţia Suveranului în aşa chip, încît şi după zece ani mai ţine minte ce a vorbit cu el.
Probabil că d. Armand Călinescu, în dimineaţa, cînd primi telefonul d-lui Iorga, îşi aminti de aceste ilustre exemple şi, înainte de a pleca la viitorul – apoi fost – prim-ministru, chemă la telefon Siguranţa.

– Domnule director, m-a chemat la telefon d. Iorga, azi, la 7 dimineaţa. Vrea să mă vadă. Probabil că i s-a întîmplat ceva. În cincisprezece minute să mi se raporteze ce i s-a întîmplat…”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „„Nicicînd nu a apărut cuiva d. Maniu într-o ţinută mai de… neglijée, nebărbierit sau cu pieptănătura nepusă la punct””

  • Se implinesc 50 de ani de la tragicul masacru al sportivilor israelieni din cadrul jocurilor olimpice de la Munchen 1972 . Tot in anii ’70 Monica Lovinescu sufera la Paris un atentat asupra vieții ei comis de 3 teroristi palestinieni. Conform declaratiilor lui Mihai Pacepa, in spatele atentatului se afla Gheorghe Șerbănescu-agent de legatura intre DIE si Organizatia Eliberarea Palestinei, om care va deveni dupa Revolutie, ambasador in Kuweit. Ce s-a intamplat cu cererea domnului James Baker din 1990 de abolire a Securității? Cum de a acceptat SUA un „partener strategic” care e condus de aceiasi polititie secreta cumunista?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *