„Nicolae Ceaușescu a fost pulverizat de Sistemul pe care el însuși l-a făurit”

Aventuri galante. Și oamenii mari sînt oameni. Lui Ionel Brătianu i se atribuiau multe aventuri galante. Era – pare-se – un bărbat cu trecere la muieri și la bărbați cu moliciuni muierești, o dată ce îi ia nevasta lui Al. Marghiloman (lider al Opoziției!) și, prin ea, mai precis prin fratele ei, Barbu Știrbei, îl joacă în foi de viță pe Ferdinand. Contemporanii fac mare haz însă de aventura lui Ionel Brătianu cu principesa Cuza (născută Moruzzi), noră a marelui domnitor. (Ce bordel de-a binelea, își luau unul altuia văduvele și nevestele!) Întîmplarea e redată pe scurt de Pamfil Șeicaru în „Dinu Brătianu și Partidul Liberal în 1943”:

„Prin 1895, cînd se construia linia ferată Iași-Pașcani, inginerul care conducea lucrările era Ionel Brătianu. Găzduit la Ruginoasa, a cunoscut pe principesa Cuza (născută Moruzzi), văduva fiului fostului domnitor. A urmat un scurt roman de dragoste al cărui fruct a fost George Brătianu. Chiar dacă Ionel Brătianu ar fi avut intenția să se căsătorească, se opuneau la aceasta prejudecățile familiei Moruzzi, cu toate că Ionel Brătianu era fiul puternicului prim-ministru, pentru familia Moruzzi el nu era decît un simplu burghez parvenit. Cum romanul de iubire de la Ruginoasa anunța o urmare, cneazul Moruzzi a impus, sub amenințarea revolverului, lui Ionel Brătianu căsătoria, cu obligația ca imediat după împlinirea formalităților impuse de codul civil, să consimtă la divorț”.

Asta nu înseamnă că mai tîrziu, Ionel Brătianu, atît de puțin bărbat într-o pățanie de tip Boccacio, n-a putut fi un veritabil bărbat de stat!

*

Întrebare. De ce a căzut Ceaușescu?

„O serie de erori politice magistrale, ura unui popor pe care l-a strivit, perfecțiunea unui aparat de dezinformare care a sfîrșit prin a-l convinge pe el însuși că întreaga țară e cucerită, răzbunarea unei armate pe care el a disprețuit-o și chiar oportunismul serviciilor de Securitate formate de el ca să trădeze. Nicolae Ceaușescu a fost pulverizat de sistemul pe care el însuși l-a făurit cu atîta minuțiozitate.” (Din „Le Nouvel Observateur”, 4-10 ianuarie 1990.)

*

Culmea năpîrlirii. Culmea năpîrlirii presei comuniste după 22 decembrie 1989. Adevărul din 25 decembrie 1989, pînă nici cu o săptămînă în urmă Scînteia, oficios al CC al PCR, anunță lansarea unei ample campanii de demontare a minciunilor spuse în perioada Ceaușescu. Minciuni cultivate cu brio de chiar redactorii de acum ai Adevărului:

„Politica minciunii

Năvalnica Revoluție a smuls un greu văl de pe chipul țării. Ea e sfîșiat valul negru al minciunii țesut, vreme de zeci de ani, cu diabolică perseverență de regimul ceaușist, ce a avut drept «maestru desăvîrșit» al combinațiilor tenebroase pe monstruosul tiran. Dezvăluirile, atîtea cîte au fost făcute în acest scurt răstimp, sînt de-a dreptul terifiante. Ce s-a văzut și ce s-a spus pînă acum nu e însă decît un strop într-un ocean. Demontarea imensului mecanism ceaușist al minciunii de-abia de acum încolo urmează să fie făcut. Trebuie ceva timp, pentru că politica minciunii a viciat profund toate celulele vieții noastre sociale.

«Adevărul» deschide prin numărul de față o rubrică specială în care să fie prezentate nenumăratele ipostaze în care s-a etalat politica minciunii în așa-zisa «epocă de aur».
Publicăm în pagina a II-a a ziarului un prim grupaj de materiale pe această temă.”