Nicu Ceauşescu în capcana isteriei româneşti

Ajuns la editura Adevărul, pentru a pune la punct, împreună cu Cornel Catană, fostul secretar general de redacţie la Expres Magazin, sub conducerea mea, volumul O lovitură de stat prost mascată, înainte de a pleca la tipar, îl întîlnesc pe Grigore Cartianu.
Grigore Cartianu, mai harnic decît mine, trimisese deja la tipar volumul Crimele Revoluţiei.

Cum, în multe dintre prozele politice din anii 1990-1991 reunite în volum sub titlul O lovitură de stat prost mascată, mă ocup şi eu de Revoluţie, a venit vorba de ceea ce i s-a întîmplat lui Nicu Ceauşescu în după-amiaza şi seara lui 22 decembrie 1989.

Azi ştim, fără putinţă de tăgadă, că Nicu Ceauşescu n-a ordonat Măcelul de la Sibiu, că n-a luat copii ostatici, ba mai mult, că se grăbise spre Bucureşti ca să se pună la dispoziţia FSN.
Grigore Cartianu n-a trăit ca mine, în postura de jurnalist matur, întîmplările din după-amiaza şi seara lui 22 decembrie 1989. A văzut şi revăzut, pentru cartea sa, înregistrarea video a spectacolului oferit de Televiziunea Română, pricopsită rapid cu ditamai coada de Liberă în orele care au urmat celebrei buluciri în studio a aşa-zişilor revoluţionari.

Dintre toate momentele rămase pe peliculă, l-a surprins cel mai tare momentul în care Nicu Ceauşescu a fost adus şi înfăţişat românilor la TVR.
— Săracul! îmi spune Grigore Cartianu. Striga că n-a luat copii ostatici. Iar cei din jur răcneau ca apucaţii: Minte!
— Proşti mai eram! conchide Grigore Cartianu, referindu-se, desigur, şi la cum înghiţeau românii incredibilele minciuni ale marionetelor de la TVR, mînuite, la rîndu-le, de regizorii din umbră.

Mi-am amintit de această discuţie cu Grigore Cartianu în timp ce puneam la punct, pentru apariţia în Historia, a grupalului de materiale avînd drept pivot interviul acordat de Nicu Ceauşescu, în 12 iunie 1990, la închisoarea Aiud, jurnaliştilor de la Tribuna din Sibiu.

Atît în interviu, cît şi în mărturiile care-l însoţesc, apare ca moment dramatic cel în care Nicu Ceauşescu e înjunghiat de un necunoscut (apropo, ce va fi urmărit respectivul şi al cărui Serviciu Secret era?), luat pe sus de militarii bravei noastre Armate populare şi dus în studioul 4, ca să fie arătat telespectatorilor, aşa cum în junglă, sălbaticii unui trib arată mulţimii strînse în marginea pădurii, ca pe un trofeu, capul duşmanului din tribun vecin.