Nicușor Dan. Coșmarul unui salvator

— Șefu, am venit!
— ??? Văd că ai venit. De ce, te-am chemat eu?
—  Șefu, e groasă!
— Lasă-mă domne, nu vezi că sunt ocupat? Dacă nu ai venit cumva să-mi arăți alt teren pe care proprietarul vrea cu tot dinadinsul să facă ce vrea el, nu ce spun eu să facă, atunci ieși afară, domnule!
— Șefu, vă jur că e nașpa. Lăsați un pic salvatul, că dacă nu rezolvăm situația nu mai apucăm să salvăm nici căsuța câinelui Vasile din curte de la Modrogan, știți, aia pe care vrem să o declarăm monument istoric, e gata documentația. Ce câine a fost Vasile, ce câine!
— Termină domnule, ce bați câmpii acolo? Deși ai dreptate, căsuța aia e în pericol, e prioritate. Hai zi acum, ce arde? Iar e poluare? Să nu-mi zici că pentru asta m-ai deranjat!!! O sun pe Violeta să iasă în stradă!
—  E poluare șefu, dar nu mai e campanie și nici Firea la primărie, nu trebuie să ne mai agităm. Stăm liniștiți, suntem la putere. Dar în curând va fi poluare fonică șefu, cu ăștia nu e de glumit, acu se sucesc și intrăm în belea mare.
— Care ăștia domne’?
— ONG -urile, șefu! Alea care spuneau și de poluare, și de apa caldă, și de banii dați la cultură, și de tot, șefu. Pot să spună de tot, ne-am nenorocit.
— Și de tot???
— Da, șefu, spun TOT. Ieși puțin sa vorbești cu ele, sunt aici! Situația e disperată! Mai bine le răspundeați la telefon, mai o vorbă, mai o amânare, o promisiune, mai trecea timpul…

Nicușor! Nicușor! Scoală-te, Nicușor!
Soția îl zgâlțâia pe primar blând, dar ferm. Omul căscă un ochi în care se citea o groază infinită. Era alb ca cearceaful. Cu vocea tremurată ceru telefonul. Era plin de apeluri nepreluate.

Nicușor căută în grabă primul horoscop. Se îngălbeni. Scria negru pe alb:
„Săptămâna decisivă pentru viitorul săgetătorilor. Trebuie să se împace cu toți prietenii și să își plătească datoriile. Vin zile tulburi pline de risc.”

Nicușor, răspunde la telefon!
Ușa se trânti scurt, Nicușor o ștersese deja.

Pe telefonul soției aștepta un mesaj necitit:
Draga mea, am fugit! Încep dezbaterile pe bugetul primăriei!

(Text de Ligia Enache)