Nicușor Dan. Memorii de iarnă

În modestul apartament cu mansardă și ghetele la ușă nu se aude niciun sunet. Nu se zărește nicio lumină. Liniște totală, ca într-un dulap. Mașinile de pe stradă au început să facă acoperiș de zăpadă pufoasă, căci da, previziunile de la meteo s-au adeverit și … „Ninge, la naiba! Asta mai lipsea! Tocmai reușisem să salvez o casă proprietate privată de la demolare, dădeam și eu bine pe fb. Proprietarii voiau demolare? Uite că eu nu am vrut, asta-i bună! Nu face fiecare ce vrea cu bunul lui în orașul meu. Și acum, uite că ninge. Bine că am lanterna lângă mine să calculez rapid sub pătură ce dezastru va fi mâine, să știu, mă duc la primărie sau stau acasă și nu răspund la nimeni? Asta îmi iese deja de câteva luni, se vor obișnui până la urmă chiar și obositorii ăia de Voiculescu și Ciucu. Dar lasă că Vlăduț are alte probleme acum?cu Boc, cu Vijulie, ah, sunt răzbunat!

Cum naiba fac să ajung la fereastră, să văd viteza cu care cad blestemații ăia de fulgi pe minut, că sigur se prinde cineva din primărie că sunt acasă și iar încep să se agite. Parcă îi văd: Dom’ primar, vă prezentăm situația utilajelor pentru deszapezire? Dom’ primar aveți sugestii pentru noi? Ne întrebați ceva? Sau mai rău, iar încep ăia din sectoarele 2 și 3 că n-au căldură și apă caldă iarna. Cine m-a pus să mă laud cu sutele de milioane de euro fonduri europene pregătite de Firea pentru reabilitare, cine m-a pus, frate, să semnez eu contractul????? Păi nu era mai bine să urlu că sunt sărac, vai de capul și de zilele mele, și că Firea a spart mizeriile astea de conducte în ultimii 30 de ani doar ca să fiu eu înjurat acum? Era.

Și acum mai și ninge. Mai întreabă și unii nesimțiti pe fb unde sunt, că n-am mai postat nimic de 5 zile, de când cu casa aia salvată. Păi ei nu știu că eu am suflet mare? Odată ong-ist, mereu ong-ist.
Și gata. Că de aia le-am spus și fetelor să nu scoată un sunet, să nu vină cineva să mă întrebe lucruri care nu mă interesează. Trec eu și peste asta cu transparența. Cine m-o fi pus?
Doar n-o ninge în fiecare an!”

138141370_3416083021847014_5579458938307997219_n

(Text de Ligia Enache)