Nigeria. Viața într-o altă interpretare

A vizita Nigeria nu este o posibilitate lejeră. Pentru a  ajunge în Abuja este esențial să primești în prealabil o invitație din partea unor instituții care, înainte de toate, îți pot asigura securitatea. Viza pentru Nigeria este de 300 $. Tot înainte de a pleca este necesar să te vaccinezi. În cazul meu, a fost nevoie de 5 vaccinuri pentru a fi ferit de diferitele virusuri locale. Invitația a venit din partea UFUK Dialogue iar tema a fost Empovering Youth: Cultivating a Culture of Peace and Understending.

Pe aeroportul din Abuja atmosfera este una lejeră, fiecare grup sau individ care nu este din zonă este preluat de un angajat și ajutat cu formalitățile de viză. Pe pereți sunt tablouri cu președintele și conducătorii forțelor armate, semn că armata este ”factorul de echilibru” în stat. Diferența de peste 40 de grade (la București erau -20, la Abuja în jur de + 38) nu a devenit un impediment. Prima stradă pe care am văzut-o a fost cea cu numele lui Bill Clinton. Și acum mă întreb ce ”bine” le-a adus și lor fostul președinte american. Drumul de la Aeroport la Universitate, unde avem programată prima întâlnire, mi-a confirmat că se poate și mai rău. De fapt se poate și foarte rău!

Puzderie de oameni care mișunau ca furnicile de nu te poți întreba de ce și cu ce scop? Multe târguri în care se vinde orice: de la piele de vacă (care se mănâncă precum șoriciul porcului sau o folosesc la supă) la fructe, carne, piese de mașini sau scutere și tot ce poate fi schimbat sau vândut. Atmosfera este una arhaică, nisipul și praful făcând parte din peisaj. Drumurile sunt în stare proastă, în doar foarte puține locuri sunt trasate benzile pentru a delimita zonele. Chiar dacă există semafoare, acestea nu sunt luate în considerare de către șoferii din trafic. Religia are un rol important în Nigeria. Nu am întâlnit atei iar unul dintre profesorii participanți la conferință spunea că Nigeria este statul cel mai credincios din lume. Cam jumătate din populație este catolică, cealaltă musulmană.

Oriunde ți-ai arunca privirea, lipsa este cuvântul cheie. De la construcțiile făcute pe genunchi, de la unele clădiri care poate încep drept dar devin oblice pe parcurs, te întrebi care e scopul oamenilor din țară. Ai impresia că majoritatea nu trăiește ci se luptă să nu moară. Cu cât te apropii de centru dispar drumurile prăfuite și apar străzi asfaltate. Târgurile însă nu rămân în urmă ci ai impresia că toată Nigeria este un bazar în aer liber. Naira este bancnota lor națională. Față de leu are o paritate de 0,0030. Monezi nu au pentru că este atât de slabă moneda încât nu are sens să consume metalul pentru bancnote. O țară foarte bogată în resurse, cu o clasă de mijloc lipsă, cu un mare procent de săraci, dar și cu un procent semnificativ, aproximativ 10 milioane de oameni foarte bogați. Este țara în care mulți au avioanele lor particulare sau iahturi.

Nigerienii sunt afabili, nu sunt agresivi sau insistenți cu toate că și-ar dori să primească câte o atenție din partea celor care-i întâlnesc. Împreună cu Cardinalul Francis Arinze am mers la marginea capitalei Abuja pentru a inaugura două puțuri pentru sătenii din zonă. Cu cât ne apropiam de sate cu atât lăsam în spate târgurile, drumurile asfaltate, curentul electric și ne apropiam de o zonă din care răsăreau case din lut cu una sau două camere, cu ferestre care în loc de geam aveau tablă. Puteai lesne observa că nu aveau apă, curent electric sau toalete.

Primul puț a fost făcut lângă o biserică catolică unde ne așteptau binevoitori localnicii. O biserică din lut, ca o hală lungă cu câte o ieșire pe fiecare parte iar în zona de est o cruce desenată peste lut pentru a indica direcția. Puzderie de copii se bucurau și se uitau cu jind la baloanele legate de puț în așteptarea tăierii panglicii de către Cardinal. Faptul că a apărut apa în acea comunitate a devenit un semn de progres. Bucuria celor care priveau la robineții prin care curgea apa nu poate fi descrisă în cuvinte. Iar pentru mine, șocul și gândul că viața poate fi și așa nu mi-a dat pace câteva zile.

La cel de-al doilea sat, puțin mai mic ca număr de locuitori, dar într-o direcție în care aveai senzația că mergi spre nicăieri am observat că sunt mai puține case, dar răsfirate pe o distanță mai mare. Cum am parcat, toți veneau către noi și ne priveau ca pe niște exponate. Printre picioarele și gunoaiele (sunt foarte multe gunoaie in Nigeria) de peste tot, mișunau câteva găini cu puii după ele. După o rugăciune scurtă a Cardinalului, în care s-a axat pe un verset în care spunea că Apa înseamnă viață, i-am lăsat în urmă pe sătenii care pregătiseră vase mari pentru a putea să-și care apa către casele lor. Nigerienii nu sunt consumatori de alcool iar fumatul este slab reprezentat în această țară. Mai mult, nu sunt consumatori de brânză sau de cafea!

Am mers și la Kaduna. Un oraș la câteva ore distanță de Abuja. Înainte ca Lagos să fie capitala Nigeriei, a fost Kaduna. Drumul a fost recomandat să fie făcut ziua din cauza stării precare dar și a siguranței. 6 polițiști cu kalașnikoave în mâini ne-au escortat către oraș. Tot ei ne-au și adus. Un oraș mai răcoros față de Abuja. Drumul era prevăzut cu filtre de control, aceleași târguri înșirate de-a lungul drumului. Puteai observa femei pe albia râurilor cum își spălau hainele.

Nigeria este țara cunoscută pentru răpiri. Una dintre problemele sale este siguranța. Răpirile au rolul de a forța familiile să plătească răscumpărarea. Zeci de mii de copii sau adulți au fost răpiți de-a lungul timpului. Tot în Nigeria sunt zeci de triburi care ”conservă” tradițiile medievale. Penele de curent sunt la ordinea zilei. Hotelurile, casele, instituțiile sunt prevăzute cu sârmă ghimpată și sârmă electrificată și pază care veghează la siguranța celor care plătesc pentru a o avea. Nu este o senzație tocmai confortabilă să te odihnești în asemenea locuri. Până și parcurile sunt închise iar intrarea se face sub observație.

Muammar al-Gaddafi este o persona apreciată în mai toată Africa. Acesta a sponsorizat construcția de moschei. O moschee impozantă se află și în Abuja dar și un centru care reunește toate ramurile religiilor catolice.

Căsătoriile cu mai multe soții sunt un fapt normal în Nigeria. Ești văzut total ciudat dacă ai doar o soție. Logica unui interlocutor care încerca să mă convingă să am cel puțin două era că o soție te bate foarte mult la cap iar dacă ai avea cel puțin două, intervine concurența și se țin ocupate una pe alta.

Scurt istoric:

 

Nigeria este cea mai populată națiunea neagră din lume și cel de-al optulea producător de petrol. Se poate spune că cetățenii ei sunt cei mai dinamici din Africa și nu numai. Înzestrată cu resurse umane, cât și cu resurse naturale, succesul țării a fost limitat de-a lungul deceniilor de conflicte etno-religioase, instabilitate politică, corupție și guvernare defectuoasă de către elitele sale conducătoare. Are o economie aproape disfuncțională.[1]

 

Se află în colțul interior extrem al golfului Guineei și este cea mai mare unitate geopolitică din Africa de Vest. Nigeria se întinde spre nord de la coasta pe aproximativ 1 170 de kilometri. De la granița de vest până la est, există o distanță de 1260 km în partea cea mai largă. Țara se întinde în sud de la Oceanul Atlantic, care spală coasta pe aproximativ 900 de kilometri până la Deșertul Sahara din nord. Nigeria este mărginită la vest de Republica Niger. În est, Nigeria împarte granița cu Republica Camerun. Țara este una dintr-o mare varietate de forme de teren.

Populația Nigeriei  a ajuns să fie clasificată în 2022 pe locul 6 în lume cu o cifră impresionantă: aproximativ 250 milioane de locuitori. În 1986, populația era de aproximativ 106 milioane de locuitori[2], cea mai numeroasă din Africa. Cel mai interesant este diversitatea populației. Se crede în mod obișnuit că în interiorul granițelor țării, există aproximativ 248 de grupuri etnice distincte, fiecare vorbind propria limbă. Aceste grupuri lingvistice variază în mărime de la unități mici formate din mai puțin de 700 de persoane până la grupuri cu mult peste 5 milioane. Din aceste date rezultă că populația Nigeriei a crescut într-un ritm amețitor. În mai puțin de 40 de ani nu numai că s-a dublat!

Recensământul național din 1963 oferă o indicație asupra poziției populației principalelor grupuri etnice din țară:

Hausa: 11. 652. 745/Youruba: 11.320.509/Igbo: 9.246.386/ Fulani: 4.784.366/ Ibibio: 2.006.489, Tiv: 1.393.649/Izon: 1.088.885/Edo: 954.770/ Alți nigerieni: 10.851.071[3].

În administrarea noului ei imperiu nigerian, Marea Britanie a folosit diverse forme de administrare pentru diferite zone.

În 1886, colonia Lagos a fost separată de ”Gold Coast” cu un guvernator cu drepturi depline. În acest an, 1886, a fost creat un consiliu executiv pentru colonie. Consiliul executiv nu a avut niciun membru african până în 1942[4] Evident,  administrația a fost dominată de oficialii britanici.

Nnamadi Azikiwe a fondat un partid în 26 august 1944 și a obținut autoguvernarea internă pentru Nigeria. S-a adresat întregii populații nigeriene, stabilind filiale în diferite părți ale țării[5]. Constituția Lyttleton din 1954 a fost, de asemenea, un mare reper în istoria Nigeriei. În primul rând, a oferit Nigeriei o structură federală de guvernare, iar Nigeria, sub conducere atât civilă, cât și militară, a rămas o federație de atunci. În al doilea rând, constituția prevedea ca membrii legislativului național să vină în funcție prin alegeri directe. În al treilea rând, prin această constituție, miniștrii aveau responsabilități depline. În al patrulea rând, liderul partidului majoritar din oricare dintre Camere conducea guvernul și i-a recomandat pe aceștia să fie numiți miniștri de către guvernator. În al cincilea rând, constituția a făcut diverse alte prevederi importante, cum ar fi cele privind alocarea veniturilor și statutul Lagos ca teritoriu federal.[6]

În ianuarie 1960, Camera Reprezentanților Federală a adoptat o moțiune prin care cere guvernului Majestății Sale să acorde independența Nigeriei începând cu 1 octombrie 1960. În iulie 1960, un Act de Independență a fost adoptat de ambele Camere ale Parlamentului Regatului Unit. La 29 iulie, a primit acordul regal. La 12 septembrie, Regina a aprobat Constituția Nigeriei.[7]

La 1 octombrie 1960, Nigeria devine un stat independent în cadrul Commonwealth. Primul președinte al Nigeriei a fost Dr. Nnamdi Azikiwe.

Țara are noroc că are potențialul de resurse în oameni, materiale și bani pentru a pune o bază solidă pentru revoluția socio-economică în Africa Neagră. Obiectivele fără compromis ale unei prosperități economice în creștere în Nigeria sunt independența națiunii și înfrângerea forțelor neo-colonialiste din Africa.[8]

În noaptea de 14-15 ianuarie 1966, un grup de ofițeri cu sediul în Kaduna a dat o lovitură de stat în care au fost uciși prim-ministrul federal, conducătorii din nord și vest, ministrul federal de finanțe și majoritatea ofițerilor superiori ai armatei. Rebelii, conduși de maiorul Nzeogwu, nu au reușit să preia Guvernul, pentru că nu au reușit să-l omoare pe șeful armatei, generalul-maior J.T.U. Aguiyi Ironsi. El și alți ofițeri supraviețuitori au reușit să înlăture lovitura de stat și să-și restabilească controlul asupra armatei. Lor le-au predat puterea politicienii discreditați și îngroziți. Prima Republică se prăbușise.[9]

Pregătirea guvernelor imperialiste de a veni în ajutorul acestor companii este, așadar, perfect normală și în situația actuală, când cererea de petrol crește rapid și chiar și Statele Unite ale Americii devin din ce în ce mai dependente de petrolul african și din Orientul Mijlociu, nu ar trebui să fie surprins dacă genul de intervenție, care a avut loc în Persia la începutul anilor 1950 împotriva guvernului Mossadegh, sau din nou în Ceylon, se întâmplă din nou în 1960.[10] De fapt, pentru o perioadă lungă de 20 de ani, Shell-BP a reușit să stabilească ritmul de dezvoltare al economiei petroliere din Nigeria. Aceste considerente persistă și astăzi.

 

Din 1967 – 1970 țara a fost devastată de un război civil crunt. A fost întreprinsă o acțiune masivă de recrutare pentru a crește armata federală de la 10 000 la aproape 250 000.[11] Din 1970 s-a încercat unificarea Nigeriei iar armata a avut un rol esențial. Între 1975 și 1979, Nigeria a fost condusă de o administrație militară. Începând cu 1 octombrie 1979, Nigeria revine la o administrație civilă. A doua Republică și-a făcut loc în istoria Nigeriei între 1979 – 1983. Guvernatorul statului Kaduna declara:

Statul nostru se află în inima părților de nord ale acestei țări, în toate sensurile istoriei și culturii, din punct de vedere economic și politic. Dar nu aparținem nordului retrograd al feudaliștilor, deținătorilor de sclavi, escrocilor, paraziților și agenților străini. Suntem din nordul cultivat al democrației, eliberării și progresului social pentru toți oamenii din Nigeria.[12]

A urmat regimul Bubari între 1983 – 1985 și apoi, regimul Babangida. Au avut loc alegeri în 1993. Alegerile prezidențiale au avut loc pe 12 iunie pentru a decide succesorul civil al lui Babangida. Șeful M.K.O. Abiola, un musulman yoruba din sud-vest, câștigă ceea ce s-a numit cele mai libere și mai corecte alegeri din istoria Nigeriei. La scurt timp, rezultatele alegerilor sunt anulate, aruncând țara în haos. Babangida predă puterea unui Consiliu de guvernare interimar condus de șeful Ernest Shonekan.

Pe 17 noiembrie, CIG este răsturnată de generalul Sani Abacha, care devine noul șef al statului. Sub Abacha Nigeria devine un stat paria internațional. Abacha refuză să recunoască alegerile din 12 iunie 1993 și folosește violențe și manipulări pentru a suprima disidența. În 1995 Ken Saro Wiwa[13] și alți membri ai celor Nouă Ogoni[14] sunt executați. Execuțiile devin un simbol al tiraniei regimului Abacha și au ca rezultat proteste și condamnări internaționale. În 1998, moare Abacha iar generalul Abdulsalami Abubakar organizează o tranziție rapidă către administrație civilă.

Începând cu 1999, își face loc cea de-a patra Republică sub conducerea președintelui Olusegun Obasanjo. Chiar dacă a încercat ceva reforme, unele progrese, majoritatea nigerienilor rămân sărăci iar procesul politic rămâne semnificativ defectuos. La alegerile din 2007 se consemnează o premieră. Au loc alegeri iar puterea este transferată de la o administrație civilă la alta. Umaru Yar Aduna câștigă alegerile in mai.[15]

 

Despre relațiile româno – nigeriene:

 

• În Nigeria Corneliu Mănescu a avut întâlniri și discuții cu reprezentanții diferitor ministere, inclusiv cu președintele statului, generalul Yakubu Gowon. Și în această țară africană, oficialul român a vizitat instituții culturale și de învățământ inclusiv Universitatea din Lagos. (1970)

 

 

• ACORD COMERCIAL ( ianuarie-iunie 1976), între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul militar federal al Republicii Federale Nigeria Guvernul Republicii Socialiste România și guvernul militar federal al Republicii Federale Nigeria (denumit în cele ce urmează guvernul Republicii Federale Nigeria), în dorinţa de a dezvolta comerţul între cele două ţări pe baza egalităţii şi a avantajului reciproc:
• Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Federale Nigeria îşi vor acorda reciproc tratamentul naţiunii celei mai favorizate în toate chestiunile privind comerţul între cele două ţări.

 

 

• Președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a primit la 23 martie 1976, la Palatul Consiliului de Stat, pe Luke Salisu Momodu- Osobase, care și-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar

 

• Președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu au efectuat o vizită oficială de prietenie în Nigeria, la invitația generalului-locotenent Olusegun Obasanjo, șeful guvernului militar federal, comandant suprem al Forțelor Armate ale Republicii Federale Nigeria, în perioada 2—5 martie 1977.

 

 

• Președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a primit, vineri, 24 aprilie 1981, pe profesor Ishaya Rudu, ministrul afacerilor externe al Republicii Federale Nigeria, care efectuează o vizită oficială în țara noastră.

 

 

• Președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a primit, vineri 9 octombrie 1981, pe Abdulkadir Dafuwa Gadan, care și-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Federale Nigeria în țara noastră.

 

• La invitația președintelui Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, luni, 13 septembrie 1982, a sosit într-o vizită oficială de prietenie în țara noastră președintele Republicii Federale Nigeria, Alhaji Shehu Shagari.

 

• Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Federale Nigeria îşi vor acorda reciproc tratamentul naţiunii celei mai favorizate în toate chestiunile privind comerţul între cele două ţări.

 

• Președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a primit vineri 21 septembrie 1984, pe Michel Sunday Adigan, ministrul federal al planificării naționale din Republica Federală Nigeria, președintele părții țării sale în Comisia mixtă guvernamentală româno-nigeriană de cooperare economică și tehnică, ale cărei lucrări s-au desfășurat la București.

 

• Tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, a primit, vineri, 4 septembrie 1987, pe Ednu Oladisan Taino, care și-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Federale Nigeria în țara noastră.

 

• Constantin Dăscălescu, prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste România, șeful Statului Major General al Forțelor Armate ale Republicii Federale Nigeria, prim-ministru, vice-amiralul Augustus Aikhomu, a efectuat, în perioada 20—23 septembrie 1988, o vizită oficială în Republica Socialistă România. S-a convenit să fie intensificată activitatea Comisiei mixte interguvernamentale de cooperare economică și tehnică, astfel încît să contribuie într-o măsură sporită la lărgirea schimburilor comerciale și a cooperării economice bilaterale. în acest sens, au stabilit ca următoarea sesiune a comisiei mixte să fie organizată la Lagos în primul trimestru al anului 1989.

 

 

• România şi Republica Federală Nigeria au stabilit relaţii diplomatice, la nivel de ambasadă, la 12 noiembrie 1966. În 1968 s-a deschis Ambasada României la Lagos şi a fost acreditat primul ambasador rezident.

 

• Din 2001, aceasta funcţionează la Abuja.  Ambasada R. F. Nigeria la Bucureşti a fost deschisă, în 1974. Ambasadorul R,F.Nigeria la  București este doamna Safiya Ahmad Nuhu, care a prezentat scrisorile de acreditare la 29 iunie 2021.

 

• Pe teritoriul României, nu sunt deschise consulate onorifice ale Republicii Federale Nigeria.

 

• In 1997, ministrul nigerian al informaţiilor şi culturii a vizitat România, iar în 1992, scriitorul Wole Soynka, laureat al premiului Nobel, a participat la primul Târg Internaţional de Carte organizat la Bucureşti.

 

• La 1 decembrie 1997, s-a constituit, la Lagos, Asociaţia de prietenie România – Nigeria.

 

• În baza Acordului de colaborare cultural-ştiinţifică şi a programelor de aplicare, România a acordat burse şi a primit, totodată, la studii pe cont propriu valutar, un număr însemnat de nigeriani. În perioada 1980-1990, au absolvit institute de învăţământ superior din ţara noastră cca. 500 de tineri nigerieni.

 

• În prezent, sunt în curs de derulare parteneriate inter-instituționale cu universități din Nigeria prin intermediul Universității Tehnice din Cluj-Napoca – 1; Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara – 2; Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca – 1.

 

• În aprilie 2002, a avut loc vizita oficială în România a vice-preşedintelui Nigeriei, la invitaţia premierului român.

 

• De asemenea, au avut loc vizite oficiale la nivelul conducerii parlamentelor celor două ţări, atât în România cât şi în Nigeria.

 

• În iulie 2017, la invitația secretarului de stat pentru afaceri bilaterale globale din cadrul MAE, ministrul de stat din Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Federale Nigeria a efectuat o vizită la București.

 

• Ratzinger E. E. Nwobodo, un tânăr cadru didactic de la Nnamdi Azikiwe University din Nigeria, afirma relativ recent că în opinia sa „politica de modernizare și occidentalizare nu a fost întâmplătoare, ci o încercare deliberată a imperialiștilor de a șterge sau distorsiona valoarea, cultura și civilizația africană pe care le considerau primitive”[16]

 

• În septembrie 2020, ministrul afacerilor externe al României a avut o convorbire telefonică cu omologul nigerian.

 

• La 13 mai 2022, la București, au avut loc consultări politice româno-nigeriene, la nivel de miniștri ai afacerilor externe.

 

Pentru cei care vor să studieze istoria Nigeriei nu au nicio posibilitate reală în România. Nici istoria Africii. Un continent cu aproape 2.5 miliarde de locuitori, cu resurse inimaginabile nu reprezintă niciun interes pentru conducătorii din România. În librării nu se găsește nimic despre Nigeria de parcă am compara această țară cu Tuvalu și Lesotho. Nu că cei de la MAE, Academia Română sunt foarte prinși cu cercetarea altor continente, dar poate ar trebui să se aplece și asupra acestui continent. Sunt state cu resurse si potențial!

 

[1] Christopher B.N. Ogbogbo, Nigerian History, Lanuv, Lagos, 2021, p.9

[2] G.I.C. Eluwa, M.O. Ukagwu, J.U.N. Nwachukwu, A.C.N. Nwaubani, A history of Nigeria, Africana First Publishers PLC, Onitsha, 2020, p.10.

[3] Idem

[4] A history of Nigeria,, p.216

[5] Ibidem, p.255

[6] Ibidem, p.265

[7] Ibidem, p.269

[8] Yusufu Bala Usman, For the liberation of Nigeria, New Beacon Books Ltd, London, 1979, p. 3

[9] Ibidem, p.278

[10] Yusuf Bala Usman, p.13

[11] Ibidem, p.285

[12] Yusuf Bala Usman, The Manipulation on Religion in Nigeria 1977 – 1987, Vanguard Printers&Publishers, Kaduna, 2020, p.5

[13] A fost un scriitor nigerian, profesor, producător de televiziune și activist pentru drepturile sociale.

[14] Ogoni Nine a fost un grup de nouă activiști din regiunea Ogoni din Nigeria, care s-au opus practicilor operaționale ale corporației petroliere Royal Dutch Shell din regiunea Deltei Nigerului

 

[15] Toyin Falola, Matthew M. Heaton, A history of Nigeria, Cambridge University Press, 2014, p.18

[16] E. E. Nwobodo, Africa and the Challenges of Modernity, în Nnadiebube Journal of Philosophy, vol. 5, no. 1, 2021, p. 7.