No more Pax Americana

Declarațiile recente ale domnului Trump cu privire la planurile sale pentru Noua lume au avut darul de a trezi la realitate și pe cei care care încă mai credeau că America lui Trump va fi America lui Obama sau Biden. A fost nevoie ca Trump să declare că a pus ochii pe Canada, Canalul Panama și Groenlanda ca să se trezească din somn și cancelariile Europene. Fără a mai aștepta să fie instalat oficial la Casa Albă domnul Trump a retrogradat din declarații Europa în Divizia B a statelor occidentale. În critica făcută recent de Trump Europei, e drept, cu libertatea celui care încă nu s-a instalat în Biroul Oval, se aduc o serie de imputări care, deși exagerate și necioplite, au avut darul de a face clar modul în care Europa va fi tratată de americani în viitorii patru ani.

Am văzut reacțiile țâfnoase ale domnilor Macron și Scholz și ne mirăm cum de încă domnul Iohannis nu și-a exprimat celebra ,,îngrijorare” pe Facebook. Din păcate, din declarațiile celor doi mai mari ai UE s-a văzut clar lipsa de energie politică a acestei generații de politicieni, care, nici măcar atunci când este făcută incompetentă pe față, nu este în stare să riposteze cu argumentele potrivite. Deși multe din neajunsurile invocate de Trump în ce privește Europa sunt reale, totuși, nici măcar Președintelui SUA nu i se poate permite un asemenea ton.

În acest context, pe mine nu m-a surprins tupeul lui Trump, ci lipsa de vlagă și inspirație a liderilor europeni în a-i da peste bot la modul cel mai fin posibil și de a da un semnal clar că Europa nu poate fi intimidată, nici măcar de SUA.

Orice european cu mintea întreagă înțelege că Europa nu mai este ceea ce era acum 30 de ani și că trecem printr-o criză de competitivitate economică, tehnologică dar și de leadership. Dar, de aici și până a deveni o provincie a SUA, în care Trump face ce vrea și despre care spune ce poftește, e cale lungă și liderii europeni au datoria de a reteza dur pornirile de bădăran ale viitorului președinte SUA.

Eu unul, mă declar complet nemulțumit de modul în care politicienii europeni au dat replica domnului Trump și, mă consider, cum zicea Caragiale, cu onoarea încă nereperată. Astfel, folosind chiar afirmațiile recente ale domnului Trump, preluate și dezvoltate de Wall Street Journal în articolul Nations Prepare for a Post-European World, să vedem dacă nu cumva se putea apăra mult mai onorabil onoarea Coanei Europa. Din punctul meu de vedere, multe dintre afirmațiile domnului Trump, deși parțial reale, cadrează mai degrabă cu zicerea ,,râde ciob de oală spartă”. Deci, să le luăm pe rând.

1. Trump impută occidentului european o scufundare în declin economic, tehnologic, militar și, din punct de vedere politic, incapacitatea liderilor europeni de a face UE măreață. Dacă primele imputări pot fi primite, asta cu ,,a face UE măreață’’ e deja de prost gust și reprezintă punctul de la care domnului Trump ar trebui să i se închidă puțin ușa în nas. Le place sau nu americanilor, Europa este ,,măreață” de multe milenii.

2. Cu excepția Americii, o mare parte a Occidentului e scufundată în declin.

Depinde în ce se măsoară acest declin. Dacă îl măsurăm în calitatea vieții, în gradul de echitate socială, în lipsa discrepanțelor sociale, în acces la educație și sănătate gratuite, atunci SUA nu e la coada țărilor occidentale ci chiar în urma unora din Asia pe când Europa este numărul 1.

Faptul că majoritatea americanilor sunt nevoiți să aibă două job-uri doar ca să poată cumpăra o casă de placaj și să poată pune pe masă mâncare semipreparată, care în Italia nu ar trece nici drept mâncare pentru câini, nu mi se pare a fi chiar definiția succesului unei țări. Mai în glumă mai în serios, SUA este o țară cu enorm de mulți mulți săraci pe cap de miliardar sau, mai bine zis, cu cei mai mulți miliardari pe capul săracilor. O fi pe creștere SUA, o fi plină de bani, dar nu pentru toți, de fapt, pentru din ce în ce mai puțini și acesta este declinul evident al ,,visului american”. Ori, de bine de rău, prin Europa, cât de cât, mai avem o clasă de mijloc și nici nu avem milioane de calici pe cap de Jeff Bezos sau Elon Musk.

3. Cei mai importanți aliați europeni ai SUA au de furcă cu trei decenii de eșecuri economice, politice și strategice.

Domnului Trump ar trebui să i se aducă aminte că, în aceleași trei decenii de insuccese europene, SUA a reușit, prin politica sa economică de externalizare a industriei în China, să transforme pe aceasta într-o superputere și să reducă semnificativ capacitatea industrială reală a SUA. La capitolul eșecuri strategice ale SUA mai putem enumera invadarea unor țări precum Irak și Afganistan, Primăvara Arabă, politica derulată cu Iran, transformarea unor țări arabe și africane într-un real butoi cu pulbere, în țări radicalizate religios, în state eșuate precum Siria, Irak, Afganistan. Trei decenii SUA a fost polițistul necontestat al lumii. După aceste trei decenii de geniu strategic american avem o China arogantă, o Rusia războinică, un Iran pus pe harță, multe țări arabe conduse de islamiști fundamentaliști, un Israel scăpat de sub control, etc. Dacă nici acestea nu sunt eșecuri ale politicii SUA atunci trebuie să schimbăm definiția eșecului. Concluzia e simplă: adio Pax Americana! SUA a eșuat total în rolul său de polițist planetar, după trei decenii de putere absolută contabilizând cea mai tulbure și mai instabilă situație strategică planetară.

4. Partenerii europeni pică din punct de vedere economic testul erei digitale, întrucât nu generează nici noile tehnologii, nici noile companii pe care le cere secolul actual.

Cu tot respectul, pentru unii care își au localizată multă din producția de tehnologie modernă în China, care folosesc know-how și mână de lucru ieftină din China fără nici cea mai mică jenă, afirmația asta mi se pare forțată. Desigur, Europa a rămas mult în urmă tehnologic, însă decalajul acesta se măsoară prin raportare la China și mai puțin prin raportare la SUA. Liderul momentului în tehnologie este China, dovadă fiind piedicile disperate pe 5G pe care americanii le-au tot pus firmelor din China.

5. Adoptarea unor politici climatice falimentare micșorează competitivitatea UE.

Cu toate neajunsurile și costurile mari de competitivitate ale politicilor de mediu ale UE acestea reprezintă normalitatea, calea de urmat într-o lume aflată efectiv cu un picior în groapă pe linie de mediu. Problema nu este că UE are această politică ci faptul că, în mod parșiv, toți ceilalți nu merg pe acest drum tocmai pentru a nu plăti prețul economic inerent. Dacă, așa cum ar fi normal, toate statele lumii, în frunte cu SUA și China, ar urma politicile climatice necesare pentru a stopa degradarea ireversibilă a mediului atunci UE ar fi un etalon, un model de urmat. Dar, lăcomia, vederea îngustă, prostia și ignorarea unor date și realități științifice indubitabile sunt și ele o marcă a noilor elite americane.

5. Sistemele nesustenabile de asistență socială ale UE întunecă și mai mult perspectivele acestei zone.

Absolut, sunt lucruri ce mai pot fi reglementate în UE pe această linie dar cred că e mult mai bun sistemul nostru de asistență socială și medicală față de cel american. Abia în mandatul Obama au purces și ei la crearea unui sistem de asistență medicală ,,gratuită”, adică foarte târziu pe scara istoriei și evoluției civilizației. Chiar nu putem primi lecții de la un sistem care își lasă cetățenii de la baza societății, în mod constant și sistemic, pradă sărăciei, lipsei de asistență medicală și socială.

6. Europa a abdicat de la rolul ei în istorie.

Și care ar fi rolul Europei în istoria lumii potrivit americanilor? Să susțină orbește invazia din Irak, să gireze moral escapadele militare ale SUA în Afganistan, să certifice politica rușinoasă a SUA din Orientul Mijlociu sau Palestina, să susțină fără a cârti poziția SUA față de Rusia? Când a susținut moral și militar SUA în toate sinistrele erori de judecată strategică soldate cu războaiele ultimelor trei decenii Europa oare își juca bine rolul ei în istorie?

În ultimii 30 de ani Europa a dat gir moral tuturor prostiilor de polițist planetar incompetent făcute de SUA. Acum, când nu o mai poate face, culmea, i se impută abandonarea rolului său istoric de partener de serviciu. E drept, Europa a abandonat rolul său istoric dar, culmea, fix atunci când a asistat pasivă la invazia SUA din Irak și Afganistan, atunci când a participat prostește la Primăvara arabă, când a acceptat ca SUA și Rusia să distrugă Siria, când a închis ochii la genocidul din Gaza, când s-a implicat orbește în războiul SUA – Rusia derulat pe teritoriul Ucrainei. Practic, Europa și-a abandonat rolul istoric doar atunci când a permis SUA să intre cu cizmele de cowboy în echilibrele delicate ale unor regiuni și părți de lume pe care nu avea cum să le înțeleagă și, cu atitudinea aceasta arogantă, nu le va înțelege niciodată.

De fapt, SUA a abdicat de la rolul ei istoric de unic polițist planetar și a eșuat în misiunea istorică de a oferi Pax Americana, adică o pace universală.

7. Următoarea administrație va trebui să colaboreze cu parteneri precum Japonia, care dețin viziunea strategică limpede absentă la mulți europeni. Țări precum Israelul, India, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită au interpretat cu mai multă acuratețe decât prietenii noștri europeni indiciile vremurilor ce stau să vină.

Am înțeles cu cine vrea să colaboreze SUA. Îmi pare rău, dar în afară de Japonia avem pe acolo multe țări cu mari probleme. Mai mult, SUA ignoră capacitatea istorică, exersată în milenii, a Europei de a face și desface alianțe și imperii. Vorbim totuși de o civilizație care a făcut și a îngropat multe imperii și a făcut asta mai mult pe căi diplomatice, prin urzeli de cancelarie, și mai puțin prin războaie directe.

Se ignoră ,,prieteniile” mai vechi ale europenilor, prietenii care nu s-au putut manifesta în ultimele șapte decenii tocmai din pricina protectoratului agresiv al SUA asupra Europei. SUA chiar crede că Germania sau Franța, astfel puse la colț de Trump, o să stea umile cu genunchii pe coji de nucă? SUA nu realizează că genul acesta de retrogadare a Europei de la statutul de protectorat și partener cu drepturi cât de cât egale la cel de colonie va determina Europa să meargă spre alianțe cu Rusia, Turcia, China, în încercarea disperată de a-și asigura energie, securitate, piețe și tehnologie, culmea în condiții posibil mai bune decât cele oferite în trecut de SUA. Cât va mai dura până când în mințile mai marilor Europei se va naște ideea unei alianțe Euro-Asiatice. Izolarea și nevoia vor împinge Europa fix în brațele dușmanilor SUA. Va fi bine, va fi rău, cert este că va fi tot un eșec al politicii SUA, un faliment clar al Pax Americana.

Este clar că viziunea strategică americană pentru mandatul domnului Trump are drept scop retrogradarea Europei pe o poziție secundară, în eșalonul inferior al țărilor lumii. Acest lucru nu este acceptabil pentru mine ca european și nu este permis între țări care, chipurile sunt aliați NATO și parteneri strategici.

Mă întreb ca român ce ne așteaptă. Dacă SUA tratează așa Europa la ce să se aștepte România? După Groenlanda ce teritorii vor mai fi absolut necesare intereselor SUA și deci bune de controlat la modul colonial?

Este evident că Trump va încerca să spargă solidaritatea și așa fragilă a UE și să negocieze cu fiecare țară în parte, începând cu cei din est, mai expuși pericolului rus și deci mai sensibili la argumentul securității americane. SUA va promite multe țărilor estice pentru a determina o ruptură în UE. Eu nu cred că ar trebui să punem preț ca țară pe promisiunile SUA și cred că ar trebui să rămânem uniți și să negociem cu o singură voce, a întregului bloc UE. Pildele mai multor țări, ,,seduse și abandonate” de americani după același scenariu, (Vietnam, Irak, Afganistan, Ucraina) arată cât valorează promisiunile de securitate ale SUA, mai ales când ești o țară mică și interesul SUA pălește subit față de tine.

A sta uniți într-o Europa solidară este nu doar o chestiune de supraviețuire ci și o chestiune de onoare. Noi românii, o recunoaștem sau nu, suntem părtași la binele european de ceva vreme și nu ar fi frumos să nu fim solidari și când lucrurile nu mai merg chiar așa de bine. Apartenența la orice familie vine cu bune dar și cu rele, cu perioade de prosperitate dar și de recesiune. Trebuie să acceptăm asta dacă vrem să ne mai numim europeni. Oricum e clar că Pax Americana s-a terminat și că americanii nu prea mai dau doi bani pe noi europenii. E chiar timpul să reclădim, în sfârșit, o Europă unită, puternică și independentă. Dar aceasta este deja altă discuție.

Revenind la chestiunea zilei, ce nu înțelege SUA și omite în planul său agresiv este că Europa este o ,,damă veche”, unsă cu toate alifiile, care a văzut și trăit multe în milenii de istorie agitată. Cu siguranță mai poate înghiți și un Trump. E doar o chestiune de a rezista suficient, 4 ani mai exact. Trump va înțelege și el că adevărata putere a Europei nu este aceea a tehnologiei și a economiei ci aceea a rezilienței, a științei de a supraviețui istoriei, de a trece veacurile rele la fel cum le-a trecut și pe cele bune. La urma urmei, toată istoria SUA este doar o filă din istoria Europei și doar o notă de subsol în istoria Chinei. Acestea ar trebui să-i facă pe americani mai înțelepți, mai rezervați, mai prevăzători.