Nonsensul care unește

Alo, familia Streif?
Nu, ați greșit.
Nu cred. Am format cu atenție numărul: de trei ori zero patru, apoi patru cinci, cinci patru.
Da, numărul este corect. Dar nu e casa Streif. Abonatul cu acest nume a plecat și acum numărul este al meu.
Și dumneavoastră cum vă numiți?
Treaba mea cum mă numesc.
Dar familia, în fine, abonatul Streif unde a plecat?
De unde să știu eu?
Tocmai dumneavoastră ați spus că a plecat.
Sunteți ofuscat?
Sunt nedumerit și indignat.
Adică eu vă spun că numărul zero patru, zero patru, zero patru, patru cinci, cinci patru este acum numărul meu și dumneata ești ofus-indignat? Vă pun la punct de nu vă vedeți!
Ei nu, nu e cazul…
Așa credeți?
Domnule … eu trebuie să vorbesc urgent cu domnul, cu doamna sau cu domnișoara Streif.
Asta am înțeles de la început, Și credeam că v-ați dumirit că respectiva familie nu mai locuiește aici. Numărul corespunde fiindcă eu l-am preluat. Verificați vă rog în centrală.
Domnule, am mare nevoie să iau legătura cu oricare din numiții Streif, pricepi?
Mie nu mi-e greu. Însă dumitale îți este de-a dreptul imposibil să accepți că grupul Streif are (dacă nu trăiește în pădure, sau pe o insulă pustie) acum un alt număr de telefon.
Uite domnule dragă, necunoscutule amabil, aseară am vorbit cu madam Streif. Ce zici de asta?
La numărul ăsta cu zero patru?
Fără doar și poate!
Aseară, când?
Între reclamele de la ora 22:15 și cele de la 22:45.
Imposibil!
Ba e foarte posibil fiindcă la ora aceea am vorbit! Și nu a spus nimeni că “abonatul a plecat”!
Ai martor?
Cum adică?
Poate cineva să certifice că între reclame s-a vorbit la acest număr?
Desigur.
Cine?
Doamna Streif in persoană, nimeni altcineva.
Cum facem să dăm de dânsa?
Vedeți? Vezi? Ăți fi dumneavoastră, dumneata, tu, noul abonat, dar iată că în mod neașteptat ai devenit curios. Asta arată că ceva nu e în regulă și că ai intrat în posesia acestui număr după reclamele de la ora 22:45.
Nu, nu, nu e deloc așa. Am acest număr de telefon de aproape o lună.
Și atunci cum am putut eu să conversez și cu duduia Streif între reclamele de la 22:52 și cele de la 23:04. Mata, tu, unde erai?
Aici, unde să fiu?
Nu cumva tăifăsuiai în casă cu foștii proprietari? Poate tocmai atunci începuse mutarea matale în noua locuință.
Care nouă locuință? Eu nu m-am mutat nicăieri. Locuiesc pe aceeași stradă de aproape cincizeci de ani. Doar numărul de telefon e altul.
Eu sunt pe cale sa înnebunesc!
Observ.
Cât cinism… Am vorbit la acest număr ASEARĂ!!!
Da, dar nu aveți martori. Nu aveți! Asta ne deosebește, pluralul, iar eu sunt politicos! Numărul îl am de o lună și aseară între reclame nu a sunat nimeni.
Atunci cu cine am vorbit?
Cu madam Streif între reclamele care încep la 22:15, apoi cu duduia Streif când a început reclama de la 22:52. Dumneavoastră ați spus-o, nu eu!
Văd că vorbim aceeași limbă. Interesant! Îți dai seama că deși îmi ceri “martori”, recunoști cu exactitate cum s-au petrecut lucrurile? Mai negi că nu erai în casă cu foștii proprietari?
Eram la mine acasă, singur! Domnule, nu are nicio logică discuția asta!
Îți place reclama aia cu apa tonică sau o preferi pe cea cu lămâile fără coajă?
Domnule dragă eu găsesc fascinantă imaginea din reclama la sosul de muștar cu gust de ceapă verde. Între 23:46 și 23:50 se dă de obicei, dar nu o știu toți. E ora la care unii încep să picotească.
Iată că avem gusturi asemănătoare! Îmi placi nene! Deh, m-am lămurit cu familia Streif. Are alt număr de telefon.
Eu așa zic.
Îmi ești simpatic, domnule, cum te cheamă?
Fâșie, Armonícă Fâșie, Armonică cu accent pe i! Prelungirea Ferentari, colț cu Tunsu Petre.
Cum? Acolo locuiești ?
De cincizeci de ani, v-am spus.