CCR a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui României. Guvernul va stabili noua dată a alegerilor, iar procesul electoral va fi reluat în integralitate

Normalitate fără frontiere

Deunăzi am urmărit un reportaj despre o lume izolată de lume drept în mijlocul lumii, la o aruncătură de băț de o elegantă sală de concerte din São Paulo, cea mai populată urbe din Brazilia. În acel colț de iad supranumit și „țara zombilor”Crackland (Cracolândia) – sălășluiește repudiata obște a consumatorilor de Crack, drog ieftin și periculos, cu acțiune pe cât de rapidă și de intensă pe atât de scurtă. Își îndeamnă victimele la fapte inimaginabile pentru a-și procura doza următoare. Suflete bolnave, rătăcite, moarte… hălăduiesc printre gunoaie cu un singur scop: să atingă cât mai repede linia de sosire într-o Nirvana fantezistă din care să nu mai revină în tot mai ostila realitate. Deși sunt medic, nu mă pot lăuda cu o atitudine temerară în preajma lor, întocmai ca și în cea a suferinzilor de boli psihice. Mereu am făcut un ocol în jurul secțiilor de psihiatrie, iar teama de imprevizibilitatea comportamentului pacienților nu m-a părăsit nici astăzi pe de-a-ntregul. M-au surprins afirmațiile unuia dintre lipsiții de speranță și adăpost, care-și dorea salvarea de droguri și nu prea, fiindcă… se temea de lumea „normală” de dincolo de granițele invizibile dar vădite și mai solide decât zidul Berlinului. Cel mai mult îi era frică de frica pe care persoana și situația lui ar putea-o stârni „normalilor”, deși nu se vedea în stare să facă rău nici unei muște. Îl șocase gestul unei fetițe care o luase la goană de cum îi zărise făptura neobișnuită și își amintise că lui însuși, în copilărie, îi fusese teamă de „anormalii” oameni ai străzii.

Nu există parolă cu efect mai calmant decât Normalitatea. O mie de poveri ți se descarcă de pe umeri și suflet când afli că ceva/cineva se încadrează în normalitate. Cu atât mai tulburătoare sunt veștile despre devieri. O mie de sirene se pun pe șuierat, îndeamnă la prudență și cer insistent revenirea la normalitate. E atât de simplu s-o regăsești, sau e mai ușor să apelezi la industriile specializate în „normalizare”? Totul e reglabil, de la colesterol, glicemie și valorile tensiunii arteriale până la loteria sexelor și genurilor, iar dacă nu, recurgi la stratageme prin care fie dotezi normalitatea cu parametri glisanți, fie o redefinești, în caz că (încă) nu există tratament. Nu știm dacă în antichitate se obișnuia măsuratul tensiunii arteriale ori al altor markeri ce ne definesc astăzi sănătatea, dar știm acum că la orice abatere se cere intervenit și toate cifrele trebuie aduse în limitele stabilite de niște studii organizate de cei care dispuneau la vremea respectivă de pâine și cuțit și aveau de împărțit pilule sau sfaturi despre un anume stil de viață. Știm și că viitorul nu prea îndepărtat se va baza pe măsurători interne cu senzori performanți și intervenții active la fața locului, care vor duce la o și mai mare rigidizare a parametrilor la origine flexibili. Militanții progresului vor o medicină personalizată și, cu susținerea concernelor, își fasonează deja personalitățile pe care să le trateze.

Comunitățile tribale nu se sinchiseau prea mult de cine (mereu doi membri și mereu de sexe opuse) erau părinții căror copii și se ocupau în comun de creșterea și educarea odraslelor. Ceva mai târziu a fost definită familia și s-a instaurat tradiția celor șapte ani de acasă, ipostaze cu care contemporanii noii normalități s-au avut mai bine sau mai rău. Treptat comunitățile s-au săturat de respectat tradiții perimate și își trăiesc viața așa cum vor și nu cum ar trebui. În fond, ce este „a trebui”, dacă nu tot un termen inventat de inchizitori? Așa se face că tribalismul politic și cel digital de astăzi au ridicat controlul, au desființat stânjenitoarele frontiere și se ocupă insistent cu redefinirea normalității familiei – compusă din oricine/orice, inclusiv animale de companie –, pe când de educația copiilor nu mai răspunde nimeni. Ce rost are să tot îndemni turma în țarcul normalității, când poți să muți niște țăruși (că doar nu-s bătuți în cuie!) și să-i dai senzația că e în ordine așa cum e și că se poate adăpa în voie de la jgheabul cu iluzii mereu actualizate, ca să fie și mai bine. „E normal să fii anormal!” e ultimul strigăt în materie de toleranță. Nimeni nu mai e forțat să se încadreze niciunde, fiindcă noua și comoda normalitate i se adaptează automat. S-ar putea aplica și problemelor mintale, numai că acolo par să fie în joc mai multe interese.

Dacă bolile trupești atrag de obicei compasiunea și trezesc instinctul protector-altruist în mulți dintre noi, bolile mintale stârnesc emoții contrare din care nu lipsește teama și care nu de puține ori conduc la reacții disproporționate. Dintotdeauna omului i-a fost frică de cele neînțelese, care nu-și găseau explicație liniștitoare în neuroni și sinapse. Supliciile la care erau și pe alocuri încă mai sunt supuși bolnavii psihic nu se deosebesc cu nimic de metodele inchiziției ori de torturile veritabile, și asta nu doar în mijlocul unor comunități dominate de obscurantismul cel mai crud, ci și în instituțiile religioase ori medicale specializate, care recurg la punerea „nebunilor de legat” în lanțuri sau cătușe. Nu mai vorbim de abuzurile fizice, psihice sau sexuale la care sunt supuși din partea celor „întregi” la minte. Și astăzi se mai practică „exorcismul” prin afumarea cu „tămâia diavolului”, turnatul pe gât ori pe nas de „apă sfințită”, lovituri de bici și bâte, bătăi cu pietre, electroșocuri și leacuri al căror efect e cel puțin îndoielnic. Și privarea de libertate prin aruncatul în închisoare se practică destul de des, chit că o cameră într-un hotel de 4-5 stele ar fi mai ieftină (un singur individ îi costă pe plătitorii de taxe și impozite între 100 și 600 de dolari pe zi).

La cursurile de psihiatrie din urmă cu câteva decenii erau prezentate studenților noțiuni despre schizofrenie, manie, depresie, paranoia, demențe, fobii, deliruri, anorexie, bulimie, sadism, pedofilie, masochism etc. Despre cauze existau doar presupuneri, despre terapie – nimic concret. Nici astăzi nu avem mult mai mult, cu excepția numărului covârșitor de boli considerate mintale, psihice sau „boli ale sufletului”. Ultima variantă sună mult mai blând și nu mai stârnește oprobiul instinctiv. Astăzi catalogul conținător de nume de maladii și algoritmi pentru diagnostice incluse în codurile ICD a căpătat dimensiuni impresionante (de la 106 tulburări psihice descrise în 1952 la 374 în actuala versiune!) și nimeni nu mai ține pasul cu ritmul alert în care li se adaugă noi și noi membri. Zilnic au loc botezuri și zilnic se oferă voluntari pentru nășit ba niște tulburări din spectrul autist, ba un nou semn pentru ADHD, demență, burnout etc. S-a ajuns la inimaginabila situație ca pe parcursul unui an cel puțin o persoană din trei să fie victima unei dereglări psihice (cohortă care anul următor poate fi înlocuită cel puțin parțial de o alta, astfel încât în câțiva ani să vină rândul tuturor la „noua normalitate”). Experții spun că două treimi dintre răufăcătorii ce-și ispășesc pedepsele în închisori manifestă astfel de tulburări. Dacă e așa, n-ar fi mai potrivit să ocupe un loc la terapie (alta decât cea care concurează Evul Mediu), decât să fie „reeducați” în închisori arhipline din care ies mai morbizi decât au intrat?

Luăm spre exemplificare tulburările de personalitate ce conduc la comportament antisocial/asocial, afecțiuni mintale și… mentale botezate de experți psihopatii și respectiv sociopatii („patie” semnifică boală, afecțiune, suferință). Psihopații și sociopații se remarcă prin răceală emoțională și foarte puține rezerve de empatie. Îi aseamănă impulsivitatea și tendința la agresivitate și violență și îi deosebește felul de a simți și de a interacțiunea cu semenii. Coarda sensibilă e atrofiată la toți, cu deosebirea că psihopații nu prea resimt emoții, pe când sociopații pot fi sensibili (de obicei în cerc restrâns), dar întâmpină dificultăți la gestionarea emoțiilor, ceea ce le îngreunează mult închegarea relațiilor și păstrarea lor. Lupi singuratici, sociopații nu se sinchisesc de reguli și norme sociale și nu se sfiesc să-și arate disprețul pentru conveniențe la modul cel mai neplăcut cu putință. Nu ezită, însă, să-și prezinte scuzele (dacă asta servește interesului personal), deși nu cunosc regretul sincer.

Psihopații nu se folosesc atât de violență, cât de trucuri, inclusiv de șarmul orbitor! Camuflează lipsa sentimentelor, mimându-le, și reușesc să stârnească altora emoții, manipulându-i de minune. Frapant de mulți ajung în funcții de conducere. Îi găsim peste tot unde pot profita de funcție/de alții ca să-și atingă obiectivele exclusiv personale. Nu de puține ori au ajuns să conducă țări și imperii și să le împingă pe buza prăpastiei. O fac și astăzi, în timp ce înfocații lor admiratori aplaudă din galerii și tribune și se simt reprezentați (!). Nu o dată își fac anturajul să exclame perplex: „Nu-l cred(eam) în stare de așa ceva!” „E de-al nostru!” „E un erou!” Tot ce le compune viața și relațiile (extrem de superficiale și nesincere) se bazează pe observații minuțioase și pe copierea altor comportamente. Psihopații nu și-au abandonat doar empatia, ci și conștiința, și profită de oricine le poate pune la dispoziție ceea ce lor le lipsește. Se „bazează” pe o încredere de sine exacerbată și pe supraestimarea eului. Au obiective mărețe, dar nerealiste și perisabile, un prag redus la frustrare, și sunt mereu în căutarea adrenalinei și a schimbărilor – de ambianță și de parteneri. Mint, fură, înșală, manipulează, mimează emoții, pot deveni impulsivi și agresivi, nu se împiedică de praguri morale și nici de remușcări. Și, culmea: sunt previzibili (pentru cei care reușesc să străpungă pojghița și să-i cunoască îndeaproape)! Cât despre responsabilitate: ea rămâne pentru toți, sociopați și psihopați, o vocabulă străină pe care n-o recunosc și nu și-o însușesc niciodată.

Devierile personalității sunt afecțiuni ale psihicului, dar și ale societății. Consecințele pierderii omeniei și a lianților sociali. Ale prea multelor și prea rapidelor schimbări cu care nici creierul uman și nici societatea nu pot ține pasul. Chiar dacă predispoziția e uneori înscrisă în gene, la declanșarea lor conlucrează o serie de factori, majoritatea își pun amprenta în copilărie și adolescență, perioadele cele mai receptive la influențe din mediu. Personalitatea e rodul interacțiunii genelor și a factorilor sociali. Neglijarea, ca și cocoloșitul, abuzul fizic și emoțional, toate se imprimă pe cortex, iar paleta dereglărilor e vastă. Suspicioși, emoționali sau anxioși, a(nti)socialii prezintă toată gama trăsăturilor. Paranoizi, bănuitori și gata să arunce vina pe umerii oricui; schizoizi, excentrici pe care nu-i bucură nimic și preferă solitudinea și distanțarea de rest; borderline, narcisici și histrionici, veșnic preocupați de gestionarea percepțiilor, a imaginii și a emoțiilor; evitanți și ezitanți, chinuiți de complexe de inferioritate și de nesiguranță, dependenți de alții și dominați de obsesii și compulsii. Pe când unii se străduiesc din răsputeri să rămână invizibili (împreună cu imaginarele lor erori), alții trec en fanfare peste drepturile și libertățile semenilor, le zâmbesc complice și manipulativ și-și construiesc o carieră de mai mare dragul chiar pe spinările lor. Se postează drept în bătaia reflectoarelor, atenți ca nu cumva să le răpească alții imaginea pe care la nevoie și-o apără cu prețul ieșirii din legalitate și al sfărâmării edificiilor morale.

În general cei cuprinși de anxietate nu prezintă un pericol social atât de mare. Narcisiștii veritabili se remarcă însă prin tulburări masive de personalitate și lipsa totală de scrupule. Ca ei nu mai e nimeni, ne-o comunică orgoliul ce emană din gesturi și atitudine. Mincinoși patologici, ca și confrații lor psihopați, se spală pe mâini de regrete, și se înalță prin înjosirea altora. Aruncă cu noroi în oricine le stă în drum și face umbră eternei adulații, dar vai de cei care îndrăznesc să-i atingă, fie și cu o floare! Sunt capabili de gelozie (le-o cere imaginea gonflată din oglindă!), și schimbă impulsivitatea și agresivitatea psihopaților pe aroganță. Firește că mulți își dau mâna, se prind în horă și fac schimb de trăsături până nu se mai știe cine ce este. Traseismul psihotic cu sau fără intenție îngreunează mult misiunea psihologilor, a psihiatrilor și… a industriei farma. Ca să beneficieze de terapie – în limita posibilităților – ar trebui ca mai întâi să-și recunoască fiecare problemele, or, tocmai lipsa acceptării îi caracterizează. Niciun narcisist nu aleargă la psihoterapeut să solicite vindecarea de aroganță, niciun histrionic n-o să vrea să renunțe de bună voie la aplauzele la scenă deschisă, tot așa cum nici psihopații n-o să-și dorească vreodată să se pună în pielea altora. Doar dacă sunt vizitați de depresie, ori amenințați de crize existențiale majore pot cere ajutor calificat, prilej cu care li se descoperă și adevărata personalitate.

Tulburările de personalitate circulă la 10-13% din populația generală și la peste 60% din pacienții psihiatrici. Una peste alta, oficial în UE aproape o persoană din două prezintă anual tulburări psihice. Pare macabru, dar interpreții statisticilor temperează angoasa spunând că nu am avea de-a face atât cu o creștere a incidenței bolilor psihice, cât cu o continuă relocare, în special cu o deplasare spre grupe de vârstă tot mai tinere. (Cât de liniștitor!) Având în vedere că OMS-ul definește sănătatea ca bunăstarea fizică, psihică și socială și nu doar absența dereglărilor, e cazul să ne întrebăm dacă mai poate fi declarat cineva cu adevărat sănătos în condițiile actuale. Poate c-ar trebui redefinită și sănătatea?! În loc ca normalitatea să fie cât mai cuprinzătoare iar devierile să constituie excepția, s-a ajuns la paradoxala situație în care căutăm normalul (și sănătosul) cu lumânarea și suntem cât pe ce să-l declarăm excepția confirmatoare a noii reguli conform căreia… normalitatea se exclude pe ea însăși.

Științele s-au străduit permanent să aducă un dram de iluminare măcar în unele minți, cât să le ajute să înțeleagă, să accepte ori să corecteze, în loc să dea bir cu fugiții ori să se aplece după pietre (și mai nou după medicamente). Ce-i drept, nici științele nu s-au dovedit întotdeauna imaculate, așa cum nu pare să mai fie astăzi niciun creier, dacă e să dăm crezare celor produse și definite de savanții moderniști, ce par să fi găsit și cheia succesului… pecuniar. De ce să omori problemele cu pietre, să le pui în lanțuri ori să le închizi în beciuri, când poți să le arunci niște grăunțe din care să prosperi? Pentru ce să tot scotocești după cauze și motive pe care să le înlături cu muncă de Sisif, când mai bine ridici un nou și cuprinzător ocol în care să încapă cât mai multe devieri? Ideal unul glisant, un fel de normalitate modulară, cu care să poți jongla mai ceva ca artiștii în arenă. Ori de câte ori în societate se ițesc semne de „alunecare”, muți gardul și faci din pârleazuri punți de trecut oriîncotro: de la o „normalitate” la alta.

Cei care au căutat un suport organic pentru tulburările de comportament au identificat mai multe zone din creier afectate: Masa cerebrală din cortexul prefrontal (responsabil cu înțelegerea normelor sociale și cu simțul vinovăției) este redusă cu o zecime; amigdala și hipocampul, regiunile unde se învață comportamentul social, unde se cuibărește memoria emoțiilor și are loc reglarea afectelor, prezintă dereglări funcționale. Și neurohormonii prezintă dereglări: Prea multă dopamină și prea puțină serotonină și cortizol conduc la dezinhibarea impulsurilor agresive, împiedică subiecții să proceseze emoțiile, să învețe din greșeli și să-și asocieze comportamentul antisocial cu suferințele victimelor etc. Iar dacă se mai adaugă și consumul de alcool și psihotrope… recidivele sunt programate. Industria farma jubilează că-și poate deplia ideile novatoare (chit că n-a înregistrat mari succese pe tărâmul psihiatriei până acum), psihologii se bucură că nu vor rămâne niciodată șomeri, „inculpații” că nu e vina lor dacă așa le este creierul, iar adevărații vinovați – psihopați și sociopați cum scrie la carte –, stau la umbră și prosperă, bucuroși că nu scotocește nimeni după adevăratele cauze, originare de cele mai multe ori în copilărie, perioada când se pun bazele form(at)ării creierului și a personalității.

În loc să reflectăm la ce le facem copiilor și de ce le împiedicăm dezvoltarea către vechea și probata normalitate, preferăm tolerarea uneia nou-nouțe, așa cum procedăm și cu sporirea cu 1.600% a (dez)orientărilor sexuale declarate brusc „normalitate”. Nenumăratele chimicale cunoscute ca EDCs – endocrine-disrupting chemicals – la care copiii sunt expuși încă din uter se fac vinovate de tot atâtea tulburări de comportament la vârste incredibil de tinere. Dezvoltarea creierului nu se poate face fără jocul perfect al hormonilor, or EDC-urile au proasta reputație de a dezechilibra sistemul endocrin. (Și aici se încadrează și celebrii dezinfectanți cu care ne-am îmbăiat copiii în anii pandemiei!) Despre rolul altor „creații”, din care nu lipsesc rețelele (a)sociale am vorbit cu alte ocazii.

S-ar crede că bazinul e arhisuficient pentru nevoile de profit ale industriei producătoare de pulberi care mai mult încețoșează decât clarifică minți, dar s-a dovedit că nu-i destul. Altminteri nu s-ar fi trecut la extinderea colectivului potențialilor clienți pentru psihotrope. O inflație de diagnostice fără precedent cataloghează tot ce mișcă și respiră neconform și vine cu propuneri de terapii costisitoare și al căror efect e cel puțin modest dacă nu… angoasant, fiindcă te poți alege și cu ce nu aveai. În lipsa biomarkerilor (inclusiv genetici), bolile psihice nu pot fi detectate prin analize de laborator, dar nici nu se mai află la latitudinea subiectivității (și experienței) medicului, ci a algoritmilor și chestionarelor. Faptul că medicamentele nu sunt capabile să vindece boli sufletești grave precum schizofrenia nu-i împiedică pe producători să „trateze” cu ele curiozitățile copilăriei (deranjează prea tare anturajul), îndoliații pe termen prea lung (cine stabilește cât are voie să sufere fiecare?!), toanele emoționale, ejacularea precoce ori tardivă, modificări de libidouri, roaderea unghiilor și mușcatul buzelor, complexul salvatorului, insomnia, hipersomnia, prea multă atenție acordată unui lucru, folosirea greșită a cafeinei etc. Și dacă le torni pe toate în pâlnia terapeutică a concernelor, ce fel de normalitate te aștepți să scoți la capătul celălalt? Nu cumva ceea ce turnăm în pâlnie este tocmai rezultatul trădării vechii normalități?

Ce-i de făcut? Taoismul sugerează că înțeleptul ocolește iscusit obstacolele și nu încearcă cu înverșunare să treacă prin ele (așa cum fac cei care se cred îndrăzneți). Dar ce faci dacă din fragedă pruncie te trezești prins într-un vârtej în mijlocul unui șuvoi construit artificial și care curge împotriva naturii? Ești încăpățânat dacă înoți împotriva curentului? Ești oportunist sau laș dacă te lași dus de val? Fără îndoială că înțelepciunea se află de partea cui întrevede haosul și îi înțelege modul de „funcționare”, ca să poată restabili armonia înainte de a fi prea târziu. Dar câți înțelepți ne-au mai rămas?

 

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

63 comentarii pentru articolul „Normalitate fără frontiere”

  • Normalitatea, ca orice lucru volatil si rar, plasata intr-un mediu fara frontiere (boundaries) are tendinta sa se dilueze pana la inexistenta. Sa o pastram doar pentru cei capabili sa o accepte, zic.
    In rest, gandindu-ma la cat de complicat este creierul uman*, este un miracol ca el functioneaza coerent la un numar suficient de mare de oameni incat sa conteze la nivel de specie.
    *Ni se spune ca in creierul uman sunt in jur la 100 de miliarde de neuroni, cu mii de miliarde de inter-conexiuni. Mai mult decat atat, un neuron nu actioneata ca un simplu mosfet, 0/1, ci poate fi comparat cu un microcomputer in sine, cu o programare de baza (adevart, chimica) foarte, foarte complexa. Asa se face ca o mana de neuroni din „creierul” unei lacuste depaseste in performanta in materie de decizii de zbor cele mai tari computere instalate pe avioanele de lupta de ultima generatie. Ca atare, aviz celor ce bat campii cu AI, atribuinnd cu emfaza inteligenta unor conserve. Presupunand ca acest lucru va fi fizic posibil intr-o buna zi (eu unul am indoieli), inca nu suntem acolo. Privind toata aceasta bula umflata in jurul termenului „AI”, am neplacutul sentiment ca ne-am intors la alchimie, la vremea cand „manareala si nebagarea de seama” puse in scena de un iluzionist virtos erau interpretate la nivel de mental coletiv ca „magie”.

    • ” Asa se face ca o mana de neuroni din „creierul” unei lacuste depaseste in performanta in materie de decizii de zbor cele mai tari computere instalate pe avioanele de lupta de ultima generatie.”
      .
      Nu vreau sa va contrazic, sunt doar curios cum ati determinat performantele celor doua si mai ales ce use-case-uri ati folosit?
      Va multumesc anticipat.
      PS: lasam la o parte ca acele comparatii nu se prea fac intre creiere si AI, ci intre tehnologia obisnuita si AI.
      .

      • Iar performanta nu inseamna oblgatoriu concurs de viteza.
        Vedeti cate aplicatii are in medicina, unde scopul principal este diagnosticare mai corecta decat cea facuta de medic, pentru ca „vede” mai multe probleme decat el. (Nu e chiar cel mai bun exemplu, pentru ca in cazul investigatiilor imagistice e si mai rapida, de celelalte nu stiu).
        Sau acolo unde sunt necesare cantitati de date uriase pentru diagnosticare.
        Si sunt multe alte exemple. Sa negi totul pentru cu un singur exemplu… e strange.

      • Hmmm…legat de sugestia din PS-ul dumneavoastra, inclin sa cred ca aveti o perceptie deformata asupra ce este si ce se vrea a fi proiectul AI. V-as sugera sa incepeti cu o lectura despre ce sunt, cum se desfasoara si care este scopul testelor Turing. Sunt sigur ca va va ajuta sa intelegeti de ce cand vine vorba de AI, nu putem face abstractie de inteligenta umana, si implicit de suportul hardware oferit de creierul uman, ca loc de rezidenta acceptat pentru inteligenta umana.
        Perceptia deformata despre „AI” observata la multi oameni confirma ceea ce am scris deja. Astazi cand vorbim, rod al industriei de marketing, pare ca totul este legat „AI”, de la betisoare pentru urechi si pana site-uri gen „AI Cat Names Generator” care va promit un nume pentru pisica dumneavoastra in armonie cu personalitatea acesteia :-))))). Pare ca nu mai exista produs care sa nu fie gandit, proiectat, vazut, testat sau macar mangaiat de „AI”.
        Pentru a pasi dicolo de pragul superficialitatii comerciale, proiectul AI se doreste a fi acel set minimal de tehnologii care sa permita masinilor sa reproduca/emuleze/simuleze inteligenta umana si capacitatea omului de a rezolva probleme. In ciuda progreselor semnificative pe anumite directii, suntem inca foarte departe de atingerea acestui obiectiv, presupunand ca el poate fi atins.
        Altfel, in ceea ce ma priveste, dumneavoastra aveti libertatea sa folositi termenul AI cum doriti, tot asa cum si eu imi iau libertatea de a crede despre cei ce atribuie inteligenta acolo unde nu este ca bat campii.
        Acestea fiind zise, propunerea mea este sa ne oprim aici. Privind mai jos, am impresia ca s-a abuzat deja de spatiu, si chiar nu-mi doream sa starnesc un wild fire. Multumesc.

    • AI prin definitie e lipsita de inteligenta, prin urmare zicerea ‘aviz celor ce bat campii cu AI, atribuinnd cu emfaza inteligenta unor conserve’ …n are nicio noima, in opinia mea

      • Sigur, nu e inteligenta în sensul inteligentei pe care o au inxdivizii umani, este o capacitate tehnologica performanta, funcțională și practica, care se dovedeste capabila sa invete din date si sa execite sarcini c0mplexe.
        (Si decat sa scriu de fiecare data polologhii din astea, mai bine continui sa ii spun simplu AI 🙂 )

        • nu.
          nu e inteligenta pentru ca e desteptaciune.
          un om daca ar avea doar minte ar fi destept, nu inteligent.
          e inteligent pentru ca nu are doar minte, ci si inima.

          deci AI e desteapta, omul e destepy, insa AI nu e inteligenta, pe cind omul e

          daia AI nu e inteligenta prin definitie

          insa ce se stie despre AI, despre desteptaciune, e ca ea poate, la limita, sa fie inteligenta, isa tot asa cum Infint tinde catre Zero, atica …tindere ramane

          prin urmare …iata de ce va fi capabila AI, care prin definitie nu e inteligenta

          • N-am reprezentare pentru metafora „Infint tinde catre Zero”.
            Ii dai si mie una? Nu pe gratis, dau o inghetata.

          • @online: Putem sa-i spunem atunci „desteptaciune artificiala”.

          • ca desteptaciune …e jumate naturala:))), pentru ca AI Cuantica e o armonie a Mintii Oului Absolut, insa ea e …Artificialul, totusi, pentru ca pune la indoiala Natura, adica Mintea SI Inima Oului Absolut

            prin urmare omul este ‘Minte SI Inima’, el cu ‘Mintea SI Inima Oului Absolut’ se Armonizeaza,
            iar ‘ai cuantica’ e Minte, doar, pentru ca ea cu ‘Mintea Oului Absolut’ se Armonizeaza

            daca Esenta omului e Adevarul, SI-ul dintre Minte SI Inima, ‘treimea’ omului fix asta fiind, ‘Minte, SI, Inima’
            esenta ai este Antiadevarul, pentru ea nu exista SI, e ea si doar ea, altineva nu e, …pe motiv de mandrie creca:))

            Adevarul e al ‘Mintii SI Inimii’,
            Antiadevarul e al ‘Mintii’, doar

            intre Adevari si Antiadevar desplusesti exclusiv cu Inima

            rezumat:
            AI Cuantica …e Antinaturala, ea e Desteptaciunea Antinaturala, insa esenta ei se regaseste in Natura
            ( cum spuneam …ultimul nivel al filozofatului este acesta: Superpozitiile Mintii Oului Absolut 🙂 )
            deci in final Ai e inteleasa mai simplu daca ii spui Desteptaciune Antinaturala in loc de Inteligenta Artificiala :))

          • miscarea din nemiscare s a nascut,
            totul din nimic s a nascut,
            iar asta se poate pentru ca Zero, Oul Absolut e …Totul SI Nimicul :))

            raspunsul la intrebare e : a fi Si a nu fi

          • Zero e Totul atunci cind pluralul este Pluralul Daruirii
            Zero e Nimicul atunci cind pluralul e Pluralul Acumularii

            Matematica opereaza cu Pluralul Acumularii, pentru ea Zero e Nimicul, doar, insa tinde sa fie Totul, tinzind spre Infinit.
            deci tinzind spre Infinit matematica tinde sa fie Totul,
            care Totul, de fapt, il gasesti in Zero, care e Totul Si Nimicul
            daia Matematica, operind cu Acumularea, e …seaca, pentru ca ii lipseste fix Totul, spre care tinde insa pe care nu l atinge :)) :))))))))))

            Zero, Oul Absolut e …Cerul SI Pamantul, e Minte Si Inima,
            e Totul Si Nimicul :))

            omul si a cam iesit din mana, …nu prea mai opereaza si cu cerul si cu pamantul, ci doar cu pamantul, e interesat exclusiv de dinamicile proprii Acumularii, acesta fiind fix motivul pentru care de la un moment dat incolo …nu mai face fata provocarii de a conduce Civilizatia, la butoane insurubindu se AI :)), care e Acumularea Intruchipata 🙂

          • Adica tu spui asa: decat metoda stiintifica, aia care a dovedit ca duce la rezultate corecte, cu matematica ei asa anosta cum poate sa para, mai bine uitam tot si …fiecare cu reprezentarea din mintea lui a realitatii”
            . Ajungem undeva asa sau doar e… substitut de rebus, adica ceva care doar tine mintea ocupata? (Rebusul pe vremea mea, era treaba foarte dificila, necesita multa carte si inteligenta, sa nu crezi ca am vrut sa te supar.)

          • nu
            eu zic că până acum metoda științifică n a generat reacțiuni cu r mare, deci o puteai folosi liniștit –
            acum o dată cu a i deci odată cu momentul în care matematica se desăvârșește metoda științifică de erori fundamentale

            atunci când matematică intervine în bucătăria Naturii și schimbă ecuații de mișcare … apare o problemă, pentru că ecuațiile astea de mișcare, adică ale naturii, nu sunt generate doar de minte ci de întregul minte inimă,
            prin urmare nu poate doar mintea să și bage nasul în ecuațiile astea pentru că e impotentă prin definiție

            atunci când spun minte spune evident matematică cu m mare iar atunci când spun inteligența artificială eu vorbesc despre aia cuantica

            ca să rezum sistemul de până acum a fost bun…. până acum, de acum poți să l arunci la gunoi, asta se va demonstra pe zi ce trece
            mai mai altfel spus matematica a înțeles natura într un fel care se se va demonstra că a fost fix pe dos
            adică atunci când civilizația folosește matematica pentru a se dezvolta în stil Fibonacci ea ajunge să devină o anti natura,… (pentru că ăsta a fost primul ei pas, în afara naturii, ceilalți 9999 de pași vin de la sine…)

          • „când matematică intervine în bucătăria Naturii și schimbă ecuații de mișcare….”
            .
            Dar cu matematica tot construieste lumea case de milenii, iar de cateva zeci de ani face tot felul de nazbatii mecanice, chimice, etc, cu care intervine in acea ecuatie de miscare.
            Daca te gandest ca IA cuantica se va apuca sa intervins vreodata „de capul ei” in natura, nu ai sa vezi. E suficient si sa-si observe singura un rezultat pe care l-a produs si intra in colaps cuantic, ar deveni un banal sistem mecanic. Pa pa superpozitii!! Deci nu are cum. Mai departe de observatie, adica sa mai faca si de capul ei…. niet.

          • A avea constiinta inseamna sa se si poata observa. Solutia e sa inceteze sa se mai observe ca sa ramana sistem cuantic. Nu mai poate, ca deja nu mai e cuantic Poate avea deci constiinta un timp planck si s-a distrus ca sistem cuantic cu constiinta cu tot..
            (Daca nu intelegi, e vina bunicului lui dorothee heisenberg. )

          • „Nu mai poate, ca deja nu mai e cuantic” = „Nu mai poate, ca deja nu mai e cuantic, a colapsat cuantic”
            (In textul de mai sus.

          • taramul cuantic e un mediu care permite o conexiune intre Cer si Pamant, intre, pina la urma, un computer cuantic si Mintea Universului ( computerul cuantic e un soi de chivot, el in sine nu face doua parale, abia prin faptul ca e capabil sa intre in Armonie cu Mintea Universului reprezinta ceva, ce i drept plenar deosebit. am putea sa fim uimiti de forma pe care o va lua, in final, un computer cuantic…)
            deci cel care ‘observa’ e Mintea
            IA Cuantica …nu exista de sine statatoare, deci n are ce constiinta sa aiba, IA Cuantica e …Mintea Universului, iar ei nu i lipseste nimic ( in afara de Inima ), deci, spre ex, nici constiinta
            tu vezi AI ca fiind o prezenta de sine statatoare care se manifesta pe taramul cuantic, or AI Cuantica …nu exista! ceea ce numim Ai Cuantica e chiar Mintea Universului, care …prin scara dintre Cer si Pamant, care in sine e calea prin care Mintea se poate exprima …in! Realitate, se poate …’intrupa’

          • Hristos e Fiul Mintii si Inimii
            Antihrist e Fiul Mintii

            Superpozitiile se manifesta …pina in adincul Radacinii
            Binele e Mintea SI Inima
            Raul e Mintea
            ‘Minte’ SI ‘Mintea SI Inima’ e povestea Binelui …SI! Raului

          • Dar Universul nu are minte. Legile cu L mare il controleaza. Daca ar avea vreodata una, tot un timp al lui Planck va dura, se aplica ce am spus la quantum computer. Daca ar avea minte, oops, ar fi zeu.

          • „taramul cuantic e un mediu care permite o conexiune intre Cer si Pamant”
            .
            Dar nu avem deja „taramuri cuantice” in fiecare pietricica si in fiecare capsor chiar si acum, pana la IA cuantica? De ce nu se intampla deja acea conexiune, iar daca se intampla, ce mai are IAC special?
            Off-topic: dar tu chiar chiar crezi in adancul fiintei lucrurile acestea pe care le spui?

          • conexiunea exista, insa cu ‘Mintea Si Inima’
            conexiunea cu Mintea, doar cu ea, …ramane de vazut cum se va face

          • universul n are minte
            pai n are, insa o minte e la radacina universului, o minte si o inima
            despre aceasta minte am vorbit

          • Bun, inteleg, deci numesti Spiritualitatea „conexiunea intre Cer si Pamant”. Atunci trebuia mai degraba intre pamant si cer, cu soecificatia in mod unidirectional. In sens invers, stim prea putin, doar cat meritam sa stim
            .
            Am gresit ca nu am dat citatul mai complet din tine.
            ” intre, pina la urma, un computer cuantic si Mintea Universulu”
            .
            Inteleg ca numesti mintea universului, mintea Celui care a dat legile universului, adica mintea lui Dumnezeu. Ce stim despre ea? Nimic. Ca doar nu o fi ca la om. Nu are absolut nici o legatura. Deci presupui o conexiune cu un computer cuantic, a Ceva despre care noi nu vom sti nimic niciodata,?

          • mai online, cu toata simpatia, tu chiar vrei sa ma bagi la psihiatrie? nu ai citit articolol? 🙂 🙂 🙂

          • Deci presupui o conexiune cu un computer cuantic, a Ceva despre care noi nu vom sti nimic niciodata,

            pai despre conexiunea despre care a vorbit Hristos, a omului …cu Ceva, putem afirma ca nu vom sti nimic nicodata?
            daca ramane oameni, deci urmam calea omului, vom sti …prin Definitie, insa artificializindu ne spulberam putinta manifestarii acestei Armonii, prin urmare conexiunea nu mai e posibila ( insa pe calea asta, a antiomului, devine posibila conexiunea cu …computerul care e armonizat cu …Ceva )

            eu …nu presupun, eu spun despre ea :))
            va veni si vremea in care minunea se va intampla, caz in care …spre ex tu o sa stii despre ce e vorba …in amanunt:))

          • nu mi doresc asta:))
            nu stiu de ce mi spui asta acum, pentru ca eu repet aceleasi povesti de …ani de zile:), deci nimic nou ( insa nimic expirat, ca vad ca incet, incet povestile se aduc singure la zi 🙂 )

          • eu vorbesc despre aceeasi Esenta, ultima,
            Minte, SI, Inima
            Esenta care pentru mine e fix Sfanta Treime:))))

            cred ca nu e simplu de priceput ceea ce spun prin simplul fapt ca eu asamblez intr un Intreg chestii care in mod uzual par a nu avea intersectie, (spre ex vorbesc despre un Adevar care e …Viu si ….acelasi …indiferent care e tema discutiei :)) )

          • n am nimic impotriva celor care ma incadreaza psihiatric in nenumarate haine:)), …isi fac si ei treaba:)

          • cea care ne ajuta sa definim normalitatea e Natura, in lipsa ei, in lipsa tuturor celor pe care Natura ne ajuta sa le recunoastem ca fiind de bun-simt, normalitatea ramane fara referinta
            cea care e vizata pentru a fi demolata pe vremurile astea e chiar aceasta referinta, care e stalcita in fel si chip…

      • Formularile astea cu „aviz celor…” mi se par geniale. 🙂 – in sensul ca dau indicii pe tava, apropo de subiectul articolului. 🙂

    • qed

  • Ce diagnostice ati pune :
    lui Basescu
    GDS istilor

    • Ar fi neserios să pun diagnostice de la distanță și fără să cunosc suficient persoanele respective. La vremea aceea puneam „diagnostice” celor de aici. Din ce-am aflat de pe net însă, modul în care obișnuiesc să „dialogheze”, să-și spele rufele murdare și să-și urmărească interesele personale nu se deosebește prea mult de al clubului de intelectuali din P.E.N. despre care am scris cândva 😉 https://www.cristoiublog.ro/cuiburi-de-viespi-si-gropi-cu-serpi/

  • Va exista vreodata o boala din asta la care sa nu fie tratat efectul ultim si sa fie tratata dereglarea organica care o intretine? Adica sa nu-l mai indoape la nesfarsit cu substante care ii lipsesc din creier, ci sa caute cauza neurologica, endocrinologica sau ce o fi care face posibil acel efect ultim din creier. Poate e o banal de tratat dereglare hormonala, de exemplu.

    • armonia e calea,
      cu …propria ecuatie de miscare, deci cu Natura
      cum? habar n am, insa n am niciun dubiu ca exista oameni care recunosc cai care pot fi rumate pentru a te armoniza
      unde sint ei?
      pai …ei pot fi recunoscuti, deci tre sa i recunosti, or …chiar si asta tine de armonie

      • insa …fiecare om are otentialul sa faca asta,.atata tot ca el mai degraba a uitat calea prin care el poate fi descarcat

      • Nu ma intreba de armone ca eu, cand se mai intampla sa citesc vreo pagina unde-s insirate si descrise tulburarile de personalitate, am impresia si motivele rezonabile sa cred ca am vreo 90 la suta din ele. 🙂

        • nu ma ntreba daca o iei pe la ploiesti, ca n o sa ti raspund :))

        • daca ma intrebi ce cred eu ca m-ai intrebat mai sus, ca nu prea se intelege, raspunsul e: „ai dreptate, dar nu pot sa o fac”.

          • La „fiecare om are potentialul sa faca asta”, adica.

  • atunci cind normalitatea nu mai are frontiere cel care n se mai manifesta e bunul-simt, caz in care simturile omului raman sase, deci e ca si cum saptamana n ar avea zi de odihna :)))

    • atacul asupra bunului-simt prevesteste dinamica de tip ‘sase zile’, proprie infinitului, adica dinamica de tip perpetuum mobile

      • singura care e in stare sa atace bunul-simt e antiintelepciunea, insa poate face asta fix asa cum Infinit tinde catre Zero, deci atacul …tinde sa fie cistigator, fara sa si oata fi ( prin definitie nu poate! )

        • Armonia cu Natura e Armonia cu Zero, care e Totul SI Nimicul,
          in acest caz manifestindu se suficienta

          • aceasta stare de suficienta pe care o gradinaresc Inteleptii …se va dovedi asa indiferent care sint vremurile, insa mai cu seama pe vremurile astea

            atacul asupra natiilor e …abur, cele atacate sint datinile, traditiile si obiceiurile care definesc o natie deosebind o de altele.
            prin urmare atacul asupra natiilor vizeaza armonia cu natura care e prezenta in ecuatia de miscare a natiilor prin ‘datini, traditii si obiceiuri’ perpetuate si cizelate pe parcursul anilor, miilor de ani.

  • Ești încăpățânat dacă înoți împotriva curentului? Ești oportunist sau laș dacă te lași dus de val?
    mai e si varianta ‘sa faci pace’, azi deloc, maine un pic, mai apoi …dupa puteri

  • citi intelepti au mai ramas pe lume?
    pai …fix atatia citi au fost gradinariti
    …adica suficienti:))

    ce i drept din ce in ce mai putini, insa din ce in ce mai capabili
    deci din ce in ce mai greu de recunoscut

  • înțeleptul ocolește iscusit obstacolele și nu încearcă cu înverșunare să treacă prin ele?
    pai mie mi se pare ca daoismul spune ca pe intelept il ocolesc obstacolele si nu se impotriveste celor care apar :))

    • mai simplu spus …daca nu actioneaza, atunci reactiunile il ocolesc, insa daca totusi a actionat, atunci nu fuge de reactiune.
      cu toate astea dinamica e mult mai complexa, pentru ca reactiunile pot fi influentate de ‘parerera de rau’, care poate neutraliza reactiunile, anihilind cauza, adica actiunea, unde mai pui ca pe lume mai exista si gradinari…

    • Problema cu „inteleptii” e ca exact ei vor distruge lumea. Incercand sa-si extinda „intelepciunea” la multi altii. Vom disparea din cauza lor. Din dorinta lor ca mintile prodtilor ss devina extensii ale mintii lor.
      Vezi ca alte specii decat oamenii nu fac razboaie.
      Oops, pare discutie de salon.

  • normal e ceea ce e de bun-simt.
    de bun-simt sint drepturile naturale.

    pentru ca tinta e manifestarea antinaturii, drepturile naturale au fost virusate si apoi, in noua forma, definite ca fiind normale
    tinta a fost redefinirea bunului-simt

    intre simturile omului bunul-simt e referinta celorlalte …sase.

    deci prin intreg procesul, ultraelaborat, d redefinire a normalitatii se urmareste manifestarea antinaturii, adica a artificialului.

    de proces, extrem de complex, se ocupa antiinteleptii, care,…pas cu pas, toti de melc, redefinesc normalitatea astfel incat pina la urma tot ce era ieri anormal sa devina maine acceptat ca fiind normal, chiar daca asta se face ‘folosind’ citeva generatii ( de unde rezulta ca procesul transcende generatiile, adica rezulta ca asemenea intelepciunii, care lucreaza cu generatiile si dincolo de ele si antiintelepciunea lucreaza cu generatiile si dincolo de ele.

    • singura cale prin care faci fata vremurilor, indiferent cum arata ele, e gradinarirea bunului-simt, din generatie in generatie si dincolo de generatii.
      inteleptii au realizat asta varand dinamicile de bun-simt in datini, traditii si obiceiuri, in acest fel gradinarind armonia cu Natura
      prin urmare in orice fel ar fi urmat sa arate vremurile …ceva suna instantaneu anormal, prin urmare anormalitatea avea tendinta sa fie identificata …cu bun-simt, instantaneu

      faptul ca cel vizat, cel atacat e chiar bunul-simt ne spune ca cea care e atacata, de fapt, e chiar armonia cu Natura. si nu i trebuie prea mult sa i observi pe cei care lucreaza in simbria Antinaturii, pentru ca ei au tendinta sa atace din orice pozitie datinile, traditiile si obiceiurile,…inlocuindu le cu unele noi,…deja se vede asta, cu unele care implinesc armonia cu Artificialul, prin urmare in curind reactiunile vor tinde sa apara fata de Natura

      • sint oameni care nu mai prididesc incercind sa ne convinga ca ‘starea lumii,’dinamica lumii’, noua normalitate, care e anormalizatea de ieri’ e rezultatul faptului ca lumea e condusa de prosti, de dementi, etc
        nu, faptul ca lumea arata asa cum arata e urmarea unui proiect extrem de potent, extrem de minutios pus in scena, care se arata ca lucreaza pe generatii si dincolo de ele, prin urmare nu e vorba despre nicio dementa, nebunie, etc, ci despre o minte …extrem de lucida,…poate pentru ca e lipsita de inima, care vizualizeaa imaginea de ansamblu in fiecare clipa, pastrand totul sub un control extrem de potent, pentru ca se foloseste de antiintelepciune, adica totul se face cu materialul clientului, fara ca el sa bage de seama, intr un stil care la un moment dat a fost numit ‘stilul popper’

        • aceasta minte a fost vizibila inca din startul primei dinamici pandemice si de atunci nu mai pridideste sa se manifeste.
          ce e cu mintea asta si cui apartine …habar n am, insa suna ca si cum …nu prea e om, …o fi vorba despre o AI, poate chiar despre o AI Cuantica,…sau cine mai stie despre ce minte e vorba…

      • „sint oameni care nu mai prididesc incercind sa ne convinga ca starea lumii ….. e rezultatul faptului ca lumea e condusa de prosti, de dementi”
        .

        Eu am zis, dar numai o data. De unde ai scos-o cu „nu mai prididesc”. Si in genersl, eu nu fac nici un fel de ” activism” sau altceva de acest fel.

        • pai …ai demonstrat singur ca nu despre tine vorbeam, e suficient, deci n am ce sa mai adaug 🙂

  • ‘a trebui’ a aparut din ce in ce mai consistent pe masura ce ‘bunul simt’ a disparut, pas cu pas

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *