Nu cred că PSD va încheia o alianță electorală cu alte partide pentru parlamentarele din decembrie 2020

Joi, 10 septembrie 2020, a avut loc ședința Consiliului Politic Național al PSD. Relatările presei despre acest moment (e a treia oară după Congres cînd se reunește acest organism în ședință la nivel central) au ținut-o langa cu poreclirea noului organism de conducere colectivă drept fostul Comitet Executiv Național. Nici vorbă de așa ceva. Potrivit Moțiunii cu care a cîștigat alegerile interne la Congresul din 22 august 2020, Consiliul Politic Național nu e Maria dinainte de congres cu altă pălărie. E un for de conducere colectivă, definit astfel în Moțiunea lui Marcel Ciolacu:

„Reconstrucţia forului decizional executiv – Deciziile majore ale partidului care trebuie luate în intervalul dintre două congrese vor fi stabilite în cadrul CPN, din care vor face parte preşedinţii organizaţiilor judeţene, dar şi preşedinţii de consilii judeţene şi primari, întrucît aceştia au legitimitate populară şi sunt în contact direct cu alegătorii, fiind deci în măsură să fundamenteze deciziile partidului pe baza așteptărilor reale ale cetăţenilor.”

Noul organism se vrea for de colectiv decizional între Congrese. Se deosebește de Comitetul Executiv Național prin includerea între membri și a primarilor .

Am ținut să fac aceste precizări nu din motive de acuratețe profesională (un ziarist trebuie să evite aproximațiile), ci pentru a sublinia importanța convocării Consiliului Politic Național al PSD și mai ales a temelor abordate în ședințele acestuia. După Congres CPN al PSD s-a întrunit de două ori :

1. În 27 august pentru a discuta strategia la dezbaterea și votarea moțiunii de cenzură. CPN a fost informat despre mobilizarea parlamentarilor PSD la vot și despre negocierile cu celelalte partide.
2. În 1 septembrie 2020, pentru a lua în discuție strategia PSD față de Moțiunea de cenzură mai precis față de amînarea votului la Moțiunea din 31 august 2020, la care nu s-a întrunit cvorumul. După ședință s-a dezvăluit „Decizia Consiliului Politic Naţional a fost aceea de a nu mai dezbate această moţiune înainte de o decizie a Curţii Constituţionale.”

Din cîte se vede Reuniunile CPN iau în dezbatere decizii fundamentale ale Partidului în chestiuni care țin de politica față de alte partide, față de guvernare.

După ședința din 10 septembrie 2020, la Conferința de presă care a urmat a venit să prezinte temele discutate și deciziile luate în legătură cu acestea prim vicepreședintele Sorin Grindeanu. Potrivit acestuia, la ședință s-au abordat situația deschiderii noului an școlar, situația din agricultură și politica de alianțe a partidului pentru parlamentarele din acest an. Aceasta a fost ordinea în care le-a prezentat vorbitorul. Sorin Grindeanu a vorbit pe larg despre cele două teme și scurt despre cea de a treia. Despre politica de alianțe a PSD, vorbitorul a spus doar atît:

„Un alt subiect dezbătut astăzi (joi – n.r.), în şedinţa Consiliului Politic Naţional, a fost cel legat de posibilele alianţe. Decizia politică a fost amînată pe luni, cînd vom relua şedinţa CPN”.

Cele spuse despre pregătirile pentru deschiderea noului an școlar și despre situația din agricultură nu m-au convins că ditamai reuniunea a fost convocată pentru a le dezbate. Sorin Grindeanu a întreprins o amplă critică a politicii guvernului în cele două domenii. Acest lucru se putea face și fără a convoca ședința CPN. Criticile se înscriu în rutina politicii de Opoziție. CPN se convoacă pentru a lua decizii urmate de acțiuni ale partidului și nu pentru a întocmi materiale de atitudine față de Guvern. Sorin Grindeanu a anunțat că tema va fi reluată în ședința de luni, 14 septembrie 2020. De ce se convoacă ședința atît de repede? Răspunsul îl dă calendarul decis de BEC pentru alegerile parlamentare. Ultima zi cînd se mai pot depune la BEC protocoalele pentru alianțele electorale e marți, 15 septembrie 2020. Ședința a fost programată luni, pentru că timpul nu are răbdare. Ceea ce mă face să cred că tema principală la ședința din 10 septembrie 2020 a fost politica de alianțe pentru parlamentarele din 6 decembrie 2020. Și că dezbaterea a fost amînată pentru luni, deoarece joi, 10 septembrie 2020, nu s-a ajuns la nici un rezultat.

De ce nu s-a ajuns la nici un rezultat?
Pentru că decizia privind alianțele e una strategică de importanță covîrșitoare în privința politicii PSD în următorii ani. O trecere în revistă a felului în care a mers PSD la parlamentare după 1990 se impune. PSD cu nume de PSD sau cu alte nume a candidat de unul singur la alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, 3 noiembrie 1996, 26 noiembrie 2000. Începînd cu alegerile din 2004, PSD a apelat la alianțe:
28 noiembrie 2004, PSD a candidat alături de PUR în alianța Uniunea Națională PSD + PUR; 30 noiembrie 2008, PSD a candidat alături de PC în Alianța PSD+PC; 9 decembrie 2012, PSD a candidat alături de PNL, PC și UNPR în Uniunea Social Liberală (USL).

De precizat pentru a fi exacți că alianța cu Dan Voiculescu a fost mai mult o alianță cu puternicul trust de presă al mogulului decît cu partidul domniei sale. La alegerile din 11 decembrie 2016, PSD a revenit la candidatura de unul singur.

Sorin Grindeanu a lăsat să se înțeleagă că discuția s-a amînat pentru luni, ca să de a posibilitate partidului să discute cu alte partide:

„Există partidele cu care am avut şi în trecut alianţe, fie că vorbim de ALDE, fie că vorbim de alianţe punctuale în Parlament cu Pro România sau PP-USL, sunt discuţii pe care în aceste zile e normal să le avem, astfel încît luni să avem un tablou complet şi să ştim în ce stadiu suntem.”

Teoretic, anul acesta PSD ar putea face o alianță de Centru Stînga, împreună cu Pro România, ALDE și PP-USL al lui Dan Voiculescu.
Pe surse s-a aflat că mulți lideri au condiționat alianțele cu aceste partide de renunțarea acestora la candidații pentru localele din București.
Greu de imaginat c-ar fi posibil așa ceva acum, cînd mai sînt doar două săptămîni pînă la alegeri.

A fost după opinia mea o formulă de a ascunde adevăratele cauze ale amînării. În conducerea PSD părerile sînt împărțite. Sînt lideri care pledează pentru o largă coaliție de Centru Stînga. Sînt lideri (cred că Gabriela Firea e în primele rînduri) care merg pe candidatura de unul singur. Despre alianțe s-a discutat cu alte partide și înainte de începerea campaniei pentru locale. Călin Popescu Tăriceanu spunea, vineri, 7 august 2020, în cadrul unui interviu la cristoiuTv:

„Părerea mea este că de 6 luni, cel puțin, ar fi trebuit să înceapă niște discuții serioase, adică ce se întîmplă cu alegerile din anul acesta, avem două tururi, și chiar și cele despre un orizont mai îndepărtat, 2024. Eu cred că soluția ar fi fost să recreăm un USL 2024, care să cuprindă cele trei formațiuni: PSD, Pro România și ALDE. De aceea, ar fi fost nevoie de o anumită strategie pentru locale și parlamentare, nu doar liste comune. Ar fi trebuit să venim cu mai mult, să arătăm cine va fi viitorul prim-ministru, viitorul candidat la președinție, cine vor fi principalii vectori de comunicare. Ca să inspirăm mai multă încredere, să dăm proiectului mai multă soliditate. Au fost discuții în sensul ăsta, însă pînă la urmă detaliile ne omoară”.

Așadar, alianța de care PSD avea nevoie ca de aer la București nu s-a putut realiza tocmai, pentru că ea a fost înscrisă de celelalte partide într-un program mai larg, vizînd și parlamentarele.

Se va realiza ea acum?
Nu cred.

Argumentele ar fi următoarele:

1. Alianța ar fi utilă dacă PSD ar simți adierea măcar a ajungerii la putere. Partidul știe că n-are nici o șansă la așa ceva. În aceste condiții e mult mai bine ca partidul să lupte în Opoziție de unul singur și nu într-o alianță care l-ar obliga la multe compromisuri. Dacă ar crede fie și o clipă într-o victorie în alianță la parlamentare, PSD n-ar pregeta să încheie o astfel de alianță, singura care i-ar aduce voturile cu care ar justifica pretenția de formare a Guvernului.
2. Pentru Opoziția la Puterea absolută întruchipată de PNL și Klaus Iohannis, e mult mai bine ca la parlamentare partidele de centru stînga să meargă pe cont propriu. Dacă intră în Parlament, pot face alianțe sub numele de Opoziția unită după începerea sesiunii.
3. Chiar și atunci cînd alianța a ajuns la Guvernare, PSD s-a confruntat cu trădările din partea partenerilor. Cine garantează acum că ajunși în Parlament pe lista Alianței parlamentarii celorlalte partide vor acționa în comun cu cei ai PSD?
4. În Parlament PSD i-ar fi mult mai ușor să încheie alianțe punctuale cu toate partidele rămase în Opoziție ( chiar și cu USR PLUS la o adică) dacă ar fi de unul singur.