Nu doar Nicolae Ceaușescu dădea indicații țăranilor cum să are

Pe 28 februarie 1937 are loc în Aula Academiei Comerciale din București cel de-al XIII – Congres Agricol. Anul acesta Congresul e prezidat de Majestatea Sa, Regele Carol al II-lea, care ține o Cuvîntare, din care citește Ilie Moromete în Moromeții. La putere se află Guvernul Gheorghe Tătărăscu, un fel de Guvern al Meu al lui Carol al II-lea. Oficiosul PNL, și prin asta al Guvernului, e Viitorul. Ziarul se ocupă de Congres în numărul din 3 martie 1937. Chiar sub frontispiciu stă titlul, Congresul Agricol, M. Sa, Regele a spus:
„Agricultura trebue să fie colaborarea inimoasă a tuturor locuitorilor acestei ţări, a tuturor factorilor de producţiune şi a a tuturor îndrumătorilor.”

Editorialul se intitulează Suveranul Țării și agricultura românească. Fiind vorba de oficiosul lui Tătărescu, sluga disponibilă a lui Carol al II-lea, se înțelege de la sine că discursul Suveranului e înfățișat mai ceva decît în Scânteia cuvîntările Tovarășului cu prilejul reuniunilor naționale dedicate agriculturii:

„Congresul recent al agricultorilor, care a fost prezidat de M. S. Regele, este o manifestare de cea mai mare importanţă pentru viaţa economică a ţărei, căci prin el s’au putut pune, în mod luminos, datele problemei agriculturei noastre, în toată amploarea ei.

Trebue să menţionăm că ceea ce a dat congresului agricol din acest an o deosebită importanţă a fost cinstea ce i-a fost făcută prin prezenţa M. S. Regelui Carol II, care a presidat această adunare de agricultori şi de asemeni trebuie relevată cuvîntarea Şefului Statului, – cuvîntare care prin amănuntele date, prin sugestiile admirabile, ca şi prin forma în care a fost făcută, constituie un adevărat comandament suprem pentru desvoltarea agriculturii noastre.

În mod deschis, şi limpede, Şeful Statului a arătat perfect de bine, în cuvîntarea Sa, cari sunt racilele agriculturii noastre, cum trebuie să fie organizate școlile noastre pentru a scoate nu teoreticiani agronomi, ci agricultori practici; şi ce trebue făcut pentru a scoate din pămîntul nostru, atîta de fertil, maximum de producţie agricolă.

Urmînd cuvîntarea M. S. Regelui, agricultorii noştri pot să fie siguri că vor merge pe drumul cel sigur şi cel sănătos.”

Nimic nou sub soare. Nu doar Nicolae Ceaușescu dădea indicații prețioase țăranilor, dar și Carol al II-lea.
Revista Familia nu e cel puțin teoretic un oficios al PNL. Și cu toate acestea, în numărul dublu 1-2 ianuarie-februarie 1937, revista publică articolul semnificativ intitulat: „M. S. Regele și agricultura”, în care Suveranul e salvatorul Congresului și evident al țărănimii:

„Luna aceasta s’a ținut un congres al agriculturii, al 13 – număr fatidic, – aducător de noroc pentru agricultură, poate, la care au participat marii proprietari din întreaga țară și inginerii agricoli. Dar, congresul din anul acesta, sortit era să nu rămînă simplu sobor în care moara de vînt a elocinței să macine cîteva care de discursuri apoi să se soldeze cu un proces-verbal și cu 2-3 banchete. Căci, la acest de al treisprezecelea congres agricol care s’a ținut la București, a luat parte și M. S. Regele Carol II, suveranul culturii și al grijei mari față de tot și toate, în această țară. După ce a ascultat expunerile factorilor de căpetenie a agriculturii, Suveranul a pus mîna pe rană.”