Nu există nicio debirocratizare, unii au făcut gargară electorală

Ca simplu cetățean, ajungi la balamuc după ce ai de-a face cu statul. Acel stat care nu se mulțumește că-ți ia și pielea de pe tine, dar face tot posibilul să te bage la nebuni. Redau mai jos două întâmplări, care au avut loc la distanță de câțiva ani. Totul este înțepenit.

10 noiembrie, 2021.
Pentru unii funcționari, contribuabilul e un rahat în ploaie, care există doar pentru a-i face lui viața amară.

Azi-dimineață am primit în SPV un mesaj că am achitat o sumă ce reprezintă „Plată amendă ordonanțe militare”.
Eram sigură că undeva s-au încurcat borcanele, prin urmare trebuia să le descurc.

Am făcut un rând de rugăciuni, am citit câteva pagini de psihologie despre cum să faci față tuturor dracilor, am luat un calmant și am purces la drum. În Piața Amzei, la Impozite și Taxe. M-a luat în primire agentul de pază (pe ăștia cred că i-a angajat personal madame de Balamuc, după chipul și asemănarea ei), care a zis să-i spun lui ce problemă am, de parcă era Cîțu, ministru de finanțe. I-am spus să-și vadă de QR-ul lui și l-am dat la o parte. Am mai zis un rând de rugăciuni cu speranța cu rămân, cât de cât, zen și nu-i ard o poșetă în cap.

În fine, după ce am vorbit la telefon cu o doamnă, aflată în aceeași clădire, m-am lămurit cu încurcătura și m-am dus la Casierie. Să mai plătesc o dată amenda, urmând să recuperez banii de la ordonanțele militare. Bănuiesc că aia va fi altă distracție, dar vă spun când merg.

Doamna de la Casierie, chiar foarte drăguță, îmi spune că nu-mi poate primi banii deoarece în baza lor de date figurez Munteanu și în CI sunt Muntean. „Și cine m-a trecut Munteanu?”. „Colegii. Mergeți, vă rog, la ei să modifice”. Ies și când să intru la ghișee, agentul dă să vină spre mine, dar a făcut stânga-mprejur când a văzut că scoteam flăcări pe nas, de mai să-mi ia foc masca.

Mă duc la un ghișeu și funcționarul de acolo a început să facă nazuri, că am venit nervoasă. I-am ținut o lecție despre relații cu publicul și el a zis: „nu vă servesc”. Și a început balamucul. Deoarece era în pulover, fără niciun ecuson, l-am întrebat cum îl identific. „Mă numesc domnul Ciprian”. „Domnul e numele de familie?”, întreb eu. Iar a început să strige ca din gură de șarpe că îl agresez. M-am dus la altul, care urmărea scena cu gura căscată. L-am rugat să scoată u din numele meu, a făcut-o, i-am mulțumit și am plecat. Asta putea face și domnul Ciprian, dar el era ofuscat că nu m-am prezentat la ghișeu dansând și cântând.

Am rezolvat și am ieșit. Agentul s-a pitit după un colț. M-a luat groaza la gândul că trebuie să merg și la ministerul Economiei. Acolo, la informații, după geam, era un fum de furnal. Două doamne fumau și povesteau. Am bătut cu pumnul în geam. Vădit deranjată, una dintre ele deschide geamul, mă privește cu dușmănie și zice fornăit: „Deee, ce vreți?”. Mai bag din rugăciune partea cu „nu ne duce pe noi în ispită” și îi spun. „Sunați la telefon”, îmi zice și îmi spune un număr de interior. Las să sune până mă plictisesc și iar bat în geam. Văd cum dă cu mâna prin fum, deschide geamul și îi spun că nu răspunde nimeni. „Scrieți pe mail”, și, zbang, închide geamul, mai să-mi prindă degetele.

Când am ieșit, pe trotuar am dat de un domn pe care-l văzusem și la intrare. „Ar trebui aruncați în aer”, zice omul. Se vedea pe fața lui că e epuizat de nervi. „Domnule, dacă aveți vreo idee, orice, mă bag, ne asociem”.
Am râs amândoi, am fumat câte o țigară și am conchis că totul e praf și pulbere, scapă cine poate.

Noiembrie, 2013, la sediul Enel din Târgu Mureș.
Absurdul absurdului astăzi la un ghișeu, unde aș fi vrut schimbarea adresei de corespondență pentru plata unei facturi, după ce la o altă companie am făcut acelaşi lucru la telefon. Și după ce, tot ei, au schimbat adresa de corespondență la mine. Îi explic doamnei de la ghișeu ce doresc folosind de vreo 5 ori cuvântul „tata”. După ce s-a uitat prin mine că printr-un geam proaspăt spălat mă întreabă arţăgos: „În ce calitate solicitaţi asta, cine sunteţi?”. Mă uit la ea ca la un OZN. „Doamnă, dacă am folosit de 5 ori cuvântul „tata”, nu vi se pare logic că aş fi fiica?”. „Nu, doamnă, puteţi fi oricine”. „Nu contează cine sunt, important ar fi pentru dvs şi salariul dvs să se plătească factură”. „Nu, doamnă, să vină tata”. „Tata e mort”. „Nu putem trimite factura unui mort”. „Trimiteţi-o la adresa initială, că o plăteşte cineva”. „Nu, doamnă, dacă tata e mort, nu o putem trimite. Dacă-i mort, de ce-i trebuie lumină? „ „Pentru că locuiește cineva acolo și nu se poate sta ca-n peșteră”. „Nu, doamnă, dacă tata e mort, nu o putem trimite”. „Nu-i mort, doamnă, am glumit” „Atunci să vină tata! Altul la rând”.
Momentan caut pe net reţete pentru confecţionarea unei bombe artizanale.

Noiembrie, 2014. Tot acolo.
Rău am făcut că nu le-am pus bomba. Astăzi, mă întorc la locul faptei să schimb cantitatea de energie consumată. Pentru că am dat casa în folosință, gratis, unei familii care chiar avea nevoie de asta, mi se pare normal ca eu, să mă ocup de astfel de birocrații. Ei bine, ce grijă credeți că aveau funcționarele? Dacă eu am făcut dezbatere succesorală, ca să am dreptul să cer modificarea modului de tarifare. „Nu am făcut doamnă, dar între timp a înviat tata și nu poate sta pe întuneric, consumă mai mult curent”.