România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Nu-i nici o afacere să fii bogat!

Geniul lui Cehov se simte în fiecare text, așa cum mîna lui Dumnezeu se recunoaște în orice ființă vie.
Scriitorul a produs schițe și povestiri pe bandă rulantă, mai ceva ca un titular de editorial zilnic rîndurile obligatorii prin contract, împins de Diavolul Onorariului de neînlocuit.

Ca și Balzac, Cehov e un exemplu de scriitor interesat mai puțin de posteritate și mai mult de casieria ziarelor și revistelor din prezent. Cu toate acestea, geniul cehovian de scriitor, ca și geniul arghezian de publicist, risipește cu dărnicie briliante și în ceea ce altfel ar fi fost simplu rumeguș.
Semnificativă mi se pare astfel schița Cizmarul și necuratul scrisă pentru Peterburgskaya Gazeta, numărul special de Crăciun, 25 decembrie 1888.

Unui cunoscut Cehov i se confesa astfel la 23 decembrie 1888:

„Am trimit lui Hudekov o povestire de 100 de ruble, pe care te rog să n-o citești, mi-e rușine!”

Era, într-adevăr, Cehov convins că bucata e mediocră, ca terciul fără sare, sau se alinta, făcînd-o pe modestul?
N-aș putea răspunde.
Nu sînt psiholog al scriitorilor, și cu atît mai mult, psiholog în general.

Mie însă schița mi-a plăcut.
Mai ales pentru disponibilitatea ei de a reflecta, în Rusia eternă, ca un ciob prost de sticlă, Lumea lui Dumnezeu, felul de a fi al insului de rînd, zis și mujic.

Ca orice text fabricat pentru presa numerelor de Crăciun (ceva asemănător edițiilor de Crăciun ale televiziunilor de azi), schița se petrece în Ajunul Crăciunului.
Cizmarul Fiodor Nilov încăputează o pereche de cizme pentru un client care „avea un nume nemțesc, din cele care fac să ți se încurce limba în gură”.
Clientul îi făcuse scandal, pentru că nu terminase lucrul început cu două săptămîni în urmă, și-i poruncise să i le aducă musai în seara de Ajun.

Mai mult decît semnficativ, Fiodor Nilov lucra, și „ca nu cumva să adoarmă, scotea din cînd în cînd clondirul de sub masă și trăgea cîte-o dușcă”.

Adormi însă, și sub puterea impresiei lăsate de client cu două săptămîni în urmă („stătea pe podea și pisa nu știu ce într-o piuliță”) visă că respectivul era Diavolul și că-l face bogat, în schimbul sufletului.

În vis, Fiodor împărtășește una dintre marile plăceri ale bogaților în viziunea mujicilor:
Halitul și băutul pînă la plesneală:

„Doi lachei îl serveau cu fel de fel de bucate, ploconindu-se adînc în fața lui și zicînd:|
— Să mîncați sănătos, înălțimea voastră!

Ce mai belșug! După ce lacheii îi puseră dinainte o bucată mare de friptură de oaie și o strachină cu castraveți, îi mai aduseră pe tavă și o gîscă friptă, iar ceva mai tîrziu, rasol de porc cu hrean. Și toate erau servite nobil, politicos. Fiodor înfuleca, iar înaintea fiecărui fel de mîncare dădea pe gît cîte un pahar mare cu votcă minunată, întocmai ca un general sau un conte. După rasol, i se aduse o cașă cu grăsime de gîscă, scrob cu slănină și ficat prăjit, iar el mînca și se minuna. Ce i-au mai adus încă? Da, i-au mai adus și plăcintă cu ceapă, sfeclă înăbușită și cvas. «Cum de nu crapă boierii de atîta mîncare?» – se gîndea el. La urmă de tot i s-a pus dinainte și o oală mare, plină cu miere. După masă, i se înfățișă diavolul cu ochelari albaștri și-l întrebă, făcînd o adîncă plecăciune:
— Ați fost mulțumit de masă, Fiodor Panteleici?

Dar Fiodor nu putea să scoată o vorbă, așa era de umflat de-atîta cît mîncase.”

Înfulecau boierii într-un asemenea ritm o asemenea cantitate?
Nu știm.
Știm însă că-n viziunea rusului de rînd a fi boier însemna a mînca pînă crapi.

Un alt avantaj al boieriei pentru mujic e destăinuit de scena în care Fiodor din vis îl umilește pe un alt cizmar, presupus a-i fi făcut cizmele din picioare. Față de respectivul el are atitudinea de Stăpîn pe care o manifestau cei bogați față de el.
Așadar, mujicul Rusiei țariste vede în bogăție dreptul de a-ți bate joc de cei mai săraci ca tine.

Tot în vis, vin și dezavantajele.
Cizmarul merge la biserică.
După slujbă, o pornește pe stradă:

„Ca să-și mai împrăștie gîndurile negre, începu să cînte cît îl ținea gura, așa cum făcea de multe ori, pe vremuri. Dar abia se porni, că și veni în goană un sergent de stradă și, ducîndu-și mîna la cozoroc, îi zise:
— Nu vă supărați, boierii n-au voie să cînte pe stradă. Că doar nu sînteți cizmar.

Fiodor se rezemă cu spatele de gard și începu să gîndească. Oare cum ar face să petreacă puțin?
— Boierule! – îi strigă un portar. Nu vă rezemați de gard, că vă murdăriți șuba!

Atunci, Fiodor intră într-o dugheană, își cumpără cea mai bună armonică și o luă de-a lungul străzii, cîntînd. Trecătorii îl arătau cu degetul rîzînd:
— Ia uitați-vă la el, cică-i boier! – rîdeau de el birjarii. Parcă-i cizmar…
— Unde s-a mai pomenit boier să-și facă așa de cap? – îi zise iarăși sergentul de stradă. Te pomenești că mai intrați și în cîrciumă!
— Boierule, faceți-vă milă și pomană, pentru numele lui Hristos! – îl rugau cerșetorii, înconjurîndu-l din toate părțile. Făceți-vă milă și pomană!

Înainte, pe vremea cînd era cizmar, cerșetorii nici nu se uitau la el, iar acum îi ațineau calea.
Acasă îl aștepta nevasta cea nouă, cucoana, îmbrăcată cu polcă verde și cu fustă roșie. Fiodor ar fi vrut s-o mîngîie, ba chiar întinse mîna să-i tragă un pumn în spinare. Dar femeia se răsti la el, îmbufnată:
— Mojicule! Bădăranule! Habar n-ai cum trebuie să te porți cu cucoanele! Dacă mă iubești, sărută-mi mînuța, dar nu sări la bătaie, că asta n-am să permit niciodată”

«Afurisită viață, ce să zic! – se gîndi Fiodor. Ia te uită cum trăiesc boierii! N-ai chip să-i tragi un cîntec pe stradă, din gură sau din armonică, n-ai chip să-ți giugiulești muierea… Ptiu!»”

Fiodor Nilov se trezește fericit c-a fost numai vis.
A fi bogat i se pare un coșmar.
Să nu te poți îmbăta și cînta apoi pe stradă, să nu poți să-i arzi un pumn nevestii pe spinare!
Vorba lui: „Afurisită viață!”

Într-o schiță scrisă pentru banii de care îi e rușine, Cehov surprinde genial mujicul din Rusia țaristă.
Mujicul care-l va da jos pe țar și va deveni șef în Rusia comunistă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Nu-i nici o afacere să fii bogat!”

  • Am telefonat în România, din Statele Unite, la „Spitalul de nebuni” din București. Greu mai răspund cei de acolo. Factura m-a costat o suta de dolari. Dar am reușit sa vorbesc cu o doamna doctor, amabila și cu o voce tare plăcută. Am întrebat-o dacă Cristian Tudor Popescu mai este internat în spital. Doamna doctor mi-a spus ca CTP nu fost internat în spitalul de nebuni, dar fost la un alt medic, care i-a prescris „pastile pentru cap”. Se pare ca CTP nu respecta decizia medicului și nu ia „PROZACUL” la timp.
    Am întrebat-o dacă mai sunt locuri pentru internare. Ea a spus ca mai are doar trei paturi. Am rugat-o sa tina unul pentru „marele jurnalist Cornel Nistorescu”, care va fi adus repede la „Spitalul de Nebuni”, căci are simptome de boala cu capul.

  • “Cehov surprinde genial mujicul din Rusia țaristă. Mujicul care-l va da jos pe țar și va deveni șef în Rusia comunistă”.
    Maitre , m-am gandit sa insir mujicii aia care l-au dat jos pe tar si au devenit sefi in Rusia comunista :
    In 18 aug 1917 , Lenin a instituit un Birou Politic cunoscut drept Prezidiu (Narrow composition) , iar dupa 23 oct 1917 ca Biroul Politic , in mod specific pt a conduce Revolutia din Octombie si avand doar 7 membri : Lenin, Trotsky, Zinoviev, Kamenev, Stalin, Sokolnikov, si Bubnov.
    Grigory Yevseyevich Zinoviev (born Hirsch Apfelbaum)
    Leon Trotsky – nascut Lev Davidovich Bronstein
    Lev Borisovich Kamenev (born Leo Rosenfeld or Lev Borisovich Rozenfeld)
    Grigori Yakovlevich Sokolnikov (born Hirsch Brilliant)

  • Maestre pana si prietenul dvs rus a inteles ca a scris o poveste tampa si l-a rugat pe prietenul sau sa nu o citeasca.
    Uneori a fi bogat inseamna si ca in functie de marimea ograzii tale sa pripasesti pe langa conacul tau lingusitori si lingusitoare, neispraviti si neispravite, persoane dedicate si foarte talentate.
    Sunt persoane pe care boierul nostru ii alege dupa infatisare si dupa bunul plac, cateodata el neintelegand cum de a fost atat de chior.
    Boierul nostru ii foloseste dupa trebuinta si ii rasplateste in functie de serviciile si placerile care i le ofera, dar si in functie de limbile pe care acesta le primeste, pentru persoanele talentate fiind rezervate cotete aurite.
    Daca ar mai putea prietenul dvs rus s-ar mai gandi mai bine si ar alege sa fie boier, uneori poate fi placut sa fi lins pe fund.

  • of!, …chiar n-am ce face, Maestre, tre sa modific titlul, ca…daca nu e bun, daia!:)))
    deci titlul se modifica astfel:

    Nu-i nicio afacere sa…ai!, daca ceea ce ai nu-ti umple golurile!

    vaaai, ce titlu dragut e asta!:))))

    • …caz din care rezulta ca desavarsirea apare cind n-ai goluri,
      dar nu atunci cind nu sint, pentru ca sint umplute instant, ci atunci cind..ai!, cu a mare, moment care se manifesta abia atunci cind se manifesta lipsa dorintei,
      adica esti desavarsit abia atunci cind nu ti mai doresti, cind dorinta dispare, pe motiv ca ai devenit una cu Zero, care e el Nimicul, insa e si Totul! :))))

      deci…nu e bun nici titlul meu!, ca nu e nicio afacere sa ti umplii golurile din sinea ta, ci sa nu le mai generezi…

      io propun urmatorul titlu:

      Nu-i nicio afacere sa fii bogat!

      asta, spre deosebire de titlul meu si de al tau, Maestre, suna chiar bine,
      pentru ca tinta e sa ajungi in starea in care vezi ca…toata lumea nu e a mea!:)),
      or daca nu e a mea…daia nici n-o posed, fie ea, posesia, chiar si sub forma de suvita…
      🙂

      of!,…:))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *