Nu-mi amintesc nimic despre acest moment din viața mea

Căutînd unul din editorialele mele postdecembriste, dau peste volumul Ion Cristoiu, Punct și de la capăt, apărut la Publishing House ELF în 1991. Ultimul editorial prins e cel din 3 aprilie 1991. Volumul are o prefață a redacției și un În loc de epilog, semnat de mine. Reproduc prefața. Ea mărturisește faima de care mă bucuram înainte de apariția Evenimentului zilei:

„Departe de a fi un gest politic în sine, cum probabil mulți se vor grăbi să-l califice, publicarea acestei cărți nu se vrea decît un nou ecou dat glasului unuia dintre ziariştii remarcabili ai momentului prezent.

De mai bine de un an, Ion Cristoiu este, fără nici o îndoială, cel mai citit gazetar român. Și cel mai controversat. Săptămînă de săptămînă, evenimentele tumultoasei perioade postrevoluționare a României au fost supuse «endoscopului» acestui fin observator şi analist, iar evoluția ulterioară a confirmat totdeauna sensurile descoperite de el. Pe vremea cînd entuziasmul general domnea încă la noi, Ion Cristoiu publica O DUPĂ AMIAZĂ CU PREA MULTE ÎNTREBĂRI în care acredita ideea loviturii de stat, articol preluat în întreaga lume ca material de referință în comentarea revoluției din România. În martie 1990 a publicat O MASĂ DE MANEVRĂ MINERII, de care a trebuit să ne amintim cîteva luni mai tîrziu… În fine, nici unul din evenimentele cu semnificație nu i-a scăpat. De la demonstrațiile şi contrademonstrațiile din fierbintele şi tulburele început de an ’90 la evenimentele de la Tîrgu Mureş, răsturnarea generalului Militaru, fenomenul Piața Universității, evenimentele din 13-15 iunie etc.

În analiza presei române postrevoluționare putem vorbi despre momentul Ion Cristoiu. Cele mai puternice publicații apărute la noi după decembrie ’89 sînt creația sa. EXPRES s-a afirmat sub conducerea lui Ion Cristoiu, ZIG-ZAG Magazin a ajuns în cîteva săptămîni gazeta cea mai importantă din România, statut pe care l-a pierdut brusc, odată cu plecarea lui Ion Cristoiu, EXPRES MAGAZIN a demarat uimitor pentru o gazetă nou înființată datorită aceluiaşi Ion Cristoiu care şi-a adus cititorii cu el. Pentru că, într-adevăr, Ion Cristoiu are deja cititorii lui care cumpără «gazeta lui Ion Cristoiu», oricum s-ar numi ea.

Gîndirea unui ziarist ce descifrează evoluţia societății în care trăieşte pe măsură ce aceasta se derulează este desigur importantă atît pentru noi cît, mai ales, pentru cei ce vor veni. De aici, încrederea editorului în utilitatea cărții de faţă, îndreptățită dacă ne gîndim la impactul puternic pe care în mod constant îl are jurnalistica domnului Ion Cristoiu.

Înainte de a vă lăsa să citiți și să apreciați singuri utilitatea efortului nostru, trebuie să spunem că au fost incluse în carte cele mai importante articole publicate de autor în perioada ianuarie 1990-martie 1991. Ordinea lor în sumar este strict cea cronologică, iar forma – exact aceea inițială, purtînd febrilitatea momentului. În acest fel volumul se oferă şi ca o istorie dinamică a agitatei noastre perioade postrevoluţionare.

S-a spus și s-a scris că jurnalistica practicată în România după decembrie ’89 nu ne-ar oferi o imagine exactă și convingătoare a ceea ce s-a întîmplat. «PUNCT ȘI DE LA CAPĂT» este un argument împotriva acestei teze și, cum presa noastră se află încă în momentul Ion Cristoiu, este cel mai convingător din cîte se puteau aduce.”

Nu-mi amintesc nimic despre acest moment din viața mea.