Nu va fi Nicușor, va fi doar somn ușor

Se pare că nicăieri în lume nu se doarme mai bine ca în Palatul Cotroceni. După ce domnul Werner Iohannis a uzat timp de un deceniu saltelele palatului fără nici un folos pentru națiune acum se pare că boala somnului l-a lovit și pe domnul Nicușor Dan.

Apatia și resemnarea, fleoșcăiala instituțională, noncombatul, distanțarea de problemele reale ale populației, sunt deja norma pentru domnul Nicușor Dan. Pare să fi fost bătut și dresat, încă din primele trei luni de mandat, de celebrul ,,sistem”. Păcat! Nici chiar Emil Constantinescu nu a capitulat atât de repede în fața sistemului.

Că tot veni vorba de un fost președinte, trecerea în neființă a domnului Iliescu ne arată nu doar cât de efemeră este de fapt puterea ci, mai ales, cât de îngustă este fereastra de timp și de oportunitate istorică în care un președinte poate face ceva pozitiv pentru țară. Ar fi avut multe să-i spună domnul Iliescu domnului Nicușor Dan despre ,,șansele ratate” și, de fapt, i-a și spus câte ceva în scrisoarea de felicitare transmisă cu ocazia căștigării alegerilor. Câte i-ar mai putea spune și domnul Băsescu dacă, pentru moment, ar renunța la mândria de lup de mare și ar recunoaște că a ratat admirabil șansa de a schimba cu adevărat România. Domnul Constantinescu, cu tot idealismul lui naiv, ar putea să depună mărturie despre cum ajungi să fii încălecat de sistem chiar și atunci când te opui și lupți cu acesta. Din păcate, Nicușor a ales să nu se întâlnească cu cei de mai sus nici măcar la o înmormântare de stat, evitând, din motive electorale evidente și la presiunea electoratului ,,userizat”, orice contact cu predecesorii săi în funcție, vii sau morți. Ce omite domnul Dan este că, în viața politică, adevăratele învățăminte le obții tot de la ,,pățiți” și de la cei care poartă povara amară a regretului de a nu fi făcut ce trebuia când se putea.

Nu mă așteptam ca Nicușor să fie ,,carismatic”, ,,jucător” sau un ,,idealist naiv’’ dar nici nu mă așteptam să asiste pasiv la toate măsurile aberante de austeritate luate de Bolojan, unele chiar împotriva bazinului electoral care l-a votat pe primul matematician al țării.

Toate liniile roșii și promisiunile electorale ale lui Nicușor au fost călcate de Bolojan cu o lejeritate care poate însemna doar trei lucruri: fie că Nicușor a capitulat deja în fața sistemului, fie că promisiunile domnului Nicușor au fost doar ,,marketing politic”, fie că a avut mereu un pact secret de obediență cu sistemul. Sau, cine știe, poate sunt valabile toate variantele de mai sus și suntem în fața unui ,,monstru” politic de o abilitate machiavelică.

Nicușor nu s-a opus nici măcar măririi TVA, păstrarea cotei TVA fiind o promisiune de bază și un element de mare interes pentru electoratul fidel lui. Numai și pentru aceasta, Nicușor avea motiv să nu promulge legea austerității și să critice în termeni duri guvernul. Se pare că nu a vrut, nu a putut sau nu a avut curajul să se pună pe picior de război cu Bolojan și oligarhia transpartinică din spatele acestuia.

Nu se explică nici de ce Nicușor nu a criticat multitudinea de măsuri de austeritate care nu fac altceva decât să taie de la săraci pentru a nu tăia de la bogați, speciali și evazioniști. Nu se explică de ce nu a comentat atunci când Bolojan a considerat că 3000 Lei este o pensie mare. Și exemplele pot continua.

Inexplicabil? Sau poate perfect normal dacă privim lucrurile în logica unui Nicușor mult mai pragmatic, mult mai dur și mult mai predispus la o complicitate de cursă lungă cu sistemul. Semnalele primelor trei luni de mandat ne dau de bănuit că nu am intuit ce se ascunde sub figura de matematician sfios a domnului Dan. Preocupat mai mult de perpetuarea pe termen lung la putere decât de interesele populației, este din ce în ce mai evident că Nicușor ,,joacă la două mandate” și că a ales drumul bătătorit de Iohannis, drumul cumințeniei și complicității cu sistemul.

Nu am văzut în această perioadă la Nicușor manifestări de personalitate și de nerv politic, nu am văzut instinct de luptător, nu am văzut că sare să apere, măcar verbal, interesele unui popor deja răstignit de Bolojan pe altarul austerității. Nimic bun pentru noi, nimic vizionar, nimic proaspăt, nimic relevant pentru țară nu a ieșit din Palatul Cotroceni în aceste trei luni. A ieșit doar un Guvern de adunătură națională, condus de un satrap cu viziune de contabil de CAP.

Pe fondul acestui noncombat și acestei apatii prezidențiale, nu este de mirare că zilele acestea o jurnalistă ne-a vorbit la știri despre ,,trupul neînsufleţit al preşedintelui Nicuşor Dan, depus la Palatul Cotroceni”. Glumind amar, pare că zilele acestea am avut doi morți la Palatul Cotroceni. Puteam avea chiar trei dacă trimitea cineva un avion luxos la Sibiu după fostul prim ,,Jet set” al națiunii.

Lăsând gluma la o parte, îmi este teamă că, nici în următorii ani de mandat, Nicușor nu va urni căruța din loc și nu va veni cu acel suflu nou, constructiv, pozitiv, de care țara are atâta nevoie și pe care unii îl așteptau de la el. De apărarea intereselor păturilor mai de jos ale populației, de promovarea ideii de dreptate socială, echitate și reconciliere între taberele sociale și politice atât de profund divizate de orice (chiar și de o înmormântare) nu cred că mai poate fi vorba dacă Nicușor continuă în acest stil ,,iohannesian” de neimplicare și complicitate cu ceea ce a devenit deja o oligarhie de stat transpartinică.

Nimic din ceea ce a făcut Nicușor în aceste trei luni de mandat nu îl recomandă drept un reformator, drept unul care este dispus, capabil și interesat, să se ia la trântă cu sistemul și oligarhia transpartinică. Încep să cred că apatia asta este de fapt una jucată, mimată, și în spatele ei se ascunde un om politic extrem de abil, de cursă lungă, capabil de compromisuri și mașinațiuni politice totale.

Parafrazând celebrul slogan de campanie, se pare că nu va fi Nicușor, va fi doar somn ușor sau, și mai grav, o teribilă complicitate cu această oligarhie transpartinică, a toate acaparatoare, care a ajuns să administreze țara precum moșia personală, prin mâna bleagă a vătafilor de la Palatul Cotroceni și Victoriei.