Nunta mută de la care a fugit pretendentul

Lumea care a așteptat afară a intrat în sala care duduia de melodii despre învingători și victorii. Pesediștii, vizibil surescitați, împărțiți în tabere, făceau și desfăceau comploturi. După zâmbete, toți păreau învingători, după încrâncenare toți păreau lei. La boxe, muzica mobilizatoare creștea în intensitate. Au intrat în arenă favorizații. Era spectacol.


Ferestrele sunt acoperite cu draperii groase, sticlele și paharele sunt învelite în cârpe pentru a nu face zgomot, copiii sunt legați la gură pentru a nu face gălăgie, lăutarii mimează muzica, cucul care iese din ceasul cu cuc este strâns de gât de către socrul mic, nuntașii vorbesc în șoaptă și prin „telefonul fără fir”.

Aceste două scene nu au legătură una cu alta. Prima este din 29 iunie 2019, ultimul congres viu al PSD, când președinte a devenit Viorica Dăncilă. Și când încleștările au fost atât de mari, încât pe pereții Sălii Palatului au rămas dâre de sânge. La figurat vorbind, desigur. Dar a fost o adunare vie, de unii nu și-au revenit trei zile, ca după o beție cruntă.

A doua scenă este din filmul Nunta mută, o producție catalogată drept comedie, dar și dramă. Cam ceea ce s-a întâmplat la congresul PSD de sâmbătă, 22 august. Primul congres online. Bine, și USR își ține adunările online, dar la ei e de mirare când la țin fizic. Ultimul, cred că și singurul lor congres cu prezența fizică a delegaților, a fost în 10 iulie 2019, la Teatrul Național. Și ăla a fost tot un fel de online, că toți stăteau pe telefoane, chiar dacă acțiunea avea loc în fața lor, pe scenă.

Demostene să fii, nu poți cuceri publicul prin ziduri și sticlă

Date fiind condițiile epidemiologice, PSD avea de ales între amânarea congresului, organizarea lui online sau sfidarea regulilor (absurde, atâta timp cât combatanții adunărilor mari le aplaudă, cu spume la gură, pe cele din Belarus). După ce s-a sfătuit cu Comandantul Acțiunii, Marcel Ciolacu a decis să adapteze Nunta mută la PSD. Altfel ar fi intrat tancul guvernului, împins de martorii lui Covid, peste ei și mare minune să nu-l fi săltat pe socrul mare.

Așadar, congresul la care Ciolacu urma să preia cu acte în regulă conducerea PSD a avut loc la Palatul Parlamentului, acolo unde jupân este Marcel. Nu sunt familiară cu liderul PSD, eu doar preiau de la colegii lui. Pentru că, orice reuniuni avea PSD în incintă, înainte de a începe dădeai peste colegi care se îndemnau „hai la Marcel”, de la un moment dat am crezut că-i numele unei săli, pe lângă „Nicolae Bălcescu”, „Nicolae Iorga” etc. Pentru că lipsea respectul profund în intonație, puteam crede că-i o nouă cârciumă. Da, da, în Palatul Parlamentului sunt multe restaurante.

S-a adunat o mână de oameni pentru marele Congres, mai precis 20. Și mai bine, că dacă veneau toți și purtau măști, te puteai lovi de cel mai de vază pesedist din județul lui și să comiți impolitețea de a-l întreba cum îl cheamă. În acest caz, fiind vorba de crème de la crème a PSD, nu aveai cum să nu recunoști, și din podul Palatului, freza lui Ciolacu, nasul ascuțit al Gabrielei Firea, mersul îndesat al Olguței Vasilescu sau statura lui Corlățean.

Au descins fără muzică și fast, fără veselie și fără entuziasm. Dar și fără emoții. Erau ei între ei și unii prin țară care s-au așezat ca la cinema să le urmărească discursurile. Pe unii, din țară, zic, cred că i-au ținut legați de scaune. Cum nu au dat imagini cu ce se întâmplă în teritoriu, putem doar presupune că și de au fost în locurile, în aer liber, special amenajate, și-au găsit ceva să-și omoare timpul. Nu zic că discursurile ar fi fost rele sau plictisitoare, pe unele, recunosc, nu le-am ascultat nici eu, dar niciunul nu are asemenea calități de orator încât oamenii să-și scape telefonul din mână, să se lovească cu palma peste frunte și să exclame: Ecce homo!
Situație valabilă la toate partidele, mai puțin la USR, unde se cade în cur pentru fiecare rahat. Că așa învață ei la ședințele motivaționale, să-și susțină liderii, fie că sunt genii, fie că sunt ratați.

Ciolacu a citit. Nu s-a împleticit, a fost cam ca un profesor fără talent care, în loc să îi facă pe elevi să se simtă în poveste, le citește un rezumat. Aplaudat la final, nu că ar fi fost fascinant, ci că s-a terminat.
Acum, adevărul este că Demostene să fii, să vorbești la pereți, să treci prin sticlă și să fii și captivant e cam greu.

Femei în negru, nădragi roșii

Gabriela Firea a pedalat pe ideea că ea nu este veche în partid, dar se străduiește să arate că este moștenitoarea directă a social-democrației. A vorbit liber și asta a ajutat-o mai mult decât pe Ciolacu. Oricum, a avut succes în țară, acolo unde fiecare se gândește cum să câștige el, că doar nu-l doare de Primăria Capitalei, cam tot cât liderul.

Cele trei doamne, Gabriela Firea, Olguța Vasilescu și Doina Federovici, s-au remarcat și prin ținute. La domni nu prea avem ce discuta din acest punct de vedere, că ei sunt la costum.
Cele două doamne cu F au optat pentru negru. Credeam că de la moțiunea de cenzură când a picat Dăncilă, care s-a îmbrăcat tot în negru, culoarea asta va fi prohibită în PSD, dar nu-i exclus ca, de la acel moment, să fi devenit culoarea victoriei. În fine, despre foști, numai de bine. În schimb, Olguța Vasilescu nu s-a dezis, ea a fost o pată de culoare. A purtat o rochie de dineu spre nuntă, și sandale, nu doar colorate, ci și strălucitoare.
La final, s-au pus în șir și au făcut zid în jurul lui Ciolacu. Dacă Firea va câștiga Capitala, dacă mai ia și vreo trei sectoare, atunci scaunul liderului va fi zguduit și zidul se va crăpa.

Apropo de ținute, o pată de culoare a fost Dumitru Buzatu de la Vaslui. Și-a tras niște nădragi roșii pe el, de zici că fosta soție, Gabriela Crețu, a vrut să transpună în realitate bancul cu vaca stearpă dusă la târg doar pentru a fi făcută de râs. Sau o fi fost opera actualei, din câte am auzit, o tinerică focoasă. Acolo, în familia Buzatu, e o mare taină, dar care nu ne privește și nici nu influențează bunul mers al social-democrației.

Într-un final, după numărarea voturilor, toți participanții s-au urcat pe scenă. Fără muzică. Au zâmbit ei ce au zâmbit prin măști, după care, precum medicii chinezi în momentul vestirii sfârșitului coșmarului, și-au scos măștile. Doar cât să spună  de trei ori „cheese”, după care și le-au pus la loc.

Hărmălaie ca-n târg, dispariție misterioasă

Senatorul Eugen Teodorovici a făcut, în ultimele luni, o gălăgie infernală. Și în PSD, când era primit, dar, mai ales, pe la uși, pe la ferestre. Că vrea să candideze, că-i cer oamenii de pe stradă, că primește mesaje. A pus monopol pe Facebook, scria de ne lua amețeala împotriva lui Ciolacu. Chiar credeam că-l face zob. Nu a prezentat echipa cu care va conduce, nici programul, dar a fost pus pe buletinul de vot. Nu doar că nu a venit la congres, dar nici nu a mai răspuns la telefon. Cu toate acestea, fără echipă și fără moțiune, Eugen Teodorovici a fost votat de 91 de pesediști. Înclin să cred că și cele 40 și ceva de voturi nule sunt tot de la cei nemulțumiți de Ciolacu și echipa lui. Asta ar fi trebuit să provoace oarece îngrijorare în partid. Adică, dacă un om care nici măcar nu se prezintă la luptă are atât de multe voturi, ar fi trebuit să-l facă pe lider să ridice din sprânceană. Nu, el a spus că asta arată că în partid e democrație.

Cum mai toți liderii PSD au ieșit pe scut (colocvial, pe făraș) sper să apuc ziua în care Ciolacu își va termina misiunea și va ieși pe același făraș. Sau, poate se va întâmpla minunea ca Stânga să fie revitalizată.

 

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii