O aberație: Proclamația Regelui din noaptea de 23 august 1944

Trag la xerox Proclamaţia Regelui din noaptea de 23 august 1944.

Asupra unei aberații din acest document mi-a atras atenţia Traian Udrea în cartea sa despre Controversele privind august 1944.

Recitind-o acum, mă întreb cum de n-am observat eu, la vremea primelor lecturi, amănuntul funambulesc:

Proclamaţia anunţă încheierea Armistiţiului pe baza condiţiilor puse de Aliaţi.

Din experienţa finlandeză ştiu însă că încheierea Armistiţiului înseamnă semnarea unui document între două părţi.

După operaţiunea asta, cele două părţi purced la îndeplinirea obligaţiilor reciproce.

România nu semnase nici un document. E drept, în vara lui 1944, mai precis între 12 aprilie şi 2 iunie 1944, fusese un schimb de păreri între Mareşal şi ruşi prin canalul Stockholm. La 12 aprilie 1944 ruşii ne trimiseseră Condiţiile de Armistiţiu. La 15 mai 1944, guvernul român respinge Condiţiile ruseşti. La 29 mai 1944 Frederic Nanu reia discuţiile, înaintînd doleanţele României. La 31 mai 1944, sovieticii răspund Aide-mémoirelui românesc, îndulcind condiţiile. Negocierile rămîn însă în acest stadiu. Proclamaţia se fundamentează pe condiţiile îndulcite din 31 mai 1944.

Numai că:

1) Nu se semnase nimic între guvernul român şi guvernul sovietic. Se desfăşuraseră doar discuţii.

2) Chiar dacă s-ar fi semnat, pe drept cuvînt, ruşii ar fi invocat adevărul că ei se înţeleseseră cu Mareşalul şi nu cu Majestatea Sa.

Pe acest fond continuarea operaţiunile ruseşti pe frontul din Moldova e perfect justificată.

Generalii ruşi nu ascultau Radio România!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

5 comentarii pentru articolul „O aberație: Proclamația Regelui din noaptea de 23 august 1944”

  • Procurorului General al Romaniei
    Domnul magistrat Tiberiu Nitu

    Prin prezenta subsemnatul Tatulescu Tiberiu Dan fiul lui Pompiliu si Ileana cetatean roman cu CNP 1640522400171 nascut la Bucuresti la 22.05.1964 va solicit dispunerea inceperii urmaririi penale impotriva cetateanului Mihai I de Romania sub aspectul savirsirii infractiunii de inalta tradare .

    In fapt;

    In seara zilei de 23 august 1944 Mihai I de Romania sef al statului si commandant supreme al armatei a transmis la poastul national de radiodifuziune urmatorul comunicat;

    “ROMÂNI,
    În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înțelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea Țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și i…mediata încetare a războiului cu Națiunile Unite.
    ROMÂNI,
    Un nou Guvern de Uniune Națională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voința hotărâtă a Țării de a încheia pacea cu Națiunile Unite. România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite. Primiți pe soldații acestor armate cu încredere. Națiunile Unite ne-au garantat independența Țării și neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.
    ROMÂNI,
    Poporul nostru înțelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate și care nu atinge drepturile nimănui este un dușman al Neamului nostru. Ordon Armatei și chem Poporul să lupte prin orice mijloace și cu orice sacrificii împotriva lui. Toți cetățenii să se strângă în jurul Tronului și al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare Guvernului se opune voinței poporului și este un trădător de Țară.
    ROMÂNI,
    Dictatura a luat sfârșit și cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor Țării sunt garantate și vor fi respectate.
    Alături de armatele aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele Națiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub dominația străină.
    ROMÂNI,
    De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independența împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Țării noastre.
    Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc să pășim hotărâți pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice și fericite.
    MIHAI ”

    “România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii”, asa cum se spune in textul comunicatului fara ca actul de armistitiu sa existe semnat la acel moment.
    Uzind de calitatea de commandant al armatei a dat un ordin direct si imediat. “Din acest moment încetează lupta”.

    Armistitiul fiind insa semnat abia in data de 12 septembrie.

    Din data de 24 august 1944 pina in data de 12 septembrie 1944 nici un document legal nu crea cadrul juridic in care militarii romani pe front, cetatenii tarii, teritoriul national sa fie protejati de fortele armate cu care fusesera in conflict si in fata carora capitulasera.
    Asa cum se arata intr-un material publicat in Historia.ro – 23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională- , pagubele au fost incomensurabile.

    „La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.” (Historia.ro 23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională )
    Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca “act de înalta tradare”, iar altii ca “grava eroare politica”. Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. (Historia.ro 23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională )
    Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste. (Historia.ro 23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională )

    Fata de cele mai sus aratate consider ca fapta sefului statului de a cere incetarea actiunilor militare fara sa dispuna de instrumentele prin care oprirea acestor actiuni sa puna la adapost statul al carui sef este si pe cetatenii sai de urmarile acestei cereri, printre care cea mai grava urmare fiind pierderea a peste 40 000 de vieti omenesti si a un numar de 175.000 de prizonieri de razboi, luati si deportati de pe teritoriul national din spatele liniei frontului, constituie in opinia mea inalta tradare.

    Cu stima
    Tiberiu Tatulescu
    Wimmelburg Germania
    22.10.2013