O demisie făcută mai degrabă din sictir decât din onoare și respect pentru cetățenii României

Am asistat ieri, 10 februarie 2025, la un eveniment care merită consemnat în calendar: demisia cetățeanului Klaus Werner Iohannis, fostul președinte al României. Decizia a venit pe neașteptate pentru mulți dintre noi, deși era previzibilă. Totuși, nu mă așteptam ca fostul președinte să fie atât de laș. S-a speriat de procedura de suspendare, care urma să fie demarată de partidele de opoziție, și a preferat să plece singur. Cum adică să fie el demis?

O demisie făcută mai degrabă din sictir decât din onoare și respect pentru cetățenii României. Târziu a venit această demisie, în contextul în care lumea se aștepta ca Iohannis să facă acest pas încă din decembrie, când, la ordinul sistemului pe care îl conduce, împreună cu judecătorii CCR, a anulat alegerile prezidențiale din România. Conform spuselor președintelui, acestea „nu au avut niciun rezultat.”

De fapt, problema era că rezultatul nu a fost pe placul sistemului. Alegerile au avut un rezultat concret, care urma să fie definitivat odată cu turul al doilea.

Și nu se termină aici. Klaus Iohannis, înainte să predea sceptrul prezidențial, și-a făcut timp să îi ridice la rang de cavaleri pe judecătorii care, la ordinul lui, au participat la orchestrarea anulării alegerilor. Este vorba despre trei dintre judecătorii CCR: Marian Enache, cel care figurează cu dosar de colaborare cu Securitatea, Livia Stanciu și Attila Varga, ceilalți doi judecători care au contribuit la deturnarea alegerilor. Aceștia au fost, fără îndoială, decorați pentru obediență și loialitate față de sistemul Iohannis, nicidecum pentru apărarea parcursului democratic al României.

Democrația, tot mai fragilă pe zi ce trece, trebuie apărată cu orice preț. Dar va fi oare ea protejată de acești oameni, care demonstrează un dispreț total față de democrație și cetățeni?

Motivul plecării lui Iohannis de la Cotroceni este, vai Doamne, „să nu se facă România de râsul lumii.”

Nu știu cât de atent a fost domnul Iohannis în această perioadă, dar, odată cu anularea alegerilor prezidențiale, România a ajuns deja de râsul lumii. Adică, cum, dom’le, să nu observi că „sunt rușii în ogradă” și îți manipulează alegerile prezidențiale?

Doar că, surpriză! Rușii nu erau ruși, ci era PNL-ul lui Ciucă, care, „din greșeală,” a finanțat o campanie de promovare a lui Călin Georgescu pe TikTok. De-a râsu’-plânsu’, cam așa poate fi descrisă această situație.

Felicitări lui Klaus Iohannis și îi mulțumim, din nou, că a „salvat” democrația dându-și demisia. Slava Ukraina! Glumesc.

Nu cred că această demisie rezolvă nimic în fața unei crize politice majore. De fapt, suntem într-o criză politică încă din 6 decembrie.

Nici guvernul nu cred că mai are mult până când își va face și Ciolacu curajul să demisioneze. Încrederea poporului în acest guvern este, în acest moment, la un nivel de penibilitate politică fără precedent.

Minciunile lui Ciolacu și ipocrizia guvernului pe care îl conduce vor duce, încet dar sigur, la prăbușirea acestui imperiu de carton. Dacă până acum rușii nu aveau niciun interes în România, stați să vedeți acum interesul crescut din partea tuturor statelor care își doresc propria influență în această țară.

Sau o fi, oare, o luptă între serviciile noastre secrete? Habar nu am și nici nu vreau să fac speculații nefondate, dar ceva se întâmplă în peisajul politic românesc, ceva ce noi nu știm și probabil nu vom afla niciodată.

Până atunci, pregătiți-vă, că mâine vine noul mut la Cotroceni. Nu Iohannis, ci Ilie Bolojan. Ce bine îi merge mai nou domnului Bolojan! Cred că nici el nu și-ar fi închipuit că săptămâna aceasta va deveni președintele României. Interimar, desigur.

Sunt curios cum va decurge următoarea perioadă pe scena politică internă, cum va fi noua campanie prezidențială și ce alte surprize ne mai așteaptă.

Dar până atunci, Dumnezeu să binecuvânteze România și Dumnezeu să-l ierte pe Iohannis.

(Un text de Roland-David Sólyom)