O gazetă nu poate fi decît un instrument de supraveghere a Puterii

Momente și evenimente comentate de mine. 1996 a fost anul celor trei rînduri de alegeri – locale, parlamentare, prezidențiale – văzute chiar înainte de desfășurarea lor drept cruciale, deoarece ele urmau să răspundă la o întrebare de destin al României:
Va avea loc alternanța democratică, la Putere?

Tensiunea neobișnuită stîrnită de această întrebare a făcut ca noi, cei de la Evenimentul zilei să fim la rîndu-ne întrebați:
Cu cine sînteți?

Am răspuns acestei întrebări prin editorialul din 26 aprilie 1996 intitulat:
Mai multe opoziții

Pe transcrierea telefoanelor primite de la cititori în noaptea de 24 spre 25 aprilie am întîlnit, în dreptul orei 1:30, expediat de Eugen Deleanu din Bucureşti, următorul mesaj:

„Dorim ca Evenimentul zilei, acum, înainte de alegeri, să facă publică poziţia sa. Să ştim şi noi de partea cui este acest ziar. Este cu Puterea sau cu Opoziția?“

Înaintea comentariului propriu-zis, fie-mi îngăduit să exclam: Fericită țară, ai cărei cetățeni, în loc să doarmă la unu şi jumătate noaptea, stau şi se întreabă de partea cui e, din punct de vedere politic, un jurnal!

Dacă Eugen Deleanu m-ar fi somat să răspund întrebării: Sînteţi sau nu sînteti cu Puterea?, nu mi-aş mai fi dat osteneala să-i răspund. Am afirmat pînă acum, atît în acest colţ de pagină, cît şi în interviuri în presă şi la TV, de zeci de ori, că Evenimentul zilei, ca orice jurnal independent, nu este şi nu poate fi de partea Puterii. Indiferent ce partid s-ar afla în fruntea unei țări, o gazetă ce se vrea profesionistă nu-i poate fi decît adversară. Nu din cauza programului politic al respectivului partid, ci pentru că un jurnal adevărat aparține unei alte puteri în stat:

Presa. Drept urmare, indiferent de culoarea politică a Puterii, un jurnal, exprimînd, prin însăşi esenţa sa, interesele opiniei publice, nu poate fi decît un instrument de supraveghere critică a Puterii. Excepţie făcînd publicațiile declarate oficial ca aparţinînd formațiunilor aflate la guvernare, o gazetă n-are cum fi de partea Stăpînilor. Pentru un jurnal, o asemenea ipostază ar fi curată sinucidere.

Cititorul meu insomniac mă întreabă însă dacă sînt cu Puterea sau cu Opoziţia. Această formulare mă îndreptăţeşte să-i răspund. Nu de alta, dar în spatele ei stă un fel de a gîndi scena politică românească de azi pe care l-am sesizat şi la alţi cititori, dar şi la unii politicieni şi jurnalişti. E vorba de rigida împărțire a scenei noastre politice în două: Puterea și Opoziția. Dacă Eugen Deleanu
m-ar fi întrebat prin anii 1990-1991 de partea cui sînt, aş fi răspuns fără a clipi, indiferent de ora la care aş fi primit mesajul: de partea Opoziţiei. Aceasta deoarece la vremea respectivă scena politică autohtonă se reducea la două mari blocuri antagoniste:

Puterea, reprezentată de Frontul Salvării Naționale, şi Opoziția, reprezentată mai întîi de partidele istorice – PNŢCD şi PNL –, iar mai apoi de Convenția Democratică din România.

Eram de partea Opoziției pentru că acest bloc unitar denunța Puterea ca fiind în ipostaza sa de continuatoare, sub o formă subtilă, a comunismului, adversară a democrației şi economiei de piață, antioccidentală (vezi şireata formulă a „democrației originale“), adeptă a unor instrumente de luptă amintind izbitor de cele folosite de Ana Pauker şi Gheorghiu-Dej în anii 1945- 1947. Adept al instaurării în România a democrației, al ruperii de trecutul bolşevic, era normal să fiu de partea Opoziției în raport cu Puterea. Evoluția societății româneşti a făcut ca această împărţire rigidă să nu mai fie azi valabilă. În anul electoral de graţie 1996, scena noastră politică e infinit mai complicată. Eugen Deleanu mă întreabă dacă Evenimentul zilei e de partea Puterii sau a Opoziției. În prezent, la guvernare și preşedinție se află un singur partid: PDSR. Spre deosebire de anii 1990-1991, în Opoziție însă se află mai multe formaţiuni politice, diferite fundamental din punctul de vedere al mijloacelor şi obiectivelor. Ele se află în Opoziţie, adică în ipostaza de critice ale Puterii, de pe poziții diferite, despărţite deseori de o adevărată prăpastie. Nu mai putem vorbi, aşadar, ca în anii 1990-1991 de Opoziție. Acum, în acest an electoral, ne confruntăm cu existența a mai multor opoziții. În opoziţie se află CDR, USD-PAC, PL’93, PDAR, PUNR, PSM şi PRM. Sigur Evenimentul zilei nu e de partea Puterii, adică a PDSR-ului. Asta nu înseamnă în chip automat că el e de partea Opoziţiei. Declarînd aşa ceva, ar însemna, de exemplu, să susțin că Evenimentul zilei se situează pe pozițiile Partidului România Mare. Nu de alta, dar şi acest partid aparţine Opoziției. Şi el critică Puterea. Numai că o face nu din perspectiva nevoii de adîncire a democrației şi economiei de piață, ci din perspectiva reîntoarcerii la trecutul comunist. Poate fi Evenimentul zilei în chip automat de partea PRM în criticile dinspre extrema stîngă împotriva Puterii numai pentru că PRM se află în opoziție?

Ce concluzie s-ar putea trage de aici? Că acum, înainte de alegeri, ar fi o enormă greşeală dacă electoratul ar privi scena politică românească din perspectiva schemei rigide: Putere – Opoziţie. În România de azi există mai multe feluri de opoziție. Înainte de a vota, românii trebuie să discearnă între aceste feluri de opoziţie. Şi dacă sînt de partea Opoziţiei, împotriva actualei Puteri, ei trebuie să opteze pentru o opoziție care vrea democrație și economie de piață în România.