O lovitură de presă dată de Al Jazeera: un interviu cu Serghei Lavrov

Interviu al ministrului de externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, acordat postului de televiziune Al-Jazeera – miercuri, 2 martie 2022

Întrebare: Mulți nu credeau până în ultimul moment că Rusia va lansa totuși o operațiune militară specială în Ucraina. Partea rusă şi-a exprimat, în repetate rânduri, motivele, inclusiv amenințarea cu caracter militaro-strategică din partea Kievului. Ce amenințări a avut sau ar putea avea Ucraina, forțând Rusia să lanseze o operațiune militară?

Serghei Lavrov: Această poveste îşi are începutul mult mai înainte. Și nici măcar în 2014, când s-a dat o lovitură de stat sângeroasă în Ucraina cu sprijinul Occidentului, ci la începutul anilor 1990, atunci când URSS a încetat să mai existe. Liderilor sovietici (mai târziu ruși) Boris N. Elțîn și Eduard A. Şevardnadze li s-a promis de către colegii occidentali că nu va exista nici un punct de cotitură geopolitică, că NATO nu va profita de noua situație și nu își va muta infrastructura spre est. Mai mult decât atât, nu va accepta noi membri. Arhivele Marii Britanii au publicat înregistrările corespunzătoare ale negocierilor. Încă o dată, acest lucru a devenit limpede.

Președintele Rusiei, Vladimir V. Putin a vorbit, de nenumărate ori, pe această temă în discursurile sale publice. În loc să își îndeplinească promisiunea de a aduce stabilitate în Europa, NATO a întreprins cinci valuri de extindere spre est. Mai mult, toate au fost însoțite de desfășurarea forțelor armate ale membrilor alianței în aceste teritorii. Ei au spus că a fost „pe o bază temporară”, dar s-a transformat rapid într-unul permanent – au creat tot timpul infrastructură militară. Acum, se încearcă inclusiv împlicarea statelor membre ale UE neutre sau state precum Elveția, în satisfacerea nevoilor NATO. Proiectul „Mobilitate militară” obligă Austria, Suedia, Finlanda să ofere capacități de transport, astfel încât NATO să își poată transfera forțele armate. „Natocentrismul” devine atotcuprinzător. Uniunea Europeană, cu toate sloganurile sale despre necesitatea „autonomiei strategice pentru Europa”, nu este deloc inspirată în privinţa acestui subiect și acceptă perfect să fie o „anexă” obedientă a Alianței Nord-Atlantice.

Această perioadă a fost însoțită de o provocare sinceră a statelor post-sovietice (în primul rând Ucraina): i se spune, trebuie să vă decideţi cu cine sunteţi – cu Rusia sau cu Occidentul. Au spus-o direct, începând de la primul „Maidan” din 2003. Așa a fost şi în etapa următoare, când Ucraina sub V. F. Ianukovici a decis să mai aştepte cu semnarea acordului de asociere cu UE deoarece acesta era contrar acordului existent privind zona de liber schimb cu CSI. V. F. Ianukovici a înţeles că este necesară armonizarea regimului comercial cu Rusia, cu alte țări CSI și cu Europa. Acesta este singurul motiv pentru care Bruxelles a organizat „Maidanul” și protestele, care s-au transformat în confruntări sângeroase în februarie 2014.

Atunci „pacea” fusese deja atinsă. Cu V. F. Ianukovici a fost semnat un acord privind reglementarea. A renunţat la toate puterile și a organizat alegeri anticipate (pe care nu le-ar fi câștigat). Polonia, Franţa şi Germania, care au garantat acest acord, imediat ce opoziţia a dat o lovitură de stat şi le-a călcat în picioare garanţiile, au tăcut. El au început chiar să salute forțele care au ajuns la putere, marea majoritate puciști. Acești puciști au anunțat primul lucru că anulează statutul special al limbii ruse în Ucraina, că nu vor să vadă ruși în Crimeea şi au trimis bande înarmate acolo. Crimeenii au refuzat să se supună celor care au dat lovitura de stat.

Iată când s-a întâmplat totul. Totul a început în acel moment. La putere au venit oameni care au încurajat, în mod deschis, sentimentele neonaziste în societate, crearea de organizații adecvate, care defilau în procesiuni la lumina torțelor cu portrete ale criminalilor hitlerişti cu sloganuri deschis neonaziste și rusofobe. Occidentul a acceptat toate acestea cu blândețe. Mulți chiar au susținut și încurajat în toate modurile posibile. Apoi a început subiectul aderării Ucrainei la NATO. Volodimir A. Zelenski a ajuns la putere sub sloganurile păcii și nevoia de a salva vieți omenești, de a împiedica moartea atât a ucrainenilor, cât şi a rușilor. În cele din urmă, a devenit şi el rusofob ca și guvernul lui Petro A. Poroșenko. Volodimir A. Zelenski a numit oamenii din Donbas „specii”. Iar sub președintele anterior, premierul A. P. Iaţeniuk i-a numit „neoameni”.

Volodimir A. Zelenski nu a făcut nimic în privinţa războiuui sângeros în curs împotriva propriului popor. El, de fapt, a mințit, promițând că va restabili ordinea atunci când au fost semnate numeroase acorduri cu reprezentanții Donbas. Le-a încălcat fără să clipească din ochi. În toți acești opt ani am încercat să facem apel la conștiința Occidentului și să convingem acest regim, care a căpătat toate contururile unui ultraradical și neo-nazist. Occidentul nu putea face nimic. Cred că nici nu voia să facă nimic, deoarece chiar și atunci Ucraina (și până în 2014) a fost folosită ca instrument pentru a limita Rusia. Întreaga situație actuală s-a dezvoltat datorită faptului că Occidentul a refuzat să recunoască drepturi egale ale Federației Ruse în organizarea arhitecturii securității europene. Acest lucru este confirmat de reacția principalelor țări NATO, în primul rând a Statelor Unite ale Americii, la inițiativele pe care președintele Vladimir V. Putin le-a înaintat în decembrie 2021 privind necesitatea îndeplinirii cu onestitate a ceea ce s-a convenit. Nimeni nu ar trebui, chiar și atunci când își alege posibilele alianțe militare, să facă nimic care ar încălca securitatea oricărei alte țări. Acest angajament la cel mai înalt nivel a fost aprobat și semnat de președinții și șefii de guverne ai țărilor OSCE în cadrul Consiliului Rusia-NATO. Occidentul refuză categoric să-l îndeplinească. Volodimir A. Zelenski a declarat că, dacă Rusia nu încetează să ceară Ucrainei să-și îndeplinească obligațiile, atunci se va gândi la reîntoarcere armelor nucleare pe teritoriul ucrainean. Era deja un pic prea mult.

Întrebare: Acesta a fost cel mai important lucru?

Serghei Lavrov: Nu. Totul s-a acumulat. Sunt picături care umplu paharul răbdării. Aș sugera să analizăm tot ceea ce am enumerat drept argumente de zi cu zi, manifestări care ne-au convins zi de zi că Occidentul a luat calea folosirii Ucrainei pentru descurajarea Rusiei, pentru a crea „anti-Rusia”, o „centură ostilă”. De câțiva ani, Ucraina a fost dotată cu arme, iar în ultima vreme deosebit de activ. Americanii, britanicii au construit acolo baze militare și navale, de exemplu, în Marea Azov. Pe linia Pentagonului au fost create laboratoare biologice militare pentru a continua experimentele pe bacterii. Acest program american este clasificat. Există și în alte țări din fosta Uniune Sovietică, chiar de-a lungul perimetrului Federației Ruse. Dotarea Ucrainei cu o componentă militară ostilă nouă a fost foarte activă. Vă reamintesc că președintele Rusiei, Vladimir Putin, a vorbit despre acest lucru de mai multe ori. În 2014, probabil, nu s-ar fi întâmplat nimic, nu ar fi fost tulburări în estul Ucrainei, nu ar fi fost niciun referendum în Crimeea, dacă ar fi fost îndeplinit acordul garantat de germani, francezi și polonezi. Dar ei și-au arătat incapacitatea de a forța Kievul să respecte semnăturile așa-numitelor „eurogranzi”. Acum se poartă o discuție în ce măsură Uniunea Europeană poate juca un rol independent în eforturile de asigurare a securității europene. Cred că Uniunea Europeană și-a jucat „rolul” principal în 2014, când nu a reușit să forțeze respectarea garanțiilor sale. A avut loc un puci, puciștii au mutat bande de militanți înarmați în Crimeea, atunci când Crimeea a organizat un referendum, deci, i-a respins pe puciști și s-a reunit cu Federația Rusă. Aceasta este cea mai mare contribuție a Uniunii Europene la securitatea europeană. Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat în Crimeea, ea ar fi rămas ucraineană, iar acolo ar fi existat acum baze militare NATO, ceea ce este categoric inacceptabil pentru Rusia.

Întrebare: Are Ucraina potențialul de a crea arme nucleare, o amenințare pentru Rusia?

Serghei Lavrov: Există un potențial tehnic și tehnologic. Președintele Vladimir V. Putin a vorbit despre asta, experții noștri au comentat și ei această situație. Pot să declar în mod responsabil că nu vom permite acest lucru. Scopul operațiunii, care a fost anunțată de președintele Rusiei Vladimir V. Putin și care este în desfășurare, este de a proteja oamenii, în primul rând pe cei din Donbas, care au fost bombardați și uciși timp de opt ani, cu o lipsă totală de atenție și compasiune din partea societăților, mass-media occidentale. În general, ei au încercat să evite să spună telespectatorilor și ascultătorilor lor ceea ce se întâmplă „pe teren” și au căutat să înlocuiască raportajele obiective cu acuzații nefondate la adresa Rusiei cum că, spun ei, nu respectă acordurile de la Minsk.

În cadrul acestei operațiuni militare speciale s-a stabilit o sarcină clară, ținând cont de experiența ultimelor decenii după prăbușirea Uniunii Sovietice, de a asigura demilitarizarea Ucrainei. Trebuie identificate tipuri specifice de armament de lovitură, care nu vor fi niciodată dislocate în Ucraina și nu vor fi create. Concomitent cu aceasta – denazificarea. Să privim cum participanții la procesiunile cu torțe mărșăluiesc sub bannere fasciste, neonaziste în Europa modernă, cum strigă (la fel ca în timpul „Maidanului” din 2013-2014): „Moskaliaku na ghiliaku”, „ucideți rușii, ucideți moscoviții” – noi nu putem.

Ascult cu uimire comentariile politicienilor europeni, în special germani. Colega mea Annalena Baerbock a declarat că, având în vedere responsabilitatea istorică de care este conștientă Germania, țara ei este pur și simplu obligată să furnizeze arme Ucrainei. Cum ar trebui să înțeleg asta? Că vinovăția istorică și conștientizarea vinovăției istorice impun Germaniei să-i sprijine pe neo-nazişti? Acest lucru creează niște asociații cam ciudate. Șeful Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că astăzi UE și Ucraina sunt deja mai aproape ca niciodată. La ce este această aluzie? Probabil, acesta este un semnal că atâta timp cât ești rusofob, cât ești fascist, cât timp ești neo-nazist, ți se permite totul.

Vă amintiţi măcar o reacție asemănătoare la ceea ce Rusia face acum în Ucraina, restabilind justiția? Când sute de mii de irakieni, libieni, sirieni au murit în alte țări, unde Statele Unite ale Americii, aliații lor „luminați” din tabăra democratică și-au îndreptat privirea la mii de kilometri de propriile granițe. SUA ca să-şi justifice invadarea Irakului a fost suficientă o eprubetă mică și afirmația că aceasta amenință interesele de securitate ale SUA. Unde este Irak și unde sunt Statele Unite ale Americii? Unde sunt Libia și unde sunt Statele Unite ale Americii? Nu, ei se consideră îndreptățiți să facă acest lucru. Nicio structură internațională nu și-a ridicat vocea cu privire la faptul că aceasta este o încălcare a dreptului internațional, o lansare absolut neîntemeiată a ostilităților.

Priviţi ce isterie a crescut acum, ca la comandă, faţă de ameninţările la adresa securității ruse chiar la granița noastră. Faptul că SUA au „construit”, așa cum spunem noi, întreaga lume occidentală, toate organizațiile internaționale, unde Occidentul are o poziție decisivă, și încearcă să facă din asta un sport internațional, cultura ostatică a eforturilor lor, nu va permite dreptatea în afacerile internaționale, începerea unui dialog serioas despre arhitectura securității în Europa, care să asigure egalitatea tuturor statelor situate aici.

Întrebare: Ați prevăzut o astfel de solidaritate între țările occidentale înainte ca Rusia să anunțe începerea operațiunii?

Serghei Lavrov: Eram pregătiți pentru orice. Nu mă îndoiam că UE și, bineînțeles, NATO vor urma cu supunere Statele Unite ale Americii. Mai ales când soarta „Nord Stream-2” a devenit clară. Chiar dacă se lansează din nou (probabil că nu trebuie să decidem noi), indiferent de orice, este deja clar că „Nord Stream-2” și-a jucat rolul în istorie, pentru că a arătat clar locul în care Europa, inclusiv Germania, îl ocupă cu adevărat pe scena mondială – un loc absolut subordonat și dependent.

Nu credeam că aceste sancțiuni, cauzate de furie impotentă, vor cuprinde mișcarea sportivă, schimbul cultural, și ar viza contactele interumane. Vă amintiți că în anii trecuţi, când a anunțat sancțiuni împotriva țărilor arabe, latino-americane, Occidentul a repetat în mod constant, cel puțin în Consiliul de Securitate, că sancțiunile nu vizează oamenii de rând, sancțiunile vizează să facă conducerea statului în cauză să simtă presiunea comunității mondiale și să-şi schimbe comportamentul. Acum nimeni nu mai vorbește despre asta. Contactele dintre oameni au fost supuse unei interdicții directe la inițiativa țărilor occidentale, care au susținut întotdeauna că nu trebuie să existe obstacole în calea comunicării între societățile civile. Nu le-a păsat de toate principiile lor, pe care le-au implantat pe arena internațională, inclusiv când au început să sechestreze activele Băncii Centrale a Rusiei și ale companiilor noastre private. E pur şi simplu un furt. Au abandonat toate acele reguli care au fost introduse în viața internațională de mai bine de 70 de ani. Acum pur și simplu au tăiat aceste reguli și s-au întors la banditismul şi capitalismul sălbatic al vremurilor „goanei după aur”.

Întrebare: În ce măsură este Rusia capabilă să facă față acestei presiuni politice și economice în viitorul apropiat?

Serghei Lavrov: Suntem capabili să facem față oricărei presiuni. Dacă cineva are îndoieli în acest sens, vă recomand să vă familiarizați cu istoria Rusiei, istoria Imperiului Rus, istoria Uniunii Sovietice și istoria acelor episoade din viața noastră când am fost invadați de armatele inamice.

Întrebare: V-ați pregătit dinainte pentru acest scenariu?

Serghei Lavrov: Am văzut cât de furios este Occidentul, cât de agresiv este în promovarea tezelor despre inadmisibilitatea influenței tot mai mari a Rusiei, cât de consecvent a fost în apărarea puterii fasciste, neo-naziste din Ucraina, încercând să o folosească împotriva Rusiei. Desigur, ne-am pregătit pentru faptul că va trebui să ne bazăm în primul rând pe propriile noastre forțe. Dar avem prieteni, aliați. Avem destui parteneri pe arena internațională care, spre deosebire de Europa și de alte țări, nu și-au pierdut independența și capacitatea de a se ghida după interesele lor naționale. Și ei se află sub o presiune enormă. Știu 100% că americanii „aleargă” prin ambasadorii lor în toată lumea, forțând orice țară din Africa, America Latină, Asia să facă măcar ceva împotriva Federației Ruse. Acest lucru este josnic pentru marea putere cum este America. Josnic și nedemn. Dar noi ne-am obișnuit. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori în istoria noastră, când partenerii au acționat din poziții fără scrupule, folosind metode fără scrupule. Vom reuşi. Sunt 100% sigur de asta.

Întrebare: Care sunt șansele unei soluţionări politice a conflictului? Ce concesii poate face Rusia? Rusia a declarat în repetate rânduri că vrea ca Ucraina să recunoască Crimeea ca parte a Rusiei. Ce altceva?

Serghei Lavrov: Trebuie doar să fii realist. Crimeea este un subiect care nu se discută. Președintele Rusiei, Vladimir V. Putin a exprimat clar poziția noastră, pe care delegația noastră a adus-o la negocierile cu ucrainenii din Republica Belarus. Crimeea face parte din Rusia. Recunoașterea republicilor populare Donețk, Lugansk în granițele regiunilor Donețk și Lugansk. Demilitarizarea, care trebuie să aibă parametri. Aceştia nu au fost încă conveniţi. Acolo nu ar trebui să existe deloc arme care ar putea amenința securitatea Federației Ruse. Denazificare. La fel cum Germania fascistă a fost supusă unei astfel de proceduri. Încă o dată, îndemn: urmăriți materialele video care sunt în domeniul public despre libertatea de care se bucură neonaziștii din Ucraina atunci când mărșăluiesc sub portretele criminalilor de război. Președintele Volodimir Zelenski le oferă gărzile sale pentru a le oferi o gardă de onoare. Sunt multe de făcut.

Facem totul pentru a preveni victime civile numeroase. Forțele noastre armate, împreună cu miliția republicilor populare Donețk și Lugansk, folosesc arme de înaltă precizie și distrug exclusiv infrastructura militară a guvernului ucrainean în contextul sarcinii de demilitarizare.

Aceste amenințări au devenit prea evidente. Desigur, asistăm acum la un război informațional, aș spune, terorism informațional. Sunt lansate milioane de informaţii false. Le prezentăm tot timpul. Pe site-ul Ministerului rus de Externe există o secțiune specială în care adevărul este arătat numai pe baza faptelor.

Voi reprezentați un mijloc de presă respectat și puternic. Voi trebuie să mă înțelegi. Dacă luăm conflictul din Donbas, în toți acești opt ani, jurnaliștii ruși din diverse instituții media lucrează 24/7 în Donbas de partea milițiilor, arătând adevărul. Ei au arătat cum aterizează bombele, cum sunt bombardate cartierele rezidențiale din sistemele de salvă, cum sunt distruse școlile și grădinițele și cum sunt uciși civili. Toate acestea au putut fi văzute în direct. Le-am spus tot timpul colegilor noștri occidentali încă în acea etapă mai calmă a acestei crize teribile: de ce nu vă încurajați mass-media să lucreze pe partea ucraineană, astfel încât să puteți vedea ce daune se fac cetățenilor și infrastructurii civile de acolo. De câteva ori BBC a mers acolo și alţii. Au realizat un material destul de obiectiv. Era clar că ceea ce se întâmplă pe partea controlată de guvern a liniei de contact nu putea fi comparat cu oroarea pe care partea ucraineană a semănat-o în republicile populare Donețk și Lugansk. Nu vom uita că, pe lângă forțele armate ale Ucrainei, care, după cum am înțeles, au păstrat mai mult sau mai puțin un fel de disciplină, există și batalioane pur naziste, „voluntare”, care, atunci când au fost create, chiar și în Occident, în SUA, Marea Britanie, nu erau cu strângere de mână. Li s-a interzis să acorde orice fel de ajutor. Acum ei sunt în „vârful” acestui întreg val. Ei încearcă să-și continue atrocităţile, organizează înscenări, inclusiv în orașe.

Întrebare: Corespondenții noștri sunt în Donețk de o lună.

Serghei Lavrov: Toată lumea a mers acolo în ultima vreme, știu asta.

Întrebare: Secretarul de presă al președintelui Rusiei, Dmitri Peskov, a confirmat de două ori că Moscova îl consideră pe Volodimir  Zelenski președintele legitim al Ucrainei. Dacă este așa, atunci de ce sunt trimise trupele la Kiev? Care este scopul?

Serghei Lavrov: Demilitarizare.

Întrebare: Nu o schimbare de putere?

Serghei Lavrov: Demilitarizare. După încheierea acestui conflict declanșat de ei, pe care acum încercăm să-l încheiem, ucrainenii înșiși trebuie să decidă cum să continuăm să trăim. Acest lucru este discutat acum în cercurile de științe politice. Nu sunt implicat în aceste discuții. Pornim fără echivoc de la faptul că aceasta ar trebui să fie opinia tuturor oamenilor care trăiesc în Ucraina.

V.A. Zelenski – da, președinte. Din păcate, un președinte care și-a mințit poporul, care l-a ales pentru că i-a promis că va pune capăt războiului. El a continuat până de curând și acum continuă să facă același lucru: să promoveze abordări puternic anti-ruse, rusofobe, făcând declarații extrem de contradictorii. Apoi „hai să ne ducem urgent la NATO”, dacă „nu accepți – atunci dă-mi garanții”, „Sunt gata să accept garanții de securitate”. Ar fi trebuit să vorbim despre acest lucru mai devreme. Garanțiile de securitate sunt exact ceea ce realizăm și oferim. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat în repetate rânduri, în ianuarie și la începutul lunii februarie, că nu acceptăm securitatea europeană, care se va baza pe dominația NATO, în special în vecinătatea noastră. Să găsim o altă cale, a spus el, și am repetat-o de multe ori. O cale care ar asigura în mod fiabil securitatea Ucrainei, a țărilor europene și a Federației Ruse. Aceasta este direcția în care trebuie să ne îndreptăm. Faptul că președintele Volodimir Zelenski și-a declarat disponibilitatea sau, mai degrabă, dorința de a primi garanții de securitate, cred că acesta este un pas pozitiv. Negociatorii noștri sunt pregătiți pentru a doua rundă de discuții privind aceste garanții cu reprezentanții ucraineni. Însă, ca și la prima întâlnire, din nou, doar reprezentanții ucraineni nu au confirmat încă organizarea celui de-al doilea tur. Vor întârzia. Cred că nici americanii nu le permit. Acum nimeni nu crede deloc în independența Kievului.

Întrebare: După primul tur, există puncte pozitive de la care puteți începe?

Serghei Lavrov: Participanții noștri la aceste discuții au comentat deja, iar Dmitri Peskov a comentat și el. Nu intrăm în detalii acum, pentru că aceasta este doar faza inițială, dar faptul că părțile au convenit să se întâlnească a doua oară indică faptul că sunt pregătite să caute soluții. Am spus care este poziția noastră. Acest lucru este bine cunoscut de partea ucraineană.

Întrebare: Ceea ce tocmai ați exprimat, aceste cereri ale dumneavoastră, nu sunt un act de capitulare a Ucrainei?

Serghei Lavrov: Nu cred că acest lucru poate fi calificat în acest fel. Principalul lucru aici nu este termenul care va fi folosit. Oferim un aranjament. Acesta va asigura drepturile legale ale tuturor oamenilor care locuiesc în Ucraina, care include, fără excepție, toate minoritățile naționale, egalitatea acestora. Acest lucru ar trebui să se reflecte în legislația Ucrainei, unde acum există o lege privind trei populații indigene, ca și cum rușii nu ar fi existat deloc pe teritoriul ucrainean. Acestea sunt tipurile de lucruri care creează deja baza legislativă pentru continuarea politicii rusofobe și nu numai rusofobă – împotriva tuturor celorlalte minorități naționale: maghiari, români, polonezi, bulgari. Pornim de la presupunerea că poporul ucrainean este cel care va decide acest lucru. Dacă autoritățile sunt de acord cu condițiile care sunt discutate acum, acesta va fi un acord.

Întrebare: Regatul Unit spune că este necesar să privăm Rusia de un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Spuneți-mi, există vreun mecanism pentru punerea în aplicare a unui astfel de angajament?

Serghei Lavrov: Nu există niciun mecanism. Nu încercați să explicați nimic reprezentanților britanici. Inadecvarea lor absolută a fost mult timp bine cunoscută tuturor.

Întrebare: Sancțiunile care au fost impuse acum împotriva Rusiei: spațiul aerian către Europa este închis. Nu credeți că acest lucru a condus Rusia în spatele Cortinei de Fier?

Serghei Lavrov: Cortina de Fier a fost cândva „coborâtă” de Winston Churchill. Marea Britanie în mod clar nu se simte confortabil de a fi uitată de îndată ce a făcut Brexit (toate acestea au fost în știri). Acum este în căutarea unor oportunități de a fi „activă” din nou pe arena internațională, pentru a juca împreună cu Statele Unite și să servească sarcina de a menține Europa sub controlul Statelor Unite. Nu cred că este nevoie să promovăm idei care să se opună Cortinei de Fier. Toată lumea înțelege că construirea Cortinei de Fier este destinul celor care gândesc în aceleași categorii: categoriile colonialismului, neocolonialismului. Desigur, mai ales pentru britanici, astfel de categorii evocă sentimente nostalgice. Dar dacă Occidentul a decis acest lucru, atunci vă asigur că vom găsi o oportunitate de a continua să trăim, să ne dezvoltăm și nici măcar nu ne vom îngrijora prea mult de ceea ce au făcut partenerii noștri occidentali, dovedindu-și încă o dată lipsa absolută de fiabilitate și incapacitatea totală de a negocia.

Întrebare: A fost Rusia ademenit la acest război în Ucraina? Nu a provocat Occidentul Rusia în această „mlaștină”?

Serghei Lavrov: Nu exclud că cineva a vrut ca Rusia să se împotmolească în acest conflict artificial creat de Occident. Acum, politologii occidentali scriu că acest lucru le va permite americanilor să-și dezlege mâinile și să lucreze pentru a limita China. Un tren de gândire filosofic cinic, absolut neocolonial, este caracteristic partenerilor noștri occidentali. Nu exclud că a fost. Hotărârea noastră de a preveni noi vărsări de sânge în Ucraina, de a preveni utilizarea Ucrainei ca rampă de lansare pentru un atac asupra Federației Ruse, nu este determinată de ceea ce Occidentul a planificat sau nu a planificat – am pornit de la faptele „de pe teren” atunci când ne-am luat deciziile. Erau extrem de deranjante. Occidentul a făcut totul pentru ca aceste fapte materiale să fie din ce în ce mai amenințătoare pentru Rusia.

Întrebare: Am ajuns la subiect? Stăm la un pas de Al Treilea Război Mondial?

Serghei Lavrov: Acest lucru trebuie să-l întrebați pe președintele Joe Biden. Domnia lui a spus că, dacă nu am fi luat calea unor astfel de sancțiuni, alternativa ar fi putut fi doar Al Treilea Război Mondial. Să gândești așa de categoric… Joe Biden este în continuare cel mai experimentat politician, indiferent de relaționarea cu ceea ce fac Statele Unite pe scena mondială. În iunie 2021, la Geneva, el și președintele Vladimir Putin au confirmat în mod clar declarația făcută de liderii Uniunii Sovietice și Statelor Unite în anii 1980, potrivit căreia nu pot exista câștigători într-un război nuclear și nu ar trebui să fie niciodată dezlănțuită. În ianuarie 2022, toți cei cinci lideri ai membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU au semnat aceeași declarație multilaterală colectivă.

Dacă o persoană, atunci când este întrebată dacă ar fi putut exista altceva decât acest val de sancțiuni, spune că alternativa ar putea fi doar Al Treilea Război Mondial, atunci nu poate decât să înțeleagă că Al Treilea Război Mondial nu poate fi decât nuclear. Probabil, vechile instincte sunt încă vii în mintea partenerilor noștri occidentali, dacă permit o astfel de posibilitate, în ciuda poziției confirmate public a tuturor celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate.

(Agenția de Presă RADOR)