O nouă enigmă postdecembristă: La cine-i stiloul lui Ceaușescu?

Deși ar trebui să mă limitez la paginile despre Teroriști, citesc în volumul Anul nou se naşte în sînge! continuare a volumului Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie ’89, alcătuit de General de divizie dr. Ioan Pitulescu, colonel Ion Constantin, General de brigadă (r) Marin Lazăr, colonel (r) Vasile Lepăduşi, prof. Vladimir Alexandrescu și publicat la Editura Universal Pan, Bucureşti, 1998, ca punctul de vedere al Ministerului de Interne despre Evenimentele din decembrie 1989. Capitolul despre avatarurile lui Nicolae Ceaușescu după extragerea ( așa s-a numit și asta a fost și nu fugă, cum a lansat Ion Iliescu în intervenția de la TVR din 22 decembrie 1989) reia în mare istorisirile (pe care nu le cred) cu Nicolae Ceaușescu bîntuind în căutarea unei Dacii. Apare totuși o noutate. O voi intitula Victor Stănculescu, dă stiloul înapoi!. Se referă la ce s-a întîmplat cu Nicolae Ceasescu la IPJ de Miliție Dîmbovița din Târgoviște:

„Controlul corporal efectuat la sediul organului de miliție a fost determinat de suspiciunea creată în rîndul celor de la miliție că Nicolae Ceaușescu, care introdusese de mai multe ori mîna în buzunar, ar putea avea armament asupra sa și ar vrea să-l folosească.

Faptul că scopul principal al controlului corporal a fost armamentul este demonstrat și de superficialitatea cu care au fost tratate obiectele găsite în buzunarele lui Ceaușescu, despre care relatările celor care au fost de față sînt contradictorii. Astfel, lt.-col. Conț susține că a găsit la Nicolae Ceaușescu o singură agendă pe care nu se afla nici un înscris și, după ce a răsfoit-o, i-a înapoiat-o, în timp ce Știrbescu Petre și serg.-major Enache susțin că au văzut două agende, două stilouri și o batistă.

Datorită agitației produse în biroul în care se aflau soții Ceaușescu, cum și a faptului că au fost controlați corporal de mai multe persoane, nu s-au putut stabili cu exactitate ce s-a întîmplat cu obiectele lui Ceaușescu, însă, unele, așa cum a fost ceasul de la mînă, batista și probabil o agendă i-au fost restituite pe loc. Cealaltă agendă și un stilou, care au fost găsite în buzunare de către plut. Paise, au fost predate de acesta generalului Victor Stănculescu, la București, în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, după execuție.

În legătură cu acest ultim aspect, este semnificativă declarația fostului subofițer de miliție, Paise Constantin, care ne-a relatat că, începînd din seara zilei de 22 decembrie 1989 și pînă la execuție, a însoțit tot timpul pe soții Ceaușescu, fiind însărcinat cu asigurarea pazei. Agenda și stiloul pe care le ridicase din buzunarele lui Ceaușescu le-a ținut tot timpul asupra sa. După execuție, a mers la generalul Stănculescu și i-a raportat despre existența obiectelor. Acesta i-a ordonat să se urce în cel de-al doilea elicopter, în care se aflau cadavrele. Ajuns la București, a fost chemat de generalul Stănculescu la M.Ap.N., a predat obiectele și a fost pus să facă raport cu privire la modul cum a acționat.

Desigur, această situație, și faptul că respectivele obiecte au dispărut pur și simplu din acel moment, sînt de natură să alimenteze cele mai diferite speculații, întărite de faptul că traiectoria profesională a celui care intrase primul în posesia lor, subofițerul de miliție Paise Constantin, a cunoscut un curs cu totul neobișnuit (și nemaiîntîlnit!) nu numai la noi, ci probabil în lume. Pe scurt, el va deveni la 27 decembrie 1989, cu gradul de căpitan, cadru activ al armatei române, în Unitatea Militară 02450 București. Dar continuă să fie, fără ca nimeni să se formalizeze, și cadru al Ministerului de Interne, cu gradul de plutonier. O situație nu numai anormală, neregulamentară, ci de-a dreptul hilară, ce va fi reparată, retroactiv, abia la 22 februarie 1990, cînd, printr-un ordin al șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Dîmbovița, Constantin Paise este trecut în rezervă cu data… 27 decembrie 1989. Or, această «avansare prin transfer», de la un minister la altul, e de natură să alimenteze supozițiile acelora, nu puțini chiar dintre membrii Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989, care cred că poate fi făcută o legătură între obiectele găsite la acele prime controale corporale asupra lui Nicolae Ceaușescu și mult căutatele «conturi secrete».”

Autorii sugerează că Victor Stănculescu a pus mîna pe o agendă prețioasă. Dar și pe stiloul lui Ceaușescu. Pe mine nu mă interesează agenda. Pe mine mă interesează stiloul. Unde o fi stiloul? Vă imaginați cu cît s-ar vinde un asemenea obiect, evident, dacă am fi siguri că e stiloul lui Ceaușescu? Oricum, și eu m-aș grăbi să particip la licitație.