Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

O permanență a Istoriei contemporane: Cine-a tras în noi?

Debutul oficial al războiului civil din Liban e considerat de toată lumea ca fiind 13 aprilie 1975. În această zi, pe la orele 13.00, un autocar transportînd palestinieni a fost întîmpinat cu focuri de armă automată la marginea Beirutului. La scurt timp după aceea, în Air en-Remmaneh, fie al creștinilor, 27 de pasageri sînt omorîți. Imediat, responsabilitatea e atribuită milițienilor falangiști creștini. Revoltați, musulmanii pornesc războiul în mai multe zone din Beirut. Luptele durează 3 zile, întinzîndu-se progresiv dinspre margini spre centrul orașului. Se folosesc din plin diferite categorii de arme: mortiere de mic calibru, rachete, arme automate. Toți istoricii sînt de acord că acesta a fost fitilul care a aruncat în aer butoiul cu pulbere care era la ora aceea Libanul. Atentatul din 13 aprilie a pus în mișcare o mașinărie care nu s-a mai oprit timp de 17 ani. Mașinăria războiului civil.

Istoriicii nu reușesc însă să se înțeleagă asupra unui lucru. Un lucru care a răma azi enigmă, deși, despre războiul civil din Liban s-a scris o întreagă bibliotecă. Musulmanii au susținut că falangele creștine au tras. Dar chiar imediat după atentat, acestea au negat implicarea. Cine a tras în 13 aprilie 1975? O întrebare la care e greu de presupus că se va răspunde atît de repede. Cum e greu de presupus că se va răspunde atît de repede și la o altă întrebare asemănătoare în legătură cu războiul civil din Liban. Un eveniment premergător confruntării, văzut de toată lumea ca unul dintre cele responsabile de acumularea prafului de pușcă social-politic, a avut loc cu 3 luni înaintea datei oficiale de începere a războiului. În cursul unei demonstrații de protest a pescarilor din Saida (sudul Libanului) se trage asupra manifestanților. Un glonte îl atinge pe deputatul musulman Maaruf Saad, care va muri la spital, în 6 martie 1975. Dat fiindcă armata libaneză ocupase orașul, toată lumea aruncă responsabilitatea asupra ei. Statul major dezminte însă imediat implicarea armatei în tragicul accident. Mai mult, expertiza balistică, adusă drept argument, arată că glontele tras asupra deputatului musulman nu provenea de la militari. Cine a tras în 26 februarie 1975? Ca și în cazul începutul oficial al războiului civil, zecile de cărți și articole dedicate confruntării sîngeroase din Liban n-au reușit pînă acum să dea un răspuns.

Ce ne spun aceste întrebări? Nu trebuie prea mare agerime pentru a-ți da seama că ele ne amintesc nouă, românilor, de o întrebare care a agitat demonstrațiile întregului an 1990 și continuă să preocupe pe jurnaliști și istorici: 16-22 / Cine-a tras în noi?”. Chestiunea cea mai controversată a evenimentelor din decembrie 1989 e următoarea: a tras sau nu armata în demonstranți? Dacă nu, atunci cine-a făcut-o? Din cîte se vede, întrebarea – Cine-a tras în noi? – riscă să devină o permanență a istoriei contemporane. Ea se pune în legătură cu războiul civil din Liban și cu răsturnarea lui Ceaușescu din România. Mai mult ca sigur ea se va pune și în legătură cu alte evenimente. Despre care, la ora actuală, nu știm decît atît: cineva va trage în altcineva pentru ca responsabilitatea asasinatului să cadă asupra altcuiva. Grație presei și televiziunii, în lumea contemporană, această înșelare, nu numai a cetățenilor simpli, dar și a cercetătorilor, a devenit un instrument fundamental al politicii. De aceea, cred că specialiștii ar trebui să se aplece, în sfîrșit, și asupra unei teme extrem de seducătoare: rolul lui Cine-a tras în noi? în istoria lumii contemporane.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „O permanență a Istoriei contemporane: Cine-a tras în noi?”

  • Bine v-au mai montat băieții cu ochi albaștri! Niciodată n-o să știm nimic, cît timp sunt ei la butoane. Sunt pregătiți pentru toate scenariile, în plus de cel de făcut bani. Somn ușor, popor!

    • @Hopa a scris pe 03/06/2023 la 06:17
      Hopa…m-am lamurit „ce hram porti”…mapn…uniformele kaki…Azi sunt Rusaliile…sau Cinzecimea…Cruce Rosie in Calendar…
      Pai sa imi aduc aminte…
      In 1989 pahontu era locotenent in trupele de securitate…hapau era transmisionist…ciuca era si el „grad” activ…oprea…capitan de intendenta…
      Si acum „urarile”…”binecuvantarile”…
      Moarte Cancer si Boala in toti militaurizatii criminali
      Moarte si Cancer in carnea sangele oasele maduva pielea si maruntaiele militaurizatilor criminali
      Moarte si Cancer in copii si rudele de sange ai militaurizatilor criminali
      Sa nu aiba parte militaurizatii criminali si familiile lor de nimic pe lumea asta in afara de o viata ca Moartea
      Atat
      Dispari de aici.
      ps.pentru voi gunoaielor infecte si criminale care v-ati omorat conationalii neinarmati nu exista sarbatoare sau Dumnezeu.
      Constantinescu Valentin-Ionut

  • Foarte bun articolul …in Siria a fost același lucru unde la un protest au fost omorâți 2 polițiști și 3 protestatari (nu știu numărul precis ) de aici apare marea problemă …. atât pentru autorități cât și pentru civili …..asta sa întâmplat și in 89 la Timișoara când un protestatar a rupt șenilele de la tanc și ii a omorât un militar ……. eu personal la toate aceste acțiuni am un singur răspuns …cum la școală toate tratatele internaționale aveau clișeul ….”Marile Puteri au hotărât …” Era o perioada când se vorbea și se discuta despre legiunea franceză sunt multe mărturii despre aceste trupe speciale despre care oficial nu știm nimic totul este secret dar cică ar schimba guverne ar da lovituri de stat ……acum hai să fim serioși ….de la Decebal în toată istoria noastră nu cred că am avut conducător care să nu fie agreat de fie de Turci , Francezii , Ruși, Nemți ,Englezi ………asta bănuiesc că că se întâmplă și in Liban,Siria …in fond granițele sunt trasate de „marile puteri” ….. trebuie să știm interesele …oricum cel mai interesant lucru este că Rusia a fost prima țară care a recunoscut Israelul chiar a intervenit militar ….acest lucru il leg evenimentele din 89 … când cu ajutorul Rușilor sa înfăptuit „Revoluția Decembrie 89” tot marile puteri …….tot ce vreau să susțin este că se spune că Dumnezeu sau Dracu este unul și același căci nu se poate unul fără altul … dacă unul nu ar fi celălalt nu ar exista ……vorba aia ne spălăm pe mâini și nu știm care mâna o spala pe care ….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *