O poveste de demult cu Crin Antonescu

Din când în când, Crin Antonescu se trezește din lunga-i letargie  bruxelleză  și ne amintește că încă există ca formator de convingeri.  De exemplu, l-a  pârât nației pe cel care i-a pus consoarta pe lista euro-râvnită că, deunăzi, semna „hârtii stupide”, dar nu la întocmirea tabelului norocos, ci acum, când bietul apevist e ciuca bătăilor tuturor… Halal recunoștință,  monșer! Cireașa de pe tort a înfipt-o la anunțul verdictului de pomină: „Ce aș putea spune este că decizia de astăzi este preferabilă unei decizii eventual de invalidare a rezultatului din turul doi, indiferent care ar fi fost acesta, categoric e preferabilă o asemenea decizie. Cred că a avut Curtea la dispoziție elemente și deja, din ce am văzut cu toții, cred că continuarea acestor alegeri ar fi fost discutabilă. Dacă decizia a fost aceasta, mi se pare întru totul corect ca lucrurile să se reia de la zero pentru a avea un proces corect sau despre care cei mai mulți dintre români să fie convinși că este corect”. Neinspirată  intervenție, iar de tăcea, filozof se chema!  Și „dacă Iohannis va rămâne până în martie, nu văd care este marea problemă”, și-a completat pledoaria pe placul establishement-ului actual. Așa o fi, din buricul Belgiei lucrurile s-or vedea diferit… Vasăzică, supărat probabil că euro-soția sa n-a prins postul de comisar, i-a certat pe peneliști și pe pesediști,  pe cine i-a  venit la gură!

Un spectacol  dezamăgitor,  din multele avându-l ca protagonist principal pe adânc-cuvântătorul evaporat suspect din peisajul autohton. Cum să uiți, de pildă,  că tocmai el a aruncat în aer Uniunea Social-Liberală în 2013, parcă? Atunci, cele două formațiuni atinseseră un scor electoral uriaș, 70%, ceea ce l-a  nemulțumit la culme pe vechilul Mark Gitenstein, în opinia căruia democrația  este în pericol  mortal  când  diferența dintre  majoritate și  opoziție  depășește cinci procente. Iar iritarea boss-ului de pe Potomac s-ar fi concretizat, ca prim efect, în întâlnirea de taină din Elveția a familiilor Băsescu și Antonescu cu liderul PPE Joseph Daul, când fostului meu coleg de cămin studențesc i s-a  cerut să strice alianța, în schimbul intrării liberalilor în partida popularilor europeni și a susținerii candidaturii sale la președinție. Desigur, în proiectul respectiv, „Marinarul”  urma să fie desemnat premier, deși, în sinea sa, îi voia în Deal ba pe Elena, ba pe Isărescu, ba pe Răzvan Ungureanu. Cu  mutarea în plic,  năimitul, secondat zelos de un viitor șef  de Servicii Secrete, a încercat să forțeze mâna filialelor din teritoriu, însă a suferit o înfrângere usturătoare. În  loc să renunțe la mârșavul plan, la o agapă de lucru  organizată în apartamentul lui Victor Ponta (care nu ochea neam fotoliul prezidențial, ci vâna un post în PE),  de față cu alți meseni (zece-doisprezece, cumva?)[1], a părăsit  sufrageria, ăilalți crezând că merge la baie. Se înșelau amarnic, tovarășul  lor de năzuințe politice se retrăsese într-un dormitor și intervenea în direct la RomâniaTV, grăbit să-și bălăcărească gazda de conjunctură și partenerul PSD. Cineva i-a transmis un SMS unuia dintre participanții aflați în capul mesei (ăl mai vârstnic și apelat cu titlu universitar) și toți au luat cunoștință de actul de trădare. „Păi,  bine, mă, Crin, ne iei de proști ?” l-au întâmpinat în cor ei. „Dar, ce, n-am voie să vă critic?” a răspuns impertinent soțul Adinei Vălean,  moment în care demascații  s-au ridicat și au părăsit încăperea. Și când te  gândești  că  modificaseră și protocolul, oratorul cu faimă parlamentară fiind menționat ca viitorul candidat comun pentru Cotroceni … Mda, astfel a vuit mahalaua dâmbovițeană la acel  moment, dar eu  nu bag un deget în foc că  lucrurile ar  fi stat întocmai!  A, nu cumva să omit ezitările, comportamentul antonescian extrem de bizar cât a asigurat interimatul suspendatului  „Corsar”, la referendumul  de tristă evocare! A urmat, la ora 19, ședința  în care ștabii  locali ai liberalilor  erau chemați să-și exprime voința: a fi ori  a nu fi în USL! Doar patru  voturi au fost contra ruperii, ce dacă anterior  vreo 45  dintre  ei fuseseră de cealaltă parte a baricadei!? A contat decisiv în schimbarea atitudinii reținerea în dimineața respectivă  a lui Dan Radu Rușanu, într-un dosar croit  la comanda Sistemului în care figura și soția altui „greu” recunoscut și cu  influență din partid. (De altfel, și alți fruntași  liberali – Norica Niculai, Radu Stroe, Dan Motreanu, Aristotel Căncescu, Relu Fenechiu, Călin Popescu Tăriceanu, vicepreședintele consiliului județean Cluj etc. –  s-au trezit deferiți justiției  în intervalul temporal cu pricina!) Rezultatul fiind pe placul păpușarilor și al ambasadorului înfocat susținător al democrației, ex-președintele ASF n-a mai primit mandat de arestare, scopul fusese  atins! Neinspirat, penalul a ieșit la  televizor și l-a  atacat pe „Băse” și, ghinion, a glosat  și despre o poliță strâns legată de o firmă importantă de asigurări și de yankei. Suficiente motive ca denunțătorul să fie priponit la „Beciul domnesc” câteva luni, nu? S-a vehiculat și o scorneală cu un geamantan cu niscaiva  valută,  manipulat  de patru vajnici  mușchetari… Un detaliu nesemnificativ, care  nu ma interesa pe nimeni, USL era deja  o fantomă, România  ratând, în opinia mea, o șansă uriașă de a se întrema !

N-a trecut mult și Crin s-a cărat pe șestache din bătătură, dispariție însoțită de zvonuri  care mai de care, inclusiv amenințarea sa cu un dosar penal[2]. De câteva zile, vedeta de odinioară a  dezbaterilor cu scânteie și tâlc, nu și cu substanță  de ctitor, amintindu-și că norodul îl  privea cu simpatie, dă semne că l-ar interesa jilțul pângărit  de Iohannis.  Tardivă, înclin să azvârl   o părere personală. E ca și cum te-ai încumeta astăzi să sfidezi curentul și ai apărea în public  cu pantaloni evazați, cămașă  cambrată  cu guler lat și tuns ca în urmă cu niscaiva decenii. Sigur, veșmintele evocate  au făcut furori odinioară, însă timpul le-a aruncat în desuetudine! „Un palavragiu de tavernă dâmbovițeană, coborât din schițele nemuritorului nenea Iancu, în spatele căruia nu identifici nicio realizare socială și profesională!” ricanează superior adversarii. Simpatizanții îi contrazic cu același aplomb: „Un retor redutabil și încântător, pe gustul mulțimii, slobod și imposibil de manipulat, o fire dârză  și  nealiniată!”. Cârcotașii strâmbă din nas și vorbesc pe la colțuri: „I s-au prescris  faptele și d-aia e din nou guraliv ! N-ați observat că unii au apărut intempestiv  și au candidat la fel de fel de dregătorii publice? Ce dovadă mai bună vreți?”. Eu nu plec ureche la răutățile lor, însă mi-aș dori ca locvacele meu  cogener să lămurească definitiv bârfele ce i s-au pus în cârcă în momentul alegerii de bunăvoie a exilului !! Altminteri, va suferi o înfrângere previzibilă la proximele prezidențiale…  De-o candida, bineînțeles ! Că tare naiv s-a vădit a fi mușcând lacom din nada aruncată la derută de alianța „Taci  în gura mă-tii!”…

[1] A doua zi urma să fie înmormântat Ariel Sharon, la funeraliile căruia urma să participe  unul dintre meseni.

[2] A se vedea și recenta epistolă penitenciară a Elenei Udrea, în care apare o astfel de ipoteză!