O relicvă a Războiului rece

Momente și evenimente comentate de mine. În numărul din 4 ianuarie 2006 al Jurnalului național am abordat o chestiune controversată a momentului:
Preocuparea Secției în limba română a BBC față de viața politică din România.

Deși eram la 17 ani de la Căderea lui Ceaușescu, în prezența unei prese independente și diverse, BBC intervenea în viața politică de la noi în chip tendențios, cu semnături contracost aparținînd ziariștilor români angajați în Partea Dreaptă a eșichierului politic. Au trecut de la acest articol 19 ani. De la căderea lui Ceaușescu, 35 de ani. Și cu toate acestea, site-uri în limba română finanțate de Puteri străine continuă să se ocupe de viața politică din țara noastră și nu din țările lor.

La finele lui 2005, Traian Băsescu a acordat un interviu Secției în limba română a BBC.
A fost un prilej de a sesiza o anomalie:
La 17 ani de la căderea lui Ceaușescu, Secția în limba română a BBC continuă să se ocupe de viața politică internă din România. De regulă, secțiile internaționale ale diferitelor posturi de radio au drept obiect familiarizarea ascultătorilor dintr-o țară cu aspectele politice, economice, dar mai ales culturale din țara care găzduiește postul emițător.
Războiul rece a obligat BBC să facă o excepție de la această regulă. Secția în limba română s-a ocupat aproape în exclusivitate de viața politică din România.

Perfect justificat.
În absența presei libere și independente, misiunea de informare corectă a românilor trebuia asumată de cineva. Chiar dacă, în unele cazuri, această secție s-a transformat într-o mașinărie de diversiuni, activitatea sa de pînă în decembrie 1989 a fost una benefică. După decembrie 1989, Secția și-a continuat prestația de post de radio autohton. S-a plecat de la premisa că puterea de tip FSN-ist ar practica un soi de monopol al adevărului. Se impunea, astfel, să existe și un soi de presă alternativă. Valabilă pînă la un punct, teza avea fisuri grave. Cînd Secția în limba română a BBC se implica în mustăria noastră dîmbovițeană mai dihai decît un post de radio autohton, pe dîmburile noastre apăruseră și înfloriseră numeroase posturi de radio, ziare și reviste independente, extrem de dure cu puterea FSN-istă. Ipostaza de instituție concurentă cu instituțiile de presă din România devenea în aceste condiții tot mai bizară. Impresie sporită și de o trăsătură definitorie a acestei Secții. Cei care lucrau în redacția de la București erau români de-ai noștri. Altfel spus, jurnaliști la fel de neputincioși, dacă nu chiar mai neputincioși decît jurnaliștii români formați la școala postdecembrismului, de a asigura obiectivitatea absolut necesară presei care-și merită numele. Așa se face că Secția în limba română a BBC a dus o politică isterică anti PSD și anti Iliescu. Sub conducerea mai mult decît controversatului Cristian Mititelu, Secția a devenit un soi de Scînteia în frac a Puterii CDR-iste. De dimineață pînă seara, redacția de pe malurile Dîmboviței scutura de fire de păr mantia prezidențială a lui Emil Constantinescu și se stropșea la Opoziție. Culmea implicării tendențioase în politica internă a țării a fost atinsă în cazul scandalului poreclit al firului roșu, din prima parte a lui 2000. Un scandal în care Secția a încălcat nu numai codul de conduită al BBC, preluînd și autorizînd prin asta o știre dintr-o obscură publicație KGB-istă din Rusia, dar și minimele reguli ale bunului-simț. Că bravii noștri dîmbovițeni plătiți de Londra sacrificau deontologia pe altarul hormonilor nesatisfăcuți altfel era de înțeles. După decembrie 1989, mulți juni, dar mai ales multe june au găsit în tendențiozitatea isterică a scrisului o formulă de a-și rezolva complexele de variate tipuri: de la cele sexuale, în cazul junelor, la cele intelectuale, în cazul junilor. Mai greu de înțeles, dacă nu chiar de neînțeles, era faptul că toate aceste mișmașuri de tip balcanic erau făcute sub sigla de prestigiu a BBC. Astfel că, în timp ce presa de sorginte internă adoptase față de Puterea CDR-istă poziția cerută de statutul de independență, BBC, prin expresia sa de la poale de Carpați, își asumase o poziție de radio de partid.

Sîntem în 2006. Cel de-al 17-lea an de democrație. România e membră NATO. România e pe cale să intre în Uniunea Europeană. Avem o presă de o rară diversitate în Europa. Sute de posturi de radio, sute de ziare și reviste, trei televiziuni de știri și o duzină de televiziuni generaliste, cu jurnale de actualități. În acest cadru de înflorire fără precedent a presei independente autohtone, Secția în limba română a BBC continuă să practice gazetăria tipică războiului rece.
Secția în limba română continuă să funcționeze. Probabil că șefii de la Londra n-au aflat că și pentru România războiul rece s-a încheiat. Cu 17 ani în urmă.