Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
O replică pentru Maestru. Președintele nu poate fi Dulap
Cu tot respectul cuvenit, țin să vă contrazic; Onor Domnul Președinte Klauss Imperator nu are cum să fie comparat cu dulapul bunicii! Este o jignire adusă dulapului.
Dulapul bunicii mele era o poveste în sine, prin formă, culoare, miros și conținut.
Din lemn masiv, cu furnir mat negru roșcat, ședea impunător privind spre cele două uși ale camerei. Așa era casa construită, ca un tren, al cărui locomotivă era o bucătărie mare cu cămară încăpătoare și verandă cu perdele albe cusute și brodate de mână. Din verandă intrai în camera mare, unde dulapul supraveghea tăcut, cu un ochi spre fereastră, ritmul naturii potrivindu-și trecerea timpului după Cireșul cel mare și bunii străjeri apărători ai casei pe timp de vară, gladiolele divers colorate, dar cu sulițele pregătite de atac.
Urma biroul cu cărți, în limbi diverse și scrieri ciudate, cu veranda spre grădină în care, în funcție de anotimp, găseai întinse pe hârtii albe plante și flori medicinale, borcane cu miere și faguri, supravegheate atent de centrifugă, alchimistul familiei ce transforma conținutul ramelor mobile scoase din stupi în lichidul chihlimbariu; aliment și remediu folosit de milenii, mierea harnicelor albine.
Iar despre ultima încăpere, „Camera de la față” ce veghea intrarea în curte de după ramurile bunului trandafir făcător de dulceață, voi povesti altă dată.
Am dorit să așez dulapul în context, tocmai pentru a înțelege că nu poate fi asemănare în comparația mai sus folosită.
Dulapul era impunător, dar transmitea căldură prin reflexele roșiatice stârnite de câte o rază ce îndrăznea să se strecoare înăuntru printr-un ochi de dantelă. Ușile se deschideau, cu un scâncet alintat, lăsând câte un profan să vadă minunata-i lume interioară. Punguțe cu lavandă și flori de salcâm cu foșnet discret, luptători plini de parfum împotriva unei molii turmentate sau a vreunui iz de stătut care ar fi putut amenința armonia interioară, erau înșirate în formații bine gândite pe fiecare raft, fiecare în sine povestind altceva.
Era raftul cu dantele croșetate cu iglița, nesfârșite panglici de ață albă transformate în flori și motive ancestrale, pregătite drept strajă cearșafurilor albe, aducătoare de somn odihnitor sau podoabă perdelelor de in topit. Fețe de masă și ștergare își așteptau rândul cuvenit, să înlocuiască suratele pensionate pe caz de bătrânețe sau lovite de vreun accident printre oale și bucate.
Un raft de soi era cel cu baticuri de mătase, nu foarte colorate, ce-și așteptau rândul în fiecare Duminică să fie duse la Sfânta Slujbă, că doar Coana Preoteasă nu putea lipsi. La târg, la Mizil sau la Ploiești, erau ele duse mai rar la plimbare, dar zi importantă și cinste mare era pentru cel ce avea onoarea de-a acoperi capul când Bunica și Bunicul mergeau la Sâmbăta de Sus la o țâră de taină cu Părintele Arsenie Boca.
Hainele de bune și câteva cămeși de mătase erau aranjate cu grijă să nu se încurce cu cele de treabă la păsări, la cules de porumb sau cele afumate la cuptorul de pâine din curte.
Valuri albe de pânze nelucrate erau undeva mai în spate, pentru când una din fete va avea nevoie sau chiar vreun așternut va fi scos din uz.
Undeva mai jos, pachete de lumânări de ceară galbenă, curate, făcute în casă, din ce rămânea pe urmă la albine, așteptau zile de sărbătoare să aprindă Slavă lui Dumnezeu. Printre ele era strecurat câte un pachețel de bomboane tari, din sirop de zahăr fiert cu gust răcoritor de mentă, pentru câte un nepot sau vreun copil din sat să-i aline un of, o supărare.
Cam așa era dulapul bunicii, cu povești de pansat răni și adus bun și cald în suflet. Din poveștile lui au mai ajuns și azi, vreo câteva batice, dantele, fețe de pernă și două cămeși lungi brodate…
Nici măcar cu un dulap industrial metalic nu poate fi comparat Președintele, pentru că acela, în mod chibzuit, păstrează șuruburi, piulițe, chei, clești, șurubelnițe, fierăstraie…și tot ce are nevoie un meșter priceput.
Iar, gluga de coceni, iertat să-mi fie, te apără de soare sau de o ploaie oricât de strașnic ea ar răpăi.
Președintele nostru fiind ceva atât de foarte, extraordinar și un pic special, merită măcar pentru o „peroadă” respectul cuvenit.
Cu respect mă înclin! Revin!
Comentarii
15 comentarii pentru articolul „O replică pentru Maestru. Președintele nu poate fi Dulap”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Aveți dreptate doamnă,nu este un dulap,este un nazist jegos, îngîmfat,plin de el,prost de băune etc.
Asta a votat boboru asta, asta are,eu nu l am votat nici in 2014 nici in 2019,nu l as fi votat pe asta nici cu glontu la tampla,dar boborul l a votat masiv,asta a votat,asta primeste,nu e dulap este ALESUL NEAMULUI ROMANESC ,Caragea tradus in germana.Sa se spele Romania cu el pe cap.Asa popor,asa lider.Fara mine.
Nu e dulap sasul,este primul experiment de laborator reusit prin care s a creat o noua specie,numita FANARIOTUL GERMANIC(CARAGEA GERMANICUS).Si au reusit,experimentul laboratoarele din padurile romanesti.Sa moara WUHANU si BILL GATES de ciuda,ca ei nu pot crea asa ceva in laborator.Descoperire epocala a stiintei si cercetarii de laborator romanesti,epocala,de premiu Nobel,incrucisarea a doua specii incompatibile,germanii si fanariotii,uite baietii nostri au reusit,si au creat acest hibrid minunat.Problema este ca partea fanariota domina in caracter,practic este Caragea Voda in corpul unui neamt(doar fizionomia este de neamt,firea este de fanariot pur). 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 Mai trebuiesc cercetari pentru ca fanariotul(cel dominant in cazul incrucisarii sa fie estompat,si exacerbate trasaturile teutonice).Poate urmatoarea mostra sa fie un hibrid mai de succes. 😆 😆 😆
..perodic trebe sa l otaram pe teutonul asta, cu care ne au pricopsit aia, platiti gras, sa ne apere de dusmani.
Cel mai bine ar fi, sa l dam afara de la Cotroceni.
Suntem in stare oare?
Unde popoarele sun tari nu pricopsesc altii pe nimeni,pe unguri si pe polonezi nu i pricopseste nimeni cu nimic,de ce oare? Pentru ca alea sunt popoare ,iar noi suntem slugi fanariote,de aia.
:)))))
Presedintele poa sa fie ori Dulap, caz in care chiar si matale iti poti asterne, pe rafturi, dorinte:)
Sau…In dulap!:))), caz in care, teoretic, nicio alta dorinta nu mai incape!:)
–
Io, cand am auzit ca Maestrul l a facut Dulap pe Presedinte…chiar m am bucurat, ca mi am amintit ca o casa e pretuita nu prin peretii care o definesc, ci prin golurile care devin…folos:))
–
Ai zis frumos, dar eu te am pus la indoiala si ai crapat, …dar foarte foarte putin:))))
–
Prin urmare, filozofic vorbind, e chiar o Bucurie ca ne am pricopsit cu un Presedinte-Dulap, ca in felul asta poporul poa sa traga nadejde ca isi poate depozita, spre sfanta iminire, dorinte!:)
Dorinte care arata fix pe masura si frumusetea celor asternute in dulapul bunicii tale…de poveste!:)
–
Ma inclin!,..dar imi revin!:))))
*sfanta implinire
si….vezi ca incepi sa devi un pic stravezie!:))
Cea mai buna este Monica, dar ea nu o sa mai publice. Am vrut sa stii si tu.
dabia ne mprietenisem, paici!:))
mai aveam si io cu cin sa vorbesc 🙂
acu…tre sa ma multumesc cu tine!:)), caz in care ma declar…foarte multumit! mai exact un pic foarte multumit!:))), ca foarte foarte multumit doar Muza mea e-n stare sa ma declare:)))))
–
cita vreme ii e bine, ma bucur ca nu scrie:), vorbaia, bucuria e Bucurie cind se exprima prin ‘a fi si a nu fi’ 🙂
cea mai buna e..doar una:) :))
Simonica e chiar tare:) A dat semne ca pricepe ce zic, or asta e tare de tot, pe vremurile astea:)))
Da, sa speram ca îi este bine.
remarc faptul ca Unificarea e implacabila in Univers, deci si paci!:))) :))))
O replica pentru Maestr…ă:))), că ce altceva poa sa fie cea care il pune la indoiala pe Maestru?!:)))
–
Presedintele, oricare ar fi el, nu numai ca poa sa fie Dulap, dar asta e chiar greu de implinit,
pentru ca tre sa n ai dorinte!, ca sa ajungi in starea asta desavarsita!:)))
Unde ai mai intalnit Presedinte…fara dorinte, adica Presedinte-Dulap?!:)))
ca prin tara asta n au prea mai fost…de ceva vreme, …lunga, un pic…:))
–
te rog sa nu sesizezi ca, echilibrand un Maestru cu o Maestra..io insumi sint un pic tare, la limita chiar Maestru!:))))))