Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
O schizofrenie de care doar o națiune bolnavă moral e în stare
1. În memoriile veteranilor despre Odessa găsesc în mai multe locuri referiri la bisericile construite de ai noștri. Una, cea mai importantă, e plasată la Bujalîkul Mic, e opera Batalionului 3 Fortificații din Regimentul 28 fortificații. De fapt e vorba de renovarea Bisericii, transformată de bolșevici în 1924 în club pentru tineret, acum în ruine. Unde dracu e Bujalîkul ăsta? mă întreb, pregătindu-mă de un detectivism de lungă durată și de evidentă inutilitate. Prima hartă consultată mă scoate însă din încurcătură. Bujalâkul Mic, pe hartă, Malenkii Bujalîk, pentru a-l diferi de Bolșaia Bujalîk, e o localitate la est de Odessa, din primul semicerc de apărare sovietică. Tipic românesc se dovedește faptul că de un mare ajutor creștinilor le-a fost faptul că în batalion se afla, ca sublocotenent în rezervă un inspector general financiar în Ministerul Cultelor, ins care – zice memorialistul – „avea peste tot, în Capitală și în țară, rude și prieteni cu puternice legături” și, mult mai important, „era nepotul Preafericitului Patriarh al României, Nicodim, de atunci”. Nepotul se angajează solemn „să procure din țară, icoanele, odoarele bisericești pentru altar (și Sfînta Masă) și tot ce va trebui pentru înzestrarea Sfintei biserici.” Nepotismul a fost mult mai util decît intervenția lui Dumnezeu. Potrivit memorialistului, „s-a înapoiat în țară sublocotenentul Obreja, aducînd cu el obiecte scumpe necesare bisericii”, dar și – lucru impresionant – o Evanghelie „legată în piele și ferecată bogat în argint”. „Patriarhul a scris cu propria-i mînă și a semnat actul de danie.”
Sigur cititorii se întreabă ce a mai rămas din biserică după revenirea rușilor.
Eu însă mă întreb altceva:
Dacă batalionul nu avea în rîndurile sale pe nepotul Patriarhului, ar mai fi dispus Biserica din Bujalîkul Mic de odoarele bogate și scumpe, sau chiar de odoare pur și simplu?
2. Pentru cristoiublog.ro de vineri spre sîmbătă, știind că în zilele de vacanță puțină lume e interesată și de altceva decît de cum se fac micii și unde se găsește o berică bună, am postat meditațiile mele la fragmentele de film din Veteranii, prefațîndu-le cu acest text, pe care-l reproduc aici:
„O secvență dintr-un film de premiile Oscar în Războiul Sfînt, după Trecerea Nistrului
Riscînd să-i nemulțumesc pe unii cititori, înnebuniți după politica internă chiar și cînd aceasta trage la aghioase, cum se întîmplă acum, în vacanța de 1 mai, unul dintre numeroasele stat cu burta la soare, care definește destinul nostru de neam latino-balcanic, mă voi ocupa și în acest număr de Istorie, mai precis de Istoria ca telenovelă, cum mi-am intitulat eu o serie de cărți deja publicate.
Recunosc sincer că postările dedicate Istoriei își au una dintre explicații și în faptul că sînt la Găgești Deal, cufundat în trecutul care e Războiul Sfînt. Întoarcerea în prezent, de la Trecerea Nistrului la Trecerea lui Liviu Dragnea în fruntea Guvernului, și de la Asedierea Odessei la Asedierea Codruței Kovesi, ar cere din partea mea nu numai efort, dar și sacrificarea unei munci în a cărei utilitate cred – cea a Istoriei ca Biblie pentru prezent – față de iscodirea prezentului, tot mai de prisos pe zi ce trece, pentru că oricum nimeni nu ține seamă de ceea ce se scrie din proprie inițiativă și nu din ordin pe unitate.
Printre altele parcurg cele trei volume din seria intitulată Veteranii pe drumul onoarei și jertfei, scoase de Asociația Națională a Veteranilor de Război, cu mulți ani în urmă, despre participarea Armatei Române la Campania din Est. Seria cuprinde și două volume despre Campania din Vest, dar acesta nu mă interesează, pentru că văd în Întoarcerea Armelor de la 23 august 1944, fără a fi admirator al lui Ion Antonescu, una dintre cele mai mari rușini naționale.
Dacă ieșeam din Război mai înțelegeam.
Dar să pui aceiași ostași și aceiași ofițeri care, timp de trei ani, fuseseră camarazi de arme cu Nemții, împărțiseră cu aceștia colbul stepelor și gloanțele rusești, să se lupte cu aceștia de partea celor care timp de trei ani fuseseră Dușmanii de la Răsărit, Păgînii, Bolșevicii fără Dumnezeu, Slujitorii Satanei, mi se pare o schizofrenie de care doar o națiune bolnavă moral e în stare. De aceea, ori de cîte ori întîlnesc în cărțile despre Armata Română în al Doilea Război Mondial pagini de texte și de hărți care descriu Luptele duse de Armata Română alături de Armata Roșie, împotriva Germaniei, le sar în chip automat, ca pe niște pagini care descriu ceva incredibil. Da, știu, în Campania din Est au luptat mulți români (și tatăl meu, după ce ajunsese pînă la Dalnik), au murit mulți români și s-au manifestat ca profesioniști mulți ofițeri. Dar numai gîndul că toți aceștia erau obligați să lupte cot la cot cu dușmanul de pînă mai ieri și deseori să se supună comandanților împotriva cărora luptaseră de la Prut pînă în Caucaz și pînă la Cotul Donului mă face să evit paginile despre Războiul din Vest.În volumul doi al seriei, intitulat De la Nistru la Marea de Azov. Iulie 1941-iulie 1942, am găsit, ca de altfel în toate celelalte trei, fragmente de viață demne de a fi redate într-o carte sau mai degrabă într-un film.
Două dintre aceste fragmente de viață le prezint cititorilor mei, convins că, așa cum s-a întîmplat și cu alte texte dedicate Istoriei, le vor stîrni interesul.”
N-au stîrnit nici un interes. Fragmentele și comentariile mele s-au bazat pe o iluzie. Aceea că măcar cititorii mei, dacă tot se ostenesc să mă urmărească zi de zi, s-au selectat astfel încît să rămînă doar cei care mai pricep ceva din lume în care trăiesc. Spre dezamăgirea mea, cele două fragmente n-au stîrnit meditațiile grave ale cititorilor, meditații cerute de conflictul dintre Istoria care vede luptele, morții, Războaiele din cer și individul care trăiește numai o dată și prin urmare îl doare-n cot dacă Patria a cîștigat sau nu ceva din cele două picioare retezate de un brand. După cum îi spun cuiva care mă sună ca să încerce pe pielea mea niște meditații despre locul României în turbulența planetară, cred că greșesc grav rămînînd în presa activă, unde imbeciliatea îi face frați pe jurnaliști și pe cititorii acestora.
Comentarii
Ce parere aveti despre ridicarea-n „rang”, pardon in grad, ale celor 140 de babuini in uniforma?Mai ales despre nea colonelu’ de la colectiv ridicat la general. Daca va uitati la fata lui, mai ales in ochii lui, n-o sa va placa ce se vede.Asta e tipu’ care a pus foc intentionat acolo?Ca nu mi-e clar de ce e ridicat in grad, mai ales ca se vede cum sufera de prostie acuta.Ala e un individ periculos,are privire de criminal. In alta ordine de dei, si un pic legat de articolul dvs de mai sus, cind vad ce nulitati sint decorate,promovate, laudate,etc, mi se face greata la propriu. V-am mai scris, ocupatia principala a herrului e sa dea decoratii,daca n-ar face asta, n-ar face nimic,ar juca golf si atit. Ma scirbeste, ma revolta, ma apuca crize de nervi de-a dreptul cind vad de ce fratele cel mai mare al bunicii mele a murit in primul razboi.Apoi imi amintesc de problemele pe care bunicul si fratele lui mai mic,le-au avut ca urmare a celui de-al doilea razboi, fratele mai mic al bunicului a murit la 54 de ani ca urmare a unor probleme de sanatate grave cu care a ramas dupa razboi. Apoi bunicul patern, a fost pilot,(a zburat cu Agarici; Agarici a locuit pe aceeasi strada cu bunicii paterni,a fost un om deosebit si s-a purtat ca un om adevarat cu copiii camaradului sau de lupta,tata mi-a povestit multe despre el), a fost trimis intr-o misiune din care nu s-a mai intors. Nu s-a stiut nimic despre el pina nu s-a terminat razboiul si cind a revenit totusi acasa, era prea tirziu din multe puncte de vedere. Bunica paterna a lucrat la ministerul de razboi de atunci, a fost ranita de doua ori,nu-i spun numele, dar ce a facut, nu-s in stare nici barbatii sa faca, si a ramas undeva acolo in hirtzoage doar ca nume.Daca stau sa insir aici membrii din familia mea, care au avut o contributie efectiva la apararea Romaniei, ar trebui mai bine sa scriu o carte. Cind ma gindesc la ce fel de oameni au fost ei si vad ce a ajuns Romania azi, sentimentele pe care le simt sint atit de amestecate: pe linga tristetea cumplita care ma copleseste, simt o scirba greu de descris, o scirba stirnita de cretinii care conduc Romania azi. Locul unui clovn e la circ, acolo clovnul ii face fericiti mai ales pe copii. A fi clovn nu e usor, e o meserie dificila. Cind ajungi sa ai la Cotroceni un individ cu probleme mintale care se comporta ca un clovn, fara sa inteleaga ca denigreaza pina si meseria asta unde ce-l ce o practica trebuie sa aiba totusi un minim de talent, inseamna ca avem o problema majora. Ma revolta acordarea acestor medalii.Cei carora au fost acordate, sint din servicii.Care-s meritele efective ale acestor decorati? Cu ce s-au evidentiat ca sa merite decoratia respectiva?Toti 140 deodata? Sau decoratiile astea sint acordate”preventiv” ca sa zic asa pt ceea ce urmeaza, sau de frica ca vine Decembrie si lumea e satula de parodii ieftine si de numerosii Agamita Dandanache din politica? E ca o „plata” in avans ca sa nu miste decit dupa comanda, sau ce e spectacolul asta grotesc?Ba mai si aud pe timpita aia de Ioana Tiganila pe mediafax cum ca cei ce au murit la colectiv trebuie decorati. Chiar in halul asta s-a ajuns? Asta e valoarea unei „decoratii”?????????????Trebuie sa crapi intr-un incediu care s-a produs intr-o discoteca, bar, ce masa pe gheata a fost, unde s-au bulucit la o distractie pe care eu nu o inteleg, si asta le aduce o „decoratie”?Atunci cei care au luptat pe front, cei care or si-au lasat oasele pe acolo sau au trait dupa razboi, dar au trait cu zile, aia ce sint??????????????Nu stiu daca vreun avocat ar avea curaj sa se ia de penibilul de la Cotroceni si de reporterii astia naivi,nauci, analfabetii de la Aleph news, sa puna totusi o linie intre absurd si realitate.Ma revolta pina la capatul Universului si inapoi ce vad azi la stiri,e inacceptabila mascarada asta continua.Ce parere aveti, concret si clar, despre porcaria asta hidoasa cu decoratul a 140 de babuini in uniforma?Ni se pregateste ceva si inestimatul prezident ales si-a udat si cacat nadragii,sau prostia care-l caracterizeaza, e mai avansata decit se vede?????Va multumesc.
Bre domnu ziarist, te-ai dat in stamba maxim. Poate la matale la Gagesti nu s-a auzit de virusi. Exista virusul hepatitei A, B, si C. Cum ar fi sa introducem un certificat verde pt acestea? Daca nu exista incidenta, desi pe hepatitele descrise mai sus exista, ce facem? Si pe langa asta mai exista multi virusi. Nu vrei matale sa fii interzis la biblioteca pt virusul malariei? Ai inceput sa te crezi un mic Raed Arafat. Romania nu merge bine nu din cauza guvernantilor. Romania nu merge bine din cauza alegatorilor. Esti praf tandari amuce!!!
Domnul Cristoiu a facut atatea piruete politice dar e deranjat ca Armata Romana in conjunctura anului 1944 a schimbat directia de atac. Armata asculta de conducerea tarii; oare dl Cristoiu de cine asculta ?
Degeaba vă supărați, maestre. Ați pierdut mulți cititori care vă comentau articolele și asta numai din vina dumneavoastră. Ați adoptat o poziție cel puțin ciudata față de personajele principale ale crizei politice prin care am trecut, poziție contrară părerilor dumneavoastră anterioare și asta nu a placut chiar deloc.
Tinar si prost,vorbeste pt tine si nu te mai semna ce nu esti. Chiar si ca pseudomin – „profu” – nu ti se potriveste.Saracule intelectual, amaritule, tu citesti, da’ nu intelegi ce-ai citit.Probabil de aia niciodata nu comentezi la articol, doar pe linga,ca o birfa la colt de bloc. 💡
Măi, guralivule, este greu să se ridice omul la nivelul tău, să turuie ca o moară stricată, să scrie zilnic texte la kilogram pe care nu i le citește nimeni.
P.S. Dacă asta te ajută ca terapie, totul este ok, continuă, nu-ți pierde speranța, poate o să te vindeci.
Idiotule, scrii ca o femeie cu probleme la cap.Fa un tratament, desi prostia e incurabila, incearca totusi si taca-ti fleanca aia de prost sau proasta.Oi fi din aia care s-au nascut una si in capu’ lor sint alta, nu m-ar surprinde. La halul in care te expui, ai un caracter infect. Nici daca ai fi la menopauza, nu ai scuza sa consumi oxigen degeaba. Siktir de aici analfabetule. Marsh.
Dacă în primul război rușii ne-au sprijinit pe fronturile de la Mărăști, Mărășești și Oituz ,în al doilea i-am atacat alături de Germania , ce s-ar fi întâmplat fără actul din 23 August? Câți români și câte pagube ar fi fost produse de înaintarea Armatei Ruse spre Berlin? Deci actul din 23 August a fost din două opțiuni rele, raul cel mai mic
perdantul Razboiului Mondial se stia inca de cind razboiul s-a mondializat. urma sa fie Germania.
–
castigatorul Marii Revolutii se stie inca de cind ea s-a mondializat. este Artificialul,
ca in cazul Razboiului Mondial se stie perdantul, iar in cazul Revolutiei Mondiale se stie Castigatorul.
–
deci la final, tura asta, cistigator va fi Artificialul cu toate dinamicile lui cu tot, artificiale si ele.
–
si, mai departe…? … :)))
te pozitionezi de partea Naturii?…sau de partea Artificialului?!
sau ramai in bratele Naturii…veavand nimic impotriva manifestarii Artificialului?!
–
…dar stai!, mai e si varianta in care habar n-ai ca in lumea mare se desfasoara Marea Revolutie :))
Mare parte din români n-au participat la ambele fronturi: est și vest. Mulți au intrat în război doar după întoarcerea armelor, când s-au înrolat și au ajuns până în Cehoslovacia. Sentimentul lor major a fost de eliberare a țării și au primit chiar și medalii pentru curaj. Este și cazul tatălui meu, leat septembrie 1944.
atunci, dar fix atunci cind un razboi se mondializeaza, se stie deja perdantul razboiului: . e cel care l-a inceput.
decat… draga curvasareala… mai bine se pozitionau de partea rusilor, atunci cind razboiul deja se dovedise a fi unul mondial.
–
si Marea Revolutie, asta dacu, e tot o manifestare mondiala, insa…nu prea ti vine sa te pozitionezi de partea castigatorului:)), cu toate ca el, odata cu mondializarea revolutiei, e cunoscut…
unde mai pui ca…deosebitul apetit pentru curvasareala nu mai face doua parale pe vremea Marii Revolutii:)), asa ca si sa vrei sa intorci, iar!, armele,…va fi imposibil
sa fii si in bratele Naturii si in poala Artificialului…asta nu merge!:))
macar pentru ca exista Intelepti si..AntiIntelepciune,
…deci AntiIntelepti nu exista!:))),
deci nu poti fi si de partea Inteleptilor si de partea AntiInteleptilor.
( AntiIntelepciunea exista tot asa cum Infinit tinde catre Zero,
deci in mod relativ ea se manifesta,
iar Antiinteleptii exista tot asa cum tinderea asta va ramane…tindere si atat!,
adica… astia nu exista, ca daca ar exista si-ar defini propria Contradictie 🙂 )