O sursă inepuizabilă de fantastic: Realitatea

Am recitit eseul Resurecția publicisticii, alcătuind un capitol din Istoria literaturii proletcultiste, pentru a afla amănunte despre volumul Zile de lagăr publicat de Zaharia Stancu la Socec în 1945. Parcurgînd textul, descopăr invocarea unei inițiative publicistice de excepție din Revista literară condusă de Miron Radu Paraschivescu. Citez din eseu:

„Astfel, revista inițiază rubrica programatic intitulată, Fantastica realitate. Întemeierea ei teoretică poate fi găsită într-o notă semnată de Aurel Baranga în numărul din 16 martie 1947 al revistei: «Ultimul război căruia i-am fost cu toții martori, iar unii și cronicari, a povîrnit pe umerii omului atîtea fapte mărunte dar toate pline de semnificație și urmări de senzațional, încît redarea nudă, fără acționarea nici unei literatirizări, transformă faptul în pagină de literatură, chiar dacă (sau mai ales atunci) cînd tonul povestirii rămîne acela de proces verbal.

În coloanele revistei noastre încercăm să prezentăm cititorilor asemenea fapte, într-o rubrică pe care – fiindcă toate cele povestite aparțin unei verificate autenticități – am intitulat-o fantastica realitate subînțelegînd prin aceasta că există întîmplări din viața reală fabuloase decît orice închipuire literară».

În final un apel către cititori: «Cititorii care cunosc – verificate și girate în primul rînd de bună credință absolut necesară oricărui comerț intelectual – anume fapte sau întîmplări sînt rugați să ni le comunice sub semnătură și adresă proprie spre a le putea face loc în paginile revistei noastre».

Susținută sau nu de către cititori, rubrica se dovedește interesantă chiar și ca formulă. Relatarea unui caz fantastic e dublată de prezentarea unui text literar care povestește o întîmplare asemănătoare. Iată titlurile: Mortul multiplicat (16 martie 1947), Telegrafistul superstițios (23 martie 1947).”

Cu acest prilej mă întreb cum de nu mi-a trecut prin cap să purced o operațiune simplă. La vremea respectivă am căutat și descoperit în presa imediat postbelică exemple de bijuterii publicistice. Pentru asta am luat la mînă colecțiile ziarelor respective. Din motive de spațiu și de ideologie (voiam să public cartea înainte de 1989), m-am limitat la anumite citate. Multe reportaje au fost doar amintite. Sînt abonat la site-ul Arcanum, cu ziare și reviste PDF-izate. Ce-ar fi să caut articolele invocate, dar și cele din care am citat pentru a găsi și alte exemple de bijuterii publicistice, pe care să le reproduc la Gîndurile mele sub semnul rubricii Din ziare?

Încerc pe loc o primă experiență. La un moment dat scriam despre o rubrică ținută de Aurel Baranga la România liberă:

„În aceeași publicație, cîteva dintre tabletele semnate de Aurel Baranga la rubrica «De azi pe mîine» anunță pe satiricul de mai tîrziu: «Despre lună, soare și alte planete» (31 ianuarie 1946), «Opiu» (2 februarie 1946), «Scrisoare deschisă premiului Mavrogheni» (3 februarie 1946).”

Ia să vedem cum sună tableta Despre lună, soare și alte planete! O găsesc pe prima pagină a ediției din 31 ianuarie 1946:

„Un confrate de dimineață ne anunță pe prima pagină și trei coloane, Reluarea relațiilor diplomatice, directe și nemijlocite, cu luna. Același ziar ne aduce la cunoștință că foarte curînd, grație Radar-ului, vom intra in contact cu planeta Marte și cu Soarele. Mărturisim că în aceste zile de iarnă, un contact mai strîns cu Luna sau cu Planeta Marte ne interesează mai puțin. În schimb, dacă Radar-ul reușește să ne pună în legătură directă cu Soarele, această măsură ce ar putea să înlocuiască, și încă cu succes, lemnele sau păcura, ar fi cum nu se poate mai bine venită.

Declarațiile d-nei Curie, cu privire la o eventuală călătorie în Lună nu ne privește personal. În definitiv, în această direcție, noi poeții suntem oarecum niște precursori, devreme ce toată viața noastră am umblat cu capul în Lună. De aceea, am fi recunoscători Radar-ului, dacă părăsind domeniile astrale, ne-ar face să mergem cu picioarele pe pămînt. Deși, recunoaștem, un voiaj în Marte ar fi cum nu se poate mai la locul lui. După ultimele calcule, avînd în vedere că se poate realiza asemenea călătorie cu ajutorul unui singur atom de fier, și cum fiecare om are la el acasă cel puțin un atom sub formă de cui sau ac de gămălie, întreaga călătorie ar costa mai puțin decît un drum cu tramvaiul pînăʼn Buzești. Aștept prospectul.”