O zi din viața unui director CIA

Un studiu mai amplu despre relația dintre Presa americană și CIA, m-a îmboldit să citesc memoriile lui William Colby, director al CIA între septembrie 1973 și ianuarie 1976, tipărit la Simon&Schuster, în 1978, sub titlul „Honorable Men: My Life in the CIA”.

După cum am mai scris, redactarea și publicarea memoriilor e o boală contagioasă a directorilor CIA. Nu cred că e director al CIA care să nu-și fi publicat amintirile, dar mai ales părerile de după plecarea din fruntea Agenției.

O lege americană cere oricărui fost agent să supună conducerii CIA, spre cenzurare, orice manuscris despre activitatea sa în agenție. Cu toate acestea, cărțile scrise de foști agenți, de foști directori conțin amănunte interesante nu numai despre istoria în care a fost implicată agenția, dar și despre viața cotidiană a instituției.

Din memoriile lui William Colby mi-au reținut atenția, printre altele, paginile despre cum arată o zi din viața sa în fruntea CIA.
La 6.30 dimineața, îl trezea deșteptătorul. Potrivit lui William Colby, nu mergea la baie, ci la ușa casei, pe sub care i se strecurase, în timpul nopții, „Washington Post”:

„Îl parcurgeam rapid, pentru a vedea știrile din străinătate care fac marile titluri, chestiunile care ocupau atenția Congresului. Ceea ce editorialiștii au de spus despre situația politică de la Washington, ceea ce Jack Anderson a mai descoperit ca istorie zemoasă despre CIA”.

Urmează un pic de gimnastică, un duș, o brioșă.

La ora 8, directorul se urcă în mașina blindată, condusă de șofer și apărată de un agent de la oficiul de Securitate al CIA.
Aceștia i-au adus „New York Times” și „National Intelligence Daily” (Buletinul zilnic al CIA).
Directorul citește mai întâi Buletinul Agenției, apoi „New York Times”. În cazul „New York Times” trece peste știri (le-a citit în Washington Post) și se oprește asupra editorialelor.

La 8.25, mașina ajunge la Langley. Directorul traversează holul și se urcă în ascensorul special rezervat directorului, unde îl așteaptă un alt agent de la Oficiul de Securitate, pentru a urca la etajul șapte, unde are biroul.
Pe masa de lucru îl așteaptă documentele ultrasecrete scoase dintr-un seif de una dintre secretare, astfel aranjate încât primele să fie documentele lăsate de el, ieri, pentru a fi citite. O altă secretară îi aduce telegramele și cablogramele primite în dimineața respectivă de la stațiile CIA din întreaga lume.

Ora 9 fix. Începe, în sala de conferințe, reuniunea cu principalii responsabili ai Agenției, în număr de 20.
Conferința se deschide cu prezentarea informațiilor ivite după ora 6 dimineața, când a fost tipărit Buletinul. Se discută apoi probleme curente ale CIA. Nu lipsesc Inspectorul general și Consilierul juridic al Agenției.

Ora 10. Reuniune a tuturor Serviciilor secrete americane, care fac parte din U.S. Intelligence Board, pentru a discuta probleme importante ale întregii Comunități.

Ora 12. Prezidează ceremonia de decorare a unui agent.

Ora 12.30. Coboară la restaurant, unde ia prânzul împreună cu diferiți angajați, cu care discută probleme.

Întoarcere la Birou pentru a citi documente în vederea reuniunii NSC de la Casa Albă.
Participă la reuniune NSC, deschisă cu o Comunicare făcută de directorul CIA.

Revenire la Agenție, prin ambuteiajul orei de vârf.
Profită de asta pentru a studia în mașină mai multe dosare special luate pentru asta.

La sediu, scurte întrevederi operative, inclusiv primirea unui ambasador SUA care pleacă la post și vrea să afle unele lucruri de la directorul CIA.

La ora 19, se urcă în ascensor pentru a pleca spre casă.

Ajuns acasă, după cină, studiază un dosar voluminos, în loc să socializeze la Washington cu alții.

Ce remarc eu din acest program? Că omul cel mai bine informat din lume, directorul CIA, citește un ziar – „Washington Post” – de cum se trezește, înainte de a merge la baie.
Să mai spună cineva că presa nu concurează Serviciile secrete!