Este perioada aceea din an plină de încărcătura emoțională a Crăciunului. Să crezi în spiritul Crăciunului este cea mai frumoasă sărbătoare. Este perioada aceea cu „de Crăciun fii mai bun….”.
Din punctul meu de vedere, ar trebui să fim mereu buni și aproape unii de alții.
Mi-aș dori să închid spiritul Crăciunului într-un seif și să îl deschid ori de câte ori simt că el dispare, să îl pot picura în fiecare luna din an. Însă, vremurile, atât de schimbătoare, au perturbat, în cea mai mare parte normalitatea a aproape oricărei familii sau prietenii.
Eram mai prieteni atunci când prietenia nu însemna decât legătura sufletească dintre noi, când nu ne comparam succesele și realizările vieții, când idealurile noastre nu erau doar pentru a dovedi celorlalți că avem mai mult, ca suntem superiori. Ca să nu vorbim despre faptul că eram mai frumoși când nu aveam nevoie de opulența cadourilor cu care să epatăm, pentru ca, în esență, să ne ascundem adevăratul suflet și adevăratul om din noi. Eram minunați când eram cu întreaga familie la masă.
Crăciunul este perioada plină de magie, iubire, speranță , împlinire, visare, Sărbătoarea pe care o așteptăm cu toții.
Ne bucurăm, asemeni copiilor, când împodobim bradul sau când decorăm casa, cu toții sperăm să găsim un dar cât de mic sub ramurile bradului, cu toții ne dorim să simțim fiorul fericirii că poate Moș Crăciun există.
Dar Crăciunul nu este doar despre daruri, Crăciunul este despre oameni. Dacă este să ne facem introspecția sufletului, cu profundă sinceritate, vedem că avem nevoie de oameni. Prieteni care să ne deschidă o ușă și să ne facă o urare sinceră, părinți care-și așteaptă copiii, să le fie alături și să se întoarcă din țări străine, copii care așteaptă la rândul lor părinții plecați departe, pentru a le oferi un trai mai bun, tineri sau cei mai puțin tineri care așteaptă întâlnirea cu persoana iubită, femei care își așteaptă soții, bărbați dornici sa fie alături de soția plecată la munca în străinătate.
Cu toții așteptăm oameni, nu daruri.
Prezența celor dragi creează, cu adevărat, strălucirea Crăciunului, fericirea se citește în priviri ,în gesturi, în obrajii înroșiți, în forfotul pregătirilor, în fiecare cămin în care se adună suflete pereche, familii întregite si iubiri împărtășite.
Of, doamna… Creatiile bolgiilor au invins. Cei dragi – sau o parte dintre ei – au ochii orbiti de frica si sufletele nadusite de spaime. Le-a disparut Craciunul din minte, s-au sters zambetele iar botnitza de pe nas purtata ca un semn satanic, le-a rapit mirosul de brad, de bine, de caldura si de speranta.
Eu sper sa fie doar o lupta pierduta; nu intreg razboiul. Om vedea… Sarbatori fericite va doresc!