Pe una din noptierele patului unde mă mai întind din când în când se află un obiect straniu. Rotund, negru, greu, cu tot felul de desene pe el. Este un puc, din cele folosite la meciurile de hochei pe gheață. Nu mai țin minte unde și când l-am primit, dar, în mod precis la unul din evenimentele la care am participat pe vremea când eram gazetar sportiv.
Dar, chiar este bizar, o lume întreagă aleargă, se preocupă, vrea să știe unde este pucul. A intrat ori nu în plasa porții adverse?
Dar, poate nu toată lumea este familiarizată cu acest curios obiect.
Pucul un disc făcut din cauciuc vulcanizat, care servește drept obiect de joc în hochei pe gheață.
Un puc de hochei standard este de culoare neagră și are 2,54 cm grosime, 7,62 cm în diametru și o greutate între 156 și 170 de grame. Unele tipuri de pucuri, cum ar fi cele de antrenament, sunt mai grele sau mai ușoare decât cele standard, greutatea lor variind între 110 și 280 de grame (4–10 uncii). Înainte de joc, pucul este înghețat pentru a-i reduce proprietatea elastică și a preveni săltarea lui pe gheață.
Până spre sfârșitul anilor 1800, hocheiul și jocurile care semănau cu el foloseau mingi, însă prin anii 1870 au fost introduse pucurile aplatizate, care la început aveau o formă pătrată și erau făcute fie din cauciuc, fie din lemn. Clubul de hochei Montreal Victorias din Montreal este primul care a produs și a utilizat pucuri rotunde în 1880.
Pe durata jocului, pucul poate atinge viteza mari. Recordul mondial e deținut de Denis Kuliaș de la echipa rusească Avangard Omsk, un puc lovit de către el în 2011 atingând viteza de 180 km/h. Pe 16 martie 2002, o fetiță americană de 13 ani pe nume Brittanie Cecil, în timpul unui meci din NHL dintre «Columbus Blue Jackets» și «Calgary Flames», a fost lovită în tâmplă de un puc care a ajuns în tribune. Brittanie a fost transportată de urgență la spital, unde însă peste 2 zile, pe 18 martie a decedat. Din această cauză bordurile suprafeței de joc sunt prelungite în sus cu un gard transparent din sticlă protectoare specială.
După această introducere cam lungă, recunosc, dar lămuritoare, să trecem la actualul subiect. Jocul de hochei din apropiata olimpiadă de iarnă. Mai interesant este că aici sunt și partide jucate de femei. Notațiile pleacă de la rânduri scrise de colegii de la Agerpres, fie de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
Echipa feminină a Canadei, vicecampioana olimpică la hochei pe gheaţă, se bazează pe o combinație între jucătoare experimentate şi debutante la Jocurile Olimpice de la Beijing, în tentativa de a cuceri din nou titlul olimpic.
Echipa Canadei a urcat pe podium la fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă, de la introducerea hocheiului feminin în programul olimpic (1998) şi a câştigat consecutiv patru medalii olimpice de aur începând cu 2002. În 2018, la PyeongChang, Canada a fost învinsă de SUA la loviturile de departajare.
Lotul canadian, care s-a pregătit într-o bulă sigură la Calgary, cuprinde 13 jucătoare prezente la PyeongChang şi 10 debutante la competiţia olimpică. Plecarea către Beijing este prevăzută pe 26 ianuarie.
Antrenorul Canadei, Troy Ryan, a declarat că măsurile de siguranţă nu au afectat determinarea echipei de a câştiga turneul olimpic: ”Când echipa noastră funcţionează la maximum, eu cred că avem o echipă care joacă având mare încredere. Cel mai bun lucru despre grup este faptul că suntem încrezători în munca pe care am făcut-o până în prezent, dar suntem şi dornici să terminăm ce mai avem de făcut pentru a avea succes la Beijing”.
În august, Canada a câştigat titlul mondial, al 11-lea din palmares, la competiţia de pe teren propriu, după ce a învins în finală campioana olimpică SUA.
Turneul olimpic feminin de hochei de la Beijing este prevăzut între 3 şi 17 februarie.
*
Acum, trecem veseli la alte bizarerii olimpice. Cine a mai pomenit sportivi africani la discipline sportive de iarnă? Cred că foarte puțini. Dar subiectul nu numai că este de actualitate, dar el are și dezbateri. Doi antrenori au afirmat că sportivii africani la disciplinele de iarnă ”vor suferi o lovitură zdrobitoare” în cazul în care Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) nu va reinstitui locurile cotă continentale la bob şi skeleton pentru Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing (4-20 februarie).
Tehnicienii Brian McDonald şi Zach Lund au scris o scrisoare CIO luna trecută pentru a cere reinstituirea acestor locuri cotă care ar evita această ”lovitură” la adresa sportivilor africani.
”Reprezentarea Africii la Jocurile Olimpice de iarnă este de cea mai mare importanţă pentru mişcarea olimpică”, au afirmat cei doi antrenori.
”În prezent, bobul şi skeletonul nu au niciun reprezentant la Jocurile Olimpice, după imensa participare populară la Jocurile de la PyeongChang, din 2018. Nu ar trebui să permitem ca sportul olimpic să facă un pas înapoi în termeni de includerea naţiunilor africane care concurează la Jocurile de iarnă”, se mai arată în documentul semnat de McDonald şi Lund.
Ghanezul Akwasi Frimpong şi nigerianul Simidele Adeagbo au devenit primii africani care au concurat la skeleton la Jocurile Olimpice, în 2018, graţie sistemului cotă al Federaţiei Internaţionale de Bob şi Skeleton (IBSF), la care s-a renunţat în perspectiva Jocurilor de la Beijing, existând astfel riscul ca niciun sportiv african să nu participe la vreo probă.
Frimpong avea nevoie să se claseze în top 60, cu cinci poziţii mai sus faţă de locul actual, pentru a se califica la Beijing, însă a pierdut orice şanse după ce a fost testat pozitiv la Covid-19 şi a ratat două curse de calificare. În urmă cu patru ani el s-a calificat la JO din Coreea de Sud, în ciuda faptului că se afla pe locul 99 în lume.
”În prezent nu există sportivi (africani) calificaţi la bob sau skeleton şi sunt foarte puţini la alte sporturi olimpice care să atragă atenţia precum Akwasi Frimpong din Ghana”, au mai scris Lund şi McDonald în scrisoarea lor, adăugând că ”CIO va rata şansa de a profita de această oportunitate de a dezvolta sportul”.
Adeagbo, care încearcă să se califice la monobob, ocupă în prezent locul 37 în clasamentul feminin din World Series şi va rata şi ea prezenţa la Beijing.
*
Situația sanitară mondială este și ea pe agenda preocupărilor.
Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) nu este îngrijorat de numărul tot mai mare de cazuri infectare cu virusul pe care nu vreau să îl numesc aici, anunţate în China, cu mai puţin de o lună înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing.
Directorul operaţional al Jocurilor Olimpice, Pierre Ducrey, a declarat reporterilor că sportivii vor sta în „bule” total separaţi de spectatori şi personalul angajat.
”Nu există nicio îngrijorare din această perspectivă, coronavirusul nu va afecta desfăşurarea JO”, a spus Ducrey.
Jocurile Olimpice de la Beijing se desfăşoară în perioada 4-20 februarie şi toată lumea va trebui să fie dublu vaccinată sau trecută printr-o carantină strictă de trei săptămâni.
În urmă cu două zile, poliţia a îndemnat locuitorii din Beijing să păstreze distanţa faţă de orice vehicul oficial al Jocurilor Olimpice de iarnă (4-20 februarie) care ar fi implicat într-un accident de circulaţie, pentru a proteja „bula sanitară” instituită în jurul Jocurilor.
Cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Beijing, participanţii, sportivi, voluntari, bucătari, şoferi şi ziarişti sunt menţinuţi în „bucla închisă” pentru a preveni orice contact între ei şi populaţia generală.
Această bulă sanitară a fost instituită la începutul lunii ianuarie şi implică o baterie de măsuri pentru izolarea tuturor persoanelor din exterior, indiferent ca sunt pe jos, în maşină sau în tren.
În acest caz, poliţia transporturi din Beijing a lansat un avertisment automobiliştilor.
„În caz de accident cu un vehicul oficial al JO de iarnă, se impune păstrarea distanţei de securitate, asigurarea protecţiei şi evitarea oricărui contact cu vehiculul şi persoanele de la bord”, a indicat poliţia într-un comunicat.
*
Continuăm fascinanta istorie a olimpiadelor de iarnă cu un exercițiu de dicție. Vă rog insistent să pronunțați rapid, clar, răspicat, respectând deci toate regulile artei oratorice următorul cuvânt: Garmisch-Partenkirchen.
Mă amuz când aud și azi, la buletinele de știri sportive, crainici care pronunță în fel și chip.
Cea de-a IV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfăşurat în localitatea germană Garmisch-Partenkirchen, între zilele de 6 şi 16 februarie 1936, potrivit olympics.com.
Pitoreasca staţiune Garmisch-Partenkirchen este situată în sudul Germaniei, în imediata apropiere a graniţei cu Austria. Aflată la o altitudine de 707 m, este considerată inima Alpilor Bavarezi. Iniţial au existat două oraşe separate, Garmisch şi Partenkirchen, fiecare cu o vechime de 1.100 de ani. S-au unificat în 1935, în vederea organizării Olimpiadei de iarnă din 1936.
Complexul din staţiunea bavareză a fost inaugurat de Pierre de Coubertin.
La startul competiţiei s-au aflat 646 de sportivi, dintre care 80 de femei, din 28 de ţări. Au avut loc 17 probe (14 masculine, două feminine, una mixtă) la patru sporturi: bob, hochei pe gheaţă, patinaj şi schi. Au fost nou introduse două probe în programul olimpic la schi alpin: coborâre şi slalom. La Garmisch-Partenkirchen a fost exclus, în schimb, patinajul viteză feminin.
Eisschiessen (un fel de curling) şi patrula militară (pentru a treia oară) au fost incluse în program, ca sporturi demonstrative.
În premieră, la startul competiţiei s-au aflat sportivi din Australia, Bulgaria, Grecia, Liechtenstein, Spania şi Turcia, arată cosr.ro. Întrecerile au fost urmărite de peste 500.000 de spectatori şi 400 de ziarişti.
Flacăra olimpică a fost aprinsă în premieră la o ediţie a Jocurilor de iarnă, iar la finalul ceremoniei de închidere a avut loc, pentru prima oară, un spectacol de artificii.
Performerul ediţiei a fost norvegianul Ivar Ballangrud, câştigător a trei medalii de aur (500 m, 5.000 m şi 10.000 m) şi una de argint (1.500 m) la patinaj viteză. Ajunsese la un total de şapte medalii olimpice.
Patinatoarea norvegiană Sonja Henie a cucerit al treilea titlu olimpic consecutiv la patinaj artistic, în proba individuală. După această ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă, ea a trecut la profesionism. În paralel, a efectuat turnee-spectacol pe plan internaţional, devenind extrem de populară în special în Statele Unite ale Americii, precizează olympics.com.
În mod cu totul neaşteptat, echipa de hochei pe gheaţă a Marii Britanii a cucerit medalia olimpică de aur, depăşind mult mai bine cotata echipă a Canadei.
O situaţie inedită a apărut la cele două noi probe de schi alpin. Comitetul Internaţional Olimpic nu le-a permis sportivilor care erau şi instructori de schi să intre în competiţie, pe motiv că sunt profesionişti. Drept urmare, schiorii austrieci şi elveţieni au boicotat probele.
Primele locuri în clasamentul general pe medalii: Norvegia (15 medalii, din care 7 de aur); Germania (6, din care 3 de aur); Suedia (7, din care două de aur), potrivit olympics.com.
România a fost reprezentată de 29 de sportivi, din care 27 bărbaţi, la trei sporturi (bob, patinaj, schi) şi opt probe, rezultatele fiind modeste. Cel mai bun loc a fost 13, ocupat la patinaj artistic de perechea Irina Timcit (Minculescu)/Alfred Eisenbeisser (Fieraru), notează cosr.ro.
Un loc 14 la schi a fost ocupat de ştafeta 4×10 km formată din Wilhelm Zacharias, Iosif Covaci, Ioan Coman, Rudolf Klockner.
Ediţiile Jocurilor Olimpice de iarnă din 1940 – Sapporo (Japonia) şi 1944 – Cortina d’Ampezzo (Italia) au fost anulate din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. În cazul Jocurilor Olimpice de iarnă, ediţiile care nu s-au ţinut nu au fost numărate, spre diferenţă de cele de vară. Astfel, după o pauză de 12 ani, a fost organizată a V-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă.
*
Un alt obiect pe care îl păstrez cu atenție în casă este o minge de baschet. Din păcate, personal nu am jucat prea mult. Dar, mereu mi-a plăcut să arunc la coș. Rememorez cu mare plăcere timpurile de acum câteva decenii când mergeam în Parcul Voinicelul cu fiul meu și cu marele pictor și profesor de pictori care a fost Ion Lazăr. Scriu, din păcate, la trecut despre el deoarece nu mai este în viață. Dar sunt mereu aproape de fenomenul baschetului românesc. În altă ordine de idei, sediul federației de specialitate este la doi pași de casa mea, lângă Arena Națională din București. Dacă un subiect de baschet se intersectează cu unul olimpic, iată ceva special.
Președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român Mihai Covaliu și secretarul general George Boroi s-au întâlnit cu Andreas Zagklis, secretarul general al Federației Internaționale de Baschet (FIBA) și cu Michel Filiau, consilier FIBA în relații externe.
Delegația forului mondial de baschet a fost condusă la Casa Olimpică de Carmen Tocală, președinte FR Baschet.
În 2022 baschetul românesc aniversează 90 de ani de când a devenit membru fondator al Federației Internaționale de Baschet alături de alte șapte țări, Grecia, Italia, Argentina, Elveția, Letonia, Portugalia și Cehoslovacia. Ținând cont de acestea, FIBA a programat o serie de vizite aniversare, România având onoarea să fie primul membru fondator care beneficiază de o vizită FIBA la nivel înalt.
Principalele teme de discuție dintre conducerea COSR și reprezentantul FIBA, care deține cea mai importantă funcție executivă, au avut la bază rolul în dezvoltarea mondială și importanța pe care țara noastră o acordă baschetului 3×3, cea mai nouă disciplină olimpică. S-a vorbit despre desemnarea României drept țară co-organizatoare a Campionatului Mondial de Baschet 3×3 pentru tineret. Evenimentul va avea loc la începutul lunii octombrie 2022 într-un oraș care urmează a fi confirmat ( București, Cluj, Iași).
De asemenea, a fost discutată posibilitatea de a organiza la București campionatul Mondial FIBA din anul 2027, la masculin, seniori, o premieră absolută pentru sportul românesc.
Președintele COSR Mihai Covaliu și secretarul general George Boroi au primit o minge oficială de baschet 3×3 și un tricou al căpitanului echipei României participantă la JO Tokyo 2020, Ancuța Stoenescu. Deci, ecourile olimpiadei din Japonia nu s-au stins. Dacă mă gândesc bine, ele se amplifică. Asta deoarece, una din editurile cu care lucrez m-a anunțat că volumul despre trecuta olimpiadă de vară este deja în tipografie. Aici, vă rog frumos să îmi permiteți să fiu emoționat. Nu mult. Puțin.
Lasă un răspuns