Olimpiadele prostiei

Lumea e în sărbătoare de aproape doi ani. S-a zis cu războaiele, cu foametea, cu sărăcia, chiar și violurile parcă au devenit o raritate. Tuberculoza și accidentele rutiere sunt rarități, chimia, fizica și matematica au făcut progrese, Hipocrate a devenit suprarealist, progresist, comunist și biciclist, iar politicienii iubesc la nebunie alegătorii. Astea sunt lucruri clare deja pentru mai toți cărăușii de cerebel, fie el și ușor dislocat. Un singur lucru e încă tulbure, mai ales pentru grosul celor mai iubiți alegători: Pentru folosul cui s-a făcut tot acest progres fulminant? Al lor? Care-s rezultatele, dacă virusul continuă să patruleze, parcă mai cu temei în țările cu populație adultă foarte vaccinată? (Argumentul „logic” că asta se întâmplă „datorită” nevaccinaților nu ține, pentru că ar trimite automat la concluzia că țările „nevaccinate” ar trebui să aibă și mai multe cazuri, ceea ce nu e adevărat nici măcar după datele oficiale.)

Ceva rezultate încep să se arate: scumpiri pe linie, aflate abia la început, pentru că urmează gazele, combustibilul și energia electrică, care pre mulți au să popească. Bolile proaspete încep și ele să scoată capul după atâta delicatețe și prudență față de solicitarea sistemului sanitar. Pe unde se mai publică cifre a devenit deja evident că „valul” abia prinde moment, iar unde nu se publică lucrurile nu stau mai bine. Am mai scris despre costurile unui nou Caritas, de orice formă ar fi el. Ei bine, avem deja semne că la Caritasul prostiei costurile o să fie enorme. Specialiștii care încă n-au putut fi năimiți trag deja concluzii năucitoare privind consecințele bio-psihosociale în următoarele decenii: copiii din Germania din categoria 5-11 ani au pierdut deja 13,8 milioane de ani de viață doar din cauza faptului că școlile au fost închise două luni. Pentru prima oară după Al Doilea Război Mondial vorbim de generații întregi traumatizate colectiv. Astea da „pagube colaterale”! Excelente manevre „salvatoare de vieți”!

Între timp, pungile pentru cartofi din supermarket se taxează (eco!), dar flacoanele de plastic și foliile în care sunt învelite trec lejer pe la casa de marcat fără să ridice vreo sprânceană (sunt coșuri în care e de o mie de ori mai mult plastic decât în punga „eco” pentru cartofi), paiele de băut din plastic au fost interzise (și înlocuite prompt cu paie de carton sau… de metal!), dar ies pe bandă rulantă miliarde de bucățele de plastic de unică folosință absolut necesare marilor savanți care numără norii de pe cer. (Relevanța testului rapid e nulă, ceea ce întinde spre infinit hăul neuronal al solicitanților de testări în masă, după cum bine vedem azi în luminatul Apus.) Motoarele diesel sunt pe ducă, iar luminații îndeamnă păstăile cetățenești să-și cumpere mașină „eco” (semi-electrică, cu o amprentă ecologică enormă), după care le lansează apeluri să n-o bage în priză, pentru că e prea solicitată rețeaua. Practic, șirul mostrelor de imbecilitate care pot fi încadrate la aceeași categorie (numită popular „prostul iese din porumb și se cacă-n drum”) e nesfârșit.

Marele neajuns în cazul prostiei e că seamănă cu moartea: când te-a ajuns, nu te mai afectează cu nimic. De acolo și bancul cu „mortul nu suferă, suferă cei din jur, și tot așa e și în cazul prostului”. Necazul e că plătesc cei din jur. De asta nu încetez să mă minunez, de mai bine de un an, că în România vreo cinci milioane de părinți (care ar putea avea o voce enormă) nu crâcnesc în fața niciuneia dintre măsurile luate de ocrotitorii politici ai „viitorului” țării pe care au amanetat-o pe veci. Președintele vrea România Educată și spune că proștii umblă fără botniță. Miniștrii educației gonesc copiii din școlile și așa bântuite de stări comatoase și defilează sforăitor pe la televizor cu pepsiglasul de coadă, înspăimântătorii de serviciu prezic că nu mai răsare soarele, și sunt crezuți în continuare, deși soarele s-a ridicat săracul în fiecare dimineață, și tot așa… Când istoria o să îngăduie un bilanț al festivalului olimpic început în 2020, o socoteală cinstită o să ne arate cât de mare a fost genocidul creat cu ajutorul celui de-al patrulea cerc. Din păcate, o să fie prea târziu. Zecile de milioane de victime directe nu mai pot fi înviate, iar sutele de milioane de creiere gripate de carențele de dezvoltare ale acestor ani o să plutească deja abulic prin lume, ciocnindu-se sănătos și cu multă veselie de propria trotinetă. (Recomandare pentru un Mod de Viață Sănătos: Zdarovîi Obraz Jizni)