Opinia unui voluntar despre decizia ministrului Sănătății

Fiecare țară, UAT sau departament are norme proprii pentru a defini conceptul de „First Responder”. Unii au pregătire polivalentă (paramedici, pompieri, unii sunt chiar denumiți first responderi), iar alții sunt „eroii de zi cu zi” – în aproape orice oraș mai mare din Europa există voluntari pregătiți (nu first responderi, ăia sunt altceva) să intervină și să ofere primul ajutor – nu pentru că ar fi obligați, ci pentru că ei consideră că așa îl pot ajuta pe omul de lângă ei.

Citeam (23.02.’26) o opinie a domnului Tolontan legată de domnul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, și de un avion care a declarat o urgență la bord. Critica este în apanajul plătitorului de taxe, iar la sfârșitul zilei, domnul Tolontan este plătitor de taxe, înainte de a fi „autor de text” (cum ar spune unii din criticii lui) – deși, pentru cea din urmă ai nevoie și de ceva talent.

Din perspectiva unui voluntar în serviciile de urgență: mai bine să fiu acolo, decât să fie prea târziu – în fond, de aia se fac și toate exercițiile de pregătire. Da, eu vorbesc în nume propriu. Știu însă că suntem destul de mulți voluntari pentru care ideea de ajutor este importantă, așa că, dacă suntem alarmați, dar nu e nevoie de noi – e perfect. Mai bine așa decât să fie nevoie și să nu putem ajuta. Prevenția este ca antrenamentul: cu cât te antrenezi mai mult, cu atât vei reuși în situații pe care nu le-ai gândit înainte.

Privind în urmă, a reacționat pripit și supradimensionat domnul ministru Rogobete? Conform criticilor (inclusiv a Asociației companiilor românești din aviație), se poate spune că da, însă: nu e mai bună prevenția? În fond, ne plângem de fiecare dată că Autoritățile nu au fost pregătite, că nu au reacționat la timp. Până la urmă, nu pentru prevenție au decis piloții să declare urgență și să se întoarcă la aeroportul de unde au plecat?

Un senzor care dă o alarmă nu e neapărat motiv pentru o alertă atât de mare; pe de altă parte noi, ca nație, suntem o combinație interesantă – ne place să dăm în politicieni și atunci când fac ceva bine, doar pentru că sunt politicieni.

Vrem schimbare? Vrem asumare?

Haideți să ne asumăm că toți suntem imperfecți și că drumul spre iad e pavat cu bune intenții dar, cu toții, trebuie să înțelegem că prevenția nu e o greșeală și că un astfel de exercițiu poate arăta unde e nevoie să îmbunătățim sistemul și ce se poate face mai bine pe viitor.

Este domnul ministru perfect? Sigur, nu. Dar, de unde sunt eu acum, pare că încearcă să repare ceea ce trebuie reparat.

(Din Germania, Florin Pîcă)